Chitu Constantin

Orice-as mai scrie eu in continuare despre asta mi se pare a fi de prisos. Mai limpede de atat nu se poate. Cine are ochi de vazut, vede; cine are urechi de auzit, aude. Niciun roman adevarat, si care iubeste neamul romanesc, nu poate fi impotriva proiectului Rosia Montana initiat de dl Cojocaru. Iar cel ce-o face totusi, in ciuda evidentei, nu poate fi decat un om cu ganduri si interese ascunse.

Nu poti sacrifica intr-atat de mult viitorul in numele prezentului incat sa-ti bati joc pur si simplu de propriile resurse. Aceste resurse nu sunt doar ale noastre, ci ele sunt mai ales ale copiilor si copiilor copiilor nostri; duse din veac in veac ca pe o stafeta sportiva. Un om de buna credinta nu poate alege prezentul firimiturilor de azi – ale celor 6% redeventa – in schimbul “totului” de maine; un “tot” preferat sau dorit in numele viitorului copiilor nostri.

Audierile din Comisia parlamentară privind Roşia Montană - înregistrarea VIDEO a audierii în Comisia specială…

Nu poti incremeni toate proiectele tarii de exploatare ale resurselor, la infinit, intr-un prezent asa de cenusiu. Trebuie sa dai ceva si prezentului de maine, si de poimaine, si de raspoimaine s.a.m.d. E prea mare sacrificiul pentru un prezent, care si asa e destul de indoielnic. Numai cei care gandesc necontenit si perseverent in viitor vor avea cu adevarat si un viitor. Daca mergi numai uitandu-te la un metru inaintea ta, te comporti asemeni miopului din nascare.

Trebuie sa scrutezi mereu viitorul, sa-l sondezi si apoi sa optezi intr-o maniera optima; deciziile politico-economice trebuiesc deci optimizate; prezentul pus in acord cu viitorul si viitorul in acord cu prezentul. Cu cat gandesti mai mult in preznet si mai putin in viitor, cu atat plaja optionala a strategiilor econonomice ti se ingusteaza si cu atat mai riscant e sa ajungi pe un ponor al caderii.

Trebuie, intr-un fel sau altul, fie democratic sau nedemocratic, sa oprim bolovanul decaderii economice a tarii, pornit (urnit) din deal de tradatorii si poltronii neamului romanesc, istalati la putere imediat dupa executarea lui Ceausescu; un bolovan ce se rostogoleste, fara oprire, de 23 de ani, intr-un abis istoric.

Romania e tara care orbecaie de 23 de ani pe drumul desfundat al globalismului si fara sa inteleaga ce i se intampla. Romania e tara unde “putinii” (si bogatii) fac pravilele convenabile doar lor, ale caror efecte negative le resimte, ca pe un seism politic si economic, majoritatea covarsitoare a romanilor. Romania e tara unde fericirea celor putini se plamadeste din durerea, suferinta si disperarea celor multi.

Romania e tara unde cei multi tac nepermis de mult. Cand ursul (poporul) se va trezi din hibernare, va fi vai si amar de cei ce si-au batut joc de neamul romanesc. Evenimentele violente din ‘89 ne-au demonstrat cu prisosinta ce inseamna furia poporului adusa la forma ei ultima, cea a paroxismului.
***


Pentru a-mi continua ideea legata de ceea ce se intampla la Rosia Montana, acest rezervor de bogatii minerale romanesti, si pe care am inclus-o intr-o sfera mai mare de interes (a interesului american), voi spune ca impartasesc opinia celui ce-a semnat cu numele de “exact”. Marind miza jocului, si urcand inca un palier in actul generalizarilor, constatam ca nimic nu pare logic la Rosia Montana daca nu cautam raspunsuri in afara interesului tarii noastre. Daca judeci ceea ce se intampla la Rosia Montana, constanti, cu o dezarmanta dezamagire, ca exploatarea bogatiilor tarii noastre nu e compatibila in niciun fel cu interesul tarii noastre. Doar cu 6% redeventa si cu cateva sute de locuri de munca pentru cativa ani nu se poate spune ca extractia zacamintelor de minerale de la Rosia Montana se face inspre binele Romaniei si-al poporului roman. Ceea ce primeste Romania de pe urma acestei ispravi neispravite e un fel de praf in ochii prostilor. “Avantajele” (adica 6% redeventa si cateva sute de locuri de munca pentru cativa ani) par ceva de domeniul ridicolului.


Eu vad Romania de azi ca pe boul care tragea la carul stapanului si exclusiv in interesul stapanului, primind in schimb o pala de fan si un hardau cu apa, suficient cat sa-si improspateze forta si sa poata trage in continuare la plug in folosul stapanului. Asta e Romania de azi. O Romanie aflata in genunghi, asa cum era si in fata Imperiului Otoman. Atunci tarile romanesti existau doar ca sa intretina hoardele otomane fara numar, iar azi Romania e facuta (destinata) sa intretina “hoardele” tehnologizate americane ce-si planteaza baze americane departe de pamantul lor tocmai pentru a tine razboiul cat mai departe de ei. De ce sa parjolesca pamantul lor ? Romania e numai buna a fi, ca tara emergenta a “lumii civilizate”, Armaghedonul unde zeului american (al binelui) se infrunta cu diavolul raului (!?).

Romania de azi e “boul” care trage la carul interesului occidental, in special in cel al Jandarmului de dincolo de Atlantic. Romania nu trebuie sa primesca din ceea ce-i al ei decat in masura in care sa intretina viata pe acest pamant mioritic si atat cat crede stapanul ca e necesar pentru asta; la fel ca boul injugat cat e ziualica de lunga.

Aservirea omului fata de om era candva miezul “politicii interne” ale popoarelor, triburilor, cetelor, clanurilor etc. De cand e lumea si pamantul, o minoritate a pus stapanire pe o majoritate si a facut-o sa munceasca in interesul acesteia. Ba chiar mai mult decat atat, acea minoritate a adus omul (semenul omului) la statutul vitei care tragea la plug. Ca si vita, omul putea fi vandut la … targ, asa cum se face, cu cateva secole in urma, in “cea mai veche democratie din lume” (am numit SUA). Ca si vita, omul era pus la munca pana la epuizare si nu i se dadea decat sa manance si sa bea apa, suficient cat sa aiba in continuare puterea de a muncii. Hrana pe care o dadea stapanul de pamant sau stapanul de sclavi era ca o cheltuiala (ca un cost) pe care stapanul nu o putea evita. Boul trebuie sa aiba energie ca sa poata targe la caruta, sclavul de asemeni trebuie sa aiba suficienta forta musculara ca sa faca muncile fizice necesare stapanului de pamant si de sclavi. Ei faceau aceste “investitii” in sclavi tot asa cum am baga noi, azi, carburant in rezervorul autoturismului pentru a-i functiona motorul. Acestea erau legile (inumane, fara indoiala) care guvernau relatiile dintre oameni in America cea vestita in daraveluri democratice si cele de libertate.

Azi, sclavia nu se mai practica la nivel de indivizi, ci la nivel de popoare. Nu mai avem indivizi sclavi, ci “popoare sclavi”; popoare aduse la sclavie. Ce inseamna in fond sclavia in plan teroretic ? Sclavia insemna ca tu (ca individ, ca entitate de sine statatoare) nu-ti aparti tie insuti. Tu, ca individ, apartii cuiva, asti al cuiva anume. Treaba asta insa o spune si Biserica atunci cand nu accepta eutanasierea voluntara a omului pentru a-l salva din gherele durerii fizice. Tot ce faci tu ca om, muncind, nu-ti revine tie de drept, ci celui caruia tu ii apartii (proprietarului in proprietatea caruia te afli tu). Sclavie = aservire totala.

Sa revin la ideea de popoare-sclav. Aceste popoare, sarace si saracite in continuare, aduse la sclavie de popoarele bogate, nu-si mai apartin lor ca in vremea doctrinelor nationale. Acest gen de sclavie (moderna) nu ar fi fost posibila fara negarea, aproape totala, a ideii de Natiune. Peste trupul Natiunii se calca azi cu bocancii individualismului liberal. Deopotriva, aici s-au ingemanat si completat doua tendinte izvorate din doua interese: pe de o parte interesul tarilor bogate de a stoarce bogatiile tarilor sarace (inclusiv valoarea adaugata) la preturi cat mai mici, si, pe de alta parte, interesul stupid al individului care vede in autoritatea nationala o putere care-l asupreste, o putere oprimatoare.

Nu degeaba si nu intamplator diplomatii Marelui Licurici de peste ocean vorbesc cu gura plina si chiar amenintator despre democratie, despre libertate, despre drepturi …. Marele Licurici stie ca numai cu ajutorul egoismului din om poate ingenunchea o natiune si numai astfel o poate staorce de bogatiile solului, subsolului si de valoare adaugata. Adormiti de cantecul de sirena al democratiei liberale, indivizii (nu cetatenii) sapa la temelia nationala, dezintegrand puterea politica a acesteia prin paradoxul “separatiei puterilor” si in ideea ca e nevoie de … mai multa democratie. Practic, individul, ros pe interior de morbul egoismului, de egocentrismul declasat de la orice norma morala, se comporta ca piromanul care-si da foc la casa si-si ucide familia (Natiunea).

Azi, sub agresiune acida a civilizatiei occidentale (zis si liberale), individul (prea individualist, stupid de individualist) isi cauta dreptatea si implinirea destinului lui prea mult in afara familiei lui etnice, a Natiunii. Individul prea individualist e ca desteptul care se prosteste de prea multa desteptaciune. Acest fenomen al excesului de individualism duce inevitabil la dezintegrarea natiunilor, la “topirea” lor. Intreabarea e: pana unde se va merge cu acest proces de “topire” a natiunilor ? Pana cand tot omul (deci tot individul) va conchide, in sfarsit, ca tot mai buna era umbrela nationala decat e acum umbrela Marelui Licurici. Ma tem ca intr-o buna zi iubitorii de “democratie” sa nu-si puna si icoanele la apus, in loc sa le puna la rasarit. Pana cand individul se va lamuri de treaba asta (anume ca purceaua democratica e moarta-n cotet), Natiunea va aluneca pe povarnisul istoriei cu o viteaza ametitoare.

La recentul comentariu de pe acest site, am incercat sa demonstrez ca Rosia Montana face parte dintr-un plan de interese ce exced interesul natiunii noastre. Respectiv, demonstram ca Rosia Montana (ca afacere) este integrata in sfera de interes a armatei americane, interesul ei de a-si insusii acele bogatii, din subsolul roamensc, in interesul ei exclusiv. Interesul american e sa obtina acele resurse gratis, aproape gratis; sau daca se poate la un prêt mai mult simbolic. Sa fim sinceri si obiectivi cu noi insine si totodata sa recunoastem ca cele 6% redeventa precum si cele cateva sute de locuri de munca pentru cativa ani, e un castig doar simbolic pentru tara noastra.

Interesant e insa altceva: armata americana, pe cine reprezinta ? E ea un scop insine ? E armata americana un fetis al lumii moderne ? Adica armata americana a devenit un scop, sau e doar un instrument al altcuiva ? Daca ne uitam putin in istorie, in istoria Imperiului Roman, vom observa ca existau cazuri cand armata romana era cu adevarat un scop in sine. Intotdeuna imparatii romani erau pusi sa aleaga intre doua alternative: sa dea mai multa dreptate (adica solda) armatei, sau celor care munceau pentru a intretine acea armata. Nu de putine ori, printr-un paradox al organizari statale, armata, care trebuia in mod logic sa apere poporul de hoardele de navalitori, de fapt ea oprima poporul. Armata, care era o forma parazitara de existenta in vreme de pace (ca si azi), ii oprima tocmai pe cei care munceau pentru ca militarii sa aiba hrana, adapost, imbacaminte si armament. Dar armata americana de azi, ea pe cine reprezinta ? Se reprezinta pe sine, sau reprezinta pe altcineva din afara ei ? Armata americana de azi pretinde ca apara … democratia.

Se zice ca intotdeauna cel ce plateste (achita factura de plata) e si cel ce comanda. Deci: cine e cel ce plateste ? O sa spuneti ca americanul de rand e cel ce plateste. O fi platind el americanul de rand, insa sa nu uitam ca cel care face posibil ca americanul sa poata platii taxe si impozite, din care o parte sunt defalcate prin buget armatei americane, este nimeni altul decat proprietarul de capital. Cu alte cuvinte, mai important decat cel ce plateste impozite si taxe, e cel ce face posibil ca americanul sa poata platii aceste taxe si impozite. Capitalul asta ia doua forme esentiale: fizica si monetara. Indiferent insa sub ce forma s-ar prezenta acest capital, cert e ca el e considerat (mai ales azi) motorul economiei.

Capitalul e considerat cauza care face posibil ca americanul sa aiba venituri, care venituri stau la baza impozitarii muncii sau consumului, iar de pe urma acestei impozitari si taxari este intretinuta si armata americana. Cu alte cuvinte, armata americana nu datoreaza atat de mult americanului de rand (care munceste), pe cat de mult datoreaza celui care face posibil ca americanul sa aiba venituri: respective capitalul. Armata americana apara deci capitalul, si cand spui ca apara capitalul, spui de fapt ca apara proprietarul de capital american. Armata americana, aparand forma de proprietate capitalista, apara in fapt aceasta casta oligarhico-plutocratica de bogati si puternici. Urcand insa in ierarhia capitalismului, atunci, suprinzator, in varful ei nu-l veti regasi pe presedintele american. Nu presedintele american e “cel mai puternic om de pe planeta”. Presedintele american e un pinion ceva mai important in acest urias angrenaj al economiei americane si globale, dar nu el conduce lumea.

Cel mai puternic om al planetei e de fapt o asociatie de oameni (un fel de semi-zei, cum zicea A. Rugina) care stapanesc feudele financiare. Aceasta Mare Finanta stapaneste mersul economiei asa cum uliul este stapanul aerului, a tot ceea ce misca in aer. Marea Finanta supravegheaza de la inaltime (asemeni vulturului) tot ce misca pe pamant. Ei bine, in fata acestei caste plutocratico-oligarhica raspunde de fapt armata americana. Cu aceasta Mare Finanta se identifica de fapt armata americana. Marea Finanta alimenteaza cu resurse armata americana, iar armata americana apara aceasta proprietate care-i alimenteaza finantarea. Inima pulseaza sange in plamani, iar plamanul oxigeneaza sangele. Plamanul nu mai are ce oxigena daca inima nu mai pulseaza sangele, si invers. Marea Finanta nu poate exista fara armata americana, tot asa cum armata americana nu supravietuieste fara sa fie alimentata cu resurse de Marea Finanta. E o tovarasie indestructibila. Fiecare isi cunoaste interesul si stie ca depinde una de alta ca doi soldati pe front ce-si acopera spatele.

Ca Rosia Montana e mielul sacrificat in numele zeului supranumit “Armata Americana”, asta nu inseamna ca Rosia Montana nu se integreaza si in interesul marelui capital american. Ca ofranda pe altarul Armatei Americane, desigur ca Rosia Montana e si o jertfa adusa marelui capital american. In niciun caz Rosia Montana nu e si nici nu va fi mielul sacrificat pe altarul intereselor romanesti. Rosia Montana, desi e pamant romanesc, e ca si cum ar fi pe pamant american. Rosia Montana e a noastra teoretic dar nu e a noastra in fapt. Rosia Montana e a noastra doar formal, doar cu numele. In fapt Rosia Montana e a americanulor; asa cum petrolul romanesc a devenit al germanilor (prin OMV), gazele naturale ale francezilor s.a.m.d. Tot ce e al nostru se declina la timpul trecut: a fost al nostru. A fii = a fost.

Interesul nostru de tara e ultimul lucru care conteaza intr-o lume ultraglobalizata. Clasa politica romaneasca, printr-un act de inalta tradare nationala, ne-a vaduvit de aceste bunuri. Clasa politica de azi, care ne-a deposedat prin tot felul de tertipuri avocatesti de beneficiile resurselor noastre, s-a comportat ca si Ceusescu, cel care ne lua mancarea de la gura si-o dadea (pe lucru de nimic, la prêt de damping) tot … occidentalilor.

Clasa politica romaneasca s-a comportant ca doi parinti betivi care au vandut bunurile (inclsiv casa) pe bautura si pentru a avea bani de tigari. Iar “puradeii” (cetatenii) sunt trimis la cersit (uneori la propriu, alteori la figurat) pe pamant strain; pe-acolo pe unde a intarcat mutul iapa.

13 octombrie 2013 la 12:17
http://www.variantacojocaru.ro/
***