Chitu Constantin

Reapare in discutie, din cand in cand, si de-a dreptul obsedant, ideea monarhiei. Oamenii in general simt nevoia unor raspunsuri oricat de simple si banale. Un raspuns la un fenomen, observabil prin simturi sau perceput gratie facultatii omului de a fi rational, fie el un raspuns din lumea stiintei sau din mediul politico-economic, se impune cu necesitate. Raspunsul nu merge insa intotdeuna la radacina adevarului. Raspunsul e adeseori unul care priveste doar o latura superficiala a problemei. Am sa dau un exemplu.

Daca intrebi un om nespecialist de ce se aprinde becul in camera, raspusul lui este ceva de genul: pentru ca ai apasat pe comutator. Daca insa intrebi un om de stiinta (fizician) de ce se aprinde becul, acesta, bun cunoscator al tainelor fizicii teoretice, iti va raspunde ca lumina este o energie rezultata din excitarea electronilor din atom si trecerea lor de pe un strat electronic pe altul. Lumina, cu alte cuvinte, din punctul de vedere a unui fizician, e o energie cuantificata, cuante de energie determinate de pendularea electronului de pe un strat electronic pe altul. Vedeti, asadar, cata diferenta intre un raspuns si altul, intre raspunsul simplu cu care se multumeste un neinitiat si raspunsul profund cautat de un fizician ? Cam asa stau lucrurile si in/cu politica.

Cand intrebi pe cineva de ce lucrurile merg prost in Romania – din prost in mai prost adica -, omul de rand iti va raspunde: din cauza clasei politice. Mai departe: daca-i intrebi care-i problema cu clasa noastra politica, de nu stie ori nu poate conduce o tara, raspunsul invariabil va fi: pentru ca e corupta. Clasa politica si coruptia (atributul ei fundamental) e calul de bataie al propagandei ideologice a capitalismului. Nu zic (Doamne fereste!) ca nu e adevarata afirmatia cum ca clasa politica romaneasca nu e corupta. E cat se poate de adevarata concluzia la care ajunge opinia publica – asa cum e adevarata si aprinderea becului la o apasare a comutatorului – , insa, pentru un om mai curios, care nu e satisfacut de acest mult prea banal raspuns, acesta nu e suficient, nu-i satisface setea de cunoastere.

Zilele trecute purtam un dialog cu un tanar putin mai orgolios. Din aproape in aprope, ajungem la concluzia ca Romania e o tara subdezvoltata pentru ca ea nu dispune de capitalul necesar pentru a creea locuri de munca, pentru dezvoltare. Buun, zic eu, si de ce nu exista capital ? Sa-ti dau un exemplu, imi zice tanarul orgolios. Guvernul a alocat cateva milioane de euro pentru sportul numit box. Cat ? intreb eu. In jur de 3 milioane de euro. Si crezi tu ca acele trei miloane de euro ar fi suficient cat sa scoti tara din subdezvoltare ? De ce dau eu astfel de exemple ? o sa va intrebati. Pentru ca vreau sa demonstrez ca acest mod, superficial dar si facil, de a trage concluzii, nu face decat sa-ti paralizeze intelectul, te face sa incremenesti intr-o concluzie care nu e cea mai buna si nici cea mai sugestiva. Daca te multumesti ...

Orice-as mai scrie eu in continuare despre asta mi se pare a fi de prisos. Mai limpede de atat nu se poate. Cine are ochi de vazut, vede; cine are urechi de auzit, aude. Niciun roman adevarat, si care iubeste neamul romanesc, nu poate fi impotriva proiectului Rosia Montana initiat de dl Cojocaru. Iar cel ce-o face totusi, in ciuda evidentei, nu poate fi decat un om cu ganduri si interese ascunse.

Nu poti sacrifica intr-atat de mult viitorul in numele prezentului incat sa-ti bati joc pur si simplu de propriile resurse. Aceste resurse nu sunt doar ale noastre, ci ele sunt mai ales ale copiilor si copiilor copiilor nostri; duse din veac in veac ca pe o stafeta sportiva. Un om de buna credinta nu poate alege prezentul firimiturilor de azi – ale celor 6% redeventa – in schimbul “totului” de maine; un “tot” preferat sau dorit in numele viitorului copiilor nostri.

Audierile din Comisia parlamentară privind Roşia Montană - înregistrarea VIDEO a audierii în Comisia specială…

Nu poti incremeni toate proiectele tarii de exploatare ale resurselor, la infinit, intr-un prezent asa de cenusiu. Trebuie sa dai ceva si prezentului de maine, si de poimaine, si de raspoimaine s.a.m.d. E prea mare sacrificiul pentru un prezent, care si asa e destul de indoielnic. Numai cei care gandesc necontenit si perseverent in viitor vor avea cu adevarat si un viitor. Daca mergi numai uitandu-te la un metru inaintea ta, te comporti asemeni miopului din nascare.

Trebuie sa scrutezi mereu viitorul, sa-l sondezi si apoi sa optezi intr-o maniera optima; deciziile politico-economice trebuiesc deci optimizate; prezentul pus in acord cu viitorul si viitorul in acord cu prezentul. Cu cat gandesti mai mult in preznet si mai putin in viitor, cu atat plaja optionala a strategiilor econonomice ti se ingusteaza si cu atat mai riscant e sa ajungi pe un ponor al caderii.

Trebuie, intr-un fel sau altul, fie democratic sau nedemocratic, sa oprim bolovanul decaderii economice a tarii, pornit (urnit) din deal de tradatorii si poltronii neamului romanesc, istalati la putere imediat dupa executarea lui Ceausescu; un bolovan ce se rostogoleste, fara oprire, de 23 de ani, intr-un abis istoric.

Romania e tara care orbecaie de 23 de ani pe drumul desfundat al globalismului si fara sa inteleaga ce i se intampla. Romania e tara unde “putinii” (si bogatii) fac pravilele convenabile doar lor, ale caror efecte negative le resimte, ca pe un seism politic si economic, majoritatea covarsitoare a romanilor. Romania e tara unde fericirea celor putini se plamadeste din durerea, suferinta si disperarea celor multi.

Romania e tara unde cei multi tac nepermis de mult. Cand ursul (poporul) se va trezi din hibernare, va fi vai si amar de cei ce si-au batut joc de neamul romanesc. Evenimentele violente din ‘89 ne-au demonstrat cu prisosinta ce inseamna ...