Cel puţin din punct de vedere tehnic România îndeplinește una dintre condiţiile de bază ale democraţiei: pluripartidismul. Ca instituţii politice apărute „ca o consecinţă a fenomenului reprezentativ” [1] partidele politice se află la temelia democraţiei pentru că asigură pluralismul de exprimare, accesul la putere al unei diversităţi largi de grupuri politice, economice și sociale, precum și asocierea liberă a cetăţenilor în jurul a diverse interese și platforme în vederea participării la jocul politic. Prin diverse mecanisme democratice binecunoscute (de exemplu alegerile periodice, dar nu numai) diversele partide aflate în competiţie reciprocă pe scenele politice locale, regionale şi naţională îşi limitează între ele posibilităţile de derapaj antidemocratic şi antisocial, astfel încât, cel puţin teoretic, din concertul mai multor voci stinghere și afone să rezulte simfonia armonioasă a democraţiei şi a interesului public. Pe bună dreptate s-a constatat că într-o democraţie „partidele asigură interfaţa dintre societate şi stat” şi că „numai partidele pot oferi alegătorilor instrumentul eficient şi democratic de a organiza politic societatea” [2].
Registrul Partidelor Politice sau Registrul Fantomelor Politice?
Cum bine știm pluripartidismul a renăscut în România imediat după decembrie 1989. După 1989 partidele au fost reglementate mai întâi prin Decretul-Lege 8/1989 și apoi, începând cu anul 1996, de Legea 27/1996 care a rămas în vigoare, cu anumite modificări, până când a fost adoptată actuala lege a partidelor, Legea 14/2003.
...
