• Journal

    by Published on 23-10-26 07:28 PM

    Dr. Constantin Cojocaru : O reală democraţie participativă. Controlul poporului asupra statului se va realiza nu numai prin alegerea directă, de către popor, a tuturor reprezentanţilor săi īn toate componentele, īn toate puterile statului, dar şi prin creşterea participării directe a poporului, a cetăţenilor la procesul de legiferare, de stabilire a normelor de convieţuire socială. Īn acest sens, proiectul de revizuire prevede că poporul are dreptul, oricānd, să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la orice problemă de interes naţional, cetăţenii avānd dreptul la iniţiativă legislativă. Proiectul obligă Parlamentul să ia īn dezbatere iniţiativele legislative ale cetăţenilor, īn caz de refuz, Parlamentul fiind dizolvat. Mai mult, īn cazul īn care Parlamentul respinge o iniţiativă legislativă a cetăţenilor, Preşedintele este obligat să organizeze referendum pentru adoptarea, sau respingerea, proiectului respins de Parlament. Dacă proiectul este aprobat, de popor, prin referendum, Parlamentul este dizolvat. Şi mai mult. Toate persoanele alese īn funcţii publice pot fi demise, oricānd, de cetăţeni, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care au fost alese.

    Ne exprimăm convingerea că adoptarea proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei Romāniei, pe care īl propunem, va īmbunătăţi, radical, funcţionarea statului romān, a īntregii societăţi romāneşti, va scoate poporul romān din sărăcie şi umilinţă şi il va propulsa pe calea libertăţii, a demnităţii, a progresului, a civilizaţiei şi bunăstării.

    EXPUNERE DE MOTIVE : Constituţia Romāniei, adoptată prin Referendumul naţional din 8 decembrie, revizuită prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, s-a dovedit total necorespunzătoare pentru aspiraţiile şi năzuinţele poporului romān, greu īncercat īn ultimii 70 de ani ai istoriei sale, īncepānd cu punerea īn practică a odiosului Pact Ribbentrop-Molotov, continuānd cu lovitura de stat din 23 august 1944, prin ...
    Article Preview

    Strada are dreptate cerānd o nouă schimbare. Şi acest Raport aduce argumente pentru aceasta. Este o contribuţie la limpezirea unei dileme care ne frămāntă pe noi toţi: e cazul să schimbăm cursul schimbării, să regāndim direcţia pe care vrem să mergem şi ce mijloace trebuie să le folosim. Există īncă un pericol devenit evident acum: istoria neīnţeleasă se repetă. Forma cea mai perversă de a lupta īmpotriva unei mişcări sociale este să o infiltrezi de violenţă.

    Īn istoria noastră recentă s-a īntāmplat īn trei momente care par a avea o natură comună. Revoluţia superbă din 17-22 decembrie 1989 a fost murdărită de ceva care a rămas neexplicat: ’teroriştii’. După ore de euforie colectivă, s-a tras de pretutindeni. Au fost mai mulţi morţi decāt la Revoluţie. Nici acum nu se ştie cine au fost ‚teroriştii’. Nici măcar un ‚terorist’ nu a fost prins. Ciudat este că s-au căutat persoane, dar nu s-a pus īntrebarea: cine a organizat această teroare. Şi a fost 13 iunie 1990. Şi la acel eveniment am fost martor. Am īnsoţit de la Parlament pānă la Televiziune o coloană a cărei natură nu o puteam īnţelege. Maşini pline de flăcăi bine hrăniţi, calmi, bine organizaţi, care dădeau ordine: ce să se distrugă. Auzisem şi de atacul sediului poliţiei, tot de neīnţeles. Rămānea neclar cine o făceau. O zi cumplită. Minierii au venit a doua zi, neavānd nicio contribuţie la declanşarea evenimentelor. E drept că mă obseda o īntrebare. Organele care trebuiau să asigure securitatea publică dispăruseră. Unde erau ? Grupurile care atacau instituţiile publice erau nestānjenite. Singurul răspuns logic, dar nesusţinut de dovezi, ar fi fost: forţele de securitate erau īn stradă, dar nu pentru a contracara violenţa. Al treilea eveniment. Zilele acestea. Protestatarii au avut īnţelepciunea să formuleze, de la īnceput, ca una dintre lozincile lor: fără violenţă. Şi marea majoritate a lor nu au fost violenţi. Dar unele comportamente de violenţă au īnceput să apară. Nu se ştie cine erau. Puteam īnţelege că nemulţumirea concentrată īn frustrări patologice puteau lua şi forma violenţei. Deci era de aşteptat. Poate că… Dar, pe 15 ianuarie a devenit clar. Grupuri, nu doar indivizi, au produs acte de violenţă şi distrugere. Nu era o patologie colectivă, ci rezultatul unei organizări planificate. S-a lansat şi o explicaţie: suporterii echipelor de fotbal. Poate unii dintre ei, posibil. Dar pentru mine complet necredibil.

    Patternul se repetă. Teroriştii din decembrie 1989, grupurile violente din 13 iunie 1990, grupurile violente din ianuarie 2012 par a avea o natură comună. Cāt ele reprezintă expresia unei frustrări patologice individuale sau acte organizate ? Aş putea presupune că şi īn alte ţări protestul politic este infiltrat de violenţă. Şi că violenţa indusă reprezintă o justificare a represiunii manifestărilor de protest politic. Deci, da, fără violenţă.
    ***

    Privatizarea, aşa cum a fost făcută, deşi a cuprins aproape īn totalitate economia, ne-a aruncat deja īntr-o stare de societate capitalistă subdezvoltată, responsabilă de īmpingerea unui segment important al populaţiei īn sărăcie. Dar poate nu am realizat nici obiectivul reformei la nivel instituţional. E drept, sistemul legislativ este realizat la nivelul Occidentului dezvoltat, dar cu incoerenţe inevitabile īn orice schimbare profundă. Am realizat o democraţie pluripartidistă, īn centrul căreia este plasat parlamentul care exprimă voinţa electoratului. Dar, surprinzător, se coagulează tot mai clar impresia că alunecăm spre o dictatură coruptă. Mulţi "aleşi ai poporului" nu mai exprimă voinţa alegătorilor, ci sunt "aleşi" de către deţinătorii de dosare şi contracte cu statul.

    ...
    Article Preview

    Observaţii privind poziţia Consiliului Legislativ (CL) faţă de noua propunere a Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor („MCC”)

    Notă: Mi-am exprimat deja opiniile privind redactarea unei Constituţii care să dea putere reală cetăţeanului, ca adnotări pe marginea Constituţiei actuale, a celor două propuneri a Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor (AICI) şi a reacţiei Consiliului Legislativ (CL) faţă de prima versiune propusă de MCC (AICI). Consideraţiile care urmează constituie o reluare rezumativă a pledoariei mele, organizată ca un comentariu pe marginea ultimei reacţii a CL. Īncep cu observaţii generale şi continui cu adnotarea punctuală a textului-ţintă, prevenind cititorul care a urmărit eseurile mele pe această temă, că va da peste idei re-expuse (sper, cu un plus de concentrare). Menţionez că am purtat discuţii cu domnul Cojocaru pe marginea fiecărui articol al ultimei versiuni CC, care au scos īn evidenţă rezonanţe, dar şi contradicţii- deci că punctul meu de vedere rămīne personal şi nu angajează colectivul MCC. Recunosc că folosesc şi această ocazie pentru a provoca- pe cine o fi să fie- la meditaţie de fond, nu numai pe marginea problemei bazei dreptului, ci şi īn legătură cu falsificabilitatea construcţiilor ideatice, īn lipsa unui ultim postament epistemic.


    Remarci generale

    1. Şi această reacţie a Consiliului Legislativ (CL) este de mare relevanţă/expresivitate, pentru cine are ochiul pregătit ca să vadă simulacrele, să observe făcătura teoretică, să lumineze mintea capturată de aparenţe. Ea ilustrează/demonstrează rolul real al aparatului juridic īntr-o (pseudo)democraţie: de modelare a relaţiilor sociale īn interesul puterii, de protejare a intereselor profitorilor legii, care uzurpă instituţiile şi folosesc statul ca instrument de īnlănţuire a "cetăţenilor". Totul acoperit cu savante justificări, folosind capacităţi nelimitate de speculaţie. Dar nu există crimă teoretică perfectă, manipularea normativă lasă urme. In mod spectaculos de metodic, Consiliul Legislativ atacă tocmai propunerile Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor („MCC”) care ar spori puterea cetăţeanului, de parcă ar dori să-şi reveleze rolul real (deşi probabil nu e vorba de sinceritate, ci de lipsa de rafinament a mercenarilor juridici de pe Dīmboviţa). Nici că se putea o mai reuşită confirmare a caracterului premeditat al īncălcării intereselor societăţii prin "legalitatea" criminală, capturată de cuceritorii statului- un megadelict letal pentru comunitate, acoperit cu falsă legitimitate. Poate că vor īnţelege mai mulţi că principalul duşman al dreptăţii e legea clocită de nedrepţi. Este - cred eu- un cīştig major al demersului MCC. El ne indică faptul că puterea nu trebuie lasată să ne pună zgardă teoretică, fară rezistenţă intelectuală. Siliţi să se explice, sforarii doctrinari se dau de gol.

    Ca să observăm eficace pledoaria Consiliului Legislativ, să nu pierdem din vedere contextul, miza partidei constituţionale. Se īmpletesc, peste tot şi dintotdeauna, două maniere de a domina mulţimea: una bazată pe forţă/violenţă/coerciţie şi cealaltă bazată pe diversiune/amăgire/manipulare. Eşti tīlhărit cu bīta sau jefuit prin īnşelăciune. Umilit (īnfrīnt īn voinţă) sau prostit (īnfrīnt īn raţiune). Lucrezi sub bici sau sub hipnoză. Iubeşti pe Big Brother- ca să suporţi mai uşor faptul că nu i te poţi opune. Domesticit prin frică sau păcalit să te crezi liber. Aici intervine "Legea"- īncepīnd cu Constituţia, prevalīndu-se de faptul că o comunitate are nevoie de reguli, căci anarhia nu scapă de condiţia umană. Unii stăpīni ar redacta Constituţia "totalitar", īncīt să-ţi vezi de lungul nasului, curbīnd spinarea, ca să fii conform. Ceilalţi, ar aranja-o "democratic", īncīt să īţi porţi senin lanţurile montate pe cuget. Poţi sluji cu credinţă sau crezīnd că nu slujeşti. Un singur lucru nu trebuie să se īntīmple: scăparea din laţ īn masă. Fiinţa care a domesticit apele, vīntul, holdele, turmele- a găsit şi mijlocul de capturare a semenilor.

    Dacă poporul exploatat (majoritar numeric) ar lua puterea cu adevărat, reprezentanţii săi ar elabora un cadru legislativ care să sprijine pe cei de jos (şi nu din "stīnga"…), īn lupta eternă cu cei de sus (şi nu din "dreapta"), ar proteja victima şi nu căpuşa, ar favoriza emanciparea omului folosit de sub dominatia omului care foloseşte, ar apăra cetăţenul- de putere
    .

    Respingerea modificării Constituţiei īn direcţia īmputernicirii reale a poporului arată pentru cine lucrează plutonul lăsat să păzească buncărul legii, ocupat de "reprezentanţi" . Cei "mandataţi prin vot" nu lucrează (eliberator) pentru alegătorii care i-au legitimat, ci pentru stăpīnii din umbră, care īi cumpără şi controlează. Ne aflăm īn faţa unei farse mai scīrboase decīt tirania faţişă, dar care are calitatea de a amorţi durerea umilinţei.
    ...

    Page 1 of 7 1234567 LastLast