Dr. Constantin Cojocaru - Apel catre Preşedinţii României: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu

[Constantin Cojocaru]

Preşedinţii României... surzi în faţa interesului naţional
24.02.1995 Domnului Ion Iliescu, Preşedintele României [*1]
02.02.1998 Domnului Emil Constantinescu, Preşedintele României [*2]
06.02.2010 Apel catre Domnul Traian Basescu, Presedintele Romaniei
12.05.2010 Scrisoare deschisa (I) catre Domnul Traian Basescu, Presedintele Romaniei
19.05.2010 Scrisoare deschisa (II) catre Domnul Traian Basescu, Presedintele Romaniei
09.06.2010 Scrisoare deschisa (III) catre Domnul Traian Basescu, Presedintele Romaniei
************

Domnului Ion Iliescu, Preşedintele României [*1]

Domnule Preşedinte,

Am luat hotărârea să vă scriu aceste rânduri fiind determinat de împlinirea, de curând, a 5 ani de la publicarea studiului intitulat "Restructurarea economiei româneşti", care a intrat în opinia publică sub denumirea de "Varianta Cojocaru"; vizita recentă în România a ministrului ceh al privatizării; iminenta adoptare de către Camera Deputaţilor a proiectului de lege privind aşa-zisa accelerare a privatizării societăţilor comerciale. Vă este cunoscut; domnule Preşedinte că, începând cu data publicării studiului menţionat, urmat de altele, peste 100 la număr, atât în plan ştiinţific, cât şi în plan politic am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a ajuta naţiunea noastră să iasă cât mai repede din comunism şi să treacă la construcţia unei societăţi democratice prospere.

Din nefericire, prin "reforma" pusă în aplicare de guvernele postrevoluţionare, naţiunea română a fost târâtă pe drumul capitalismului oligarhic, o societate neproductivă, ineficientă şi, implacabil, săracă, datorită faptului că averea este concentrată în mâinile unui grup minuscul de îmbogăţiţi fără merit, în timp ce majoritatea populaţiei este transformată în salariaţi şi şomeri, fără acces la proprietatea asupra capitalului şi la profitul rezultat din valorificarea acestuia. Acum după 5 ani de "ample dezbateri" ale economiştilor, de toate nuanteleşi naţionalităţile, şi de "multiple" experienţe "reformiste", realizate în ţările ieşite din comunism, rezultă clar că TOT ceea ce era important de spus referitor la OBIECTIVUL pe care trebuiau să-l aibă reformele economice în fostele ţări comuniste şi MECANISMUL de atingere a acestui obiectiv a fost spus, în februarie, 1990, în studiul "Restructurarea economiei româneşti", mai sus menţionat.

Obiectivul a fost, este şi rămâne următorul: nu economia de piaţa, în general, ci capitalismul democratic, o societate bazată pe proprietatea privată asupra capitalului, larg difuzată în rândul populaţiei, administrata prin instituţii financiare moderne, conduse de profesionişti responsabili faţa de proprietari, care să protejeze atât interesele capitalului cât şi cele ale forţei de muncă. Mecanismul ieşirii, din comunism şi construirii capitalismului democratic împroprietărirea cetăţenilor cu capitalul acumulat în administrarea fostului stat comunist, prin intermediul titlurilor de proprietate (cupoane, vaucere taloane, bonuri, certificate etc), concomitent cu crearea legilor şi instituţiilor financiare - societăţi de investiţii, de intermediere de valori mobiliare fonduri mutuale etc. - necesare pentru administrarea şi protejarea capitalului - acţiuni, obligaţiuni, bani lichizi, active, clădiri, maşini etc. -intrat în proprietatea privată a cetăţenilor.

Am scris şi v-am spus şi direct, în cursul întrevederilor pe care le-am avut în cursul anilor 1990 şi 1991, domnule Preşedinte, că adoptarea altei "variante" altui "obiectiv" şi a altui "mecanism" de ieşire din comunism, va avea ca efecte: distrugerea unei importante părţi a potenţialului productiv al ţării; transformarea în şomeri a milioane de români; sărăcirea marii majorităţi a populaţiei, concomitent cu îmbogăţirea necuvenită a câtorva; îndatorarea ţarii faţă de străinătate; crearea unui comportament social bolnav, bazat pe corupţie şi criminalitate, economică, în care energia naţiunii este deturnată de la muncă şi inovaţie şi orientată către îmbogăţirea prin înşelăciune; punerea în primejdie a securităţii sociale, a integrităţii şi suveranităţii naţionale.

Am arătat, în 1990, că toate aceste nenorociri puteau fi evitate prin aplicarea "variantei". Cehii, care au realizat "reforma" cea mai apropiată de "variantă", au "sărit" peste o bună parte din nenorocirile menţionate şi se află, astăzi, nu numai cu mult înaintea noastră, dar şi pe un drum diferit de al nostru - ei se află pe drumul capitalismului democratic şi prosper, noi, ca şi ruşii, şi alţii, pe cel al capitalismului oligarhic şi mizer. După 5 ani de "reformă", la cehi Produsul Intern Brut este aproape egal cu cel din 1989, rata şomajului este de 3%, salariul real a crescut şi ţara nu s-a îndatorat, practic, cu nici un dolar în această perioadă: la noi, Produsul Intern Brut şi salariul real a scăzut cu mai mult de o treime, rata şomajului a depăşit 10% şi creşte continuu, iar între timp, am acumulat şi o datorie externă, de peste 4 miliarde dolari, care, de asemenea, şi din păcate, creşte continuu.

Schimbarea de drum este încă posibilă şi timpul pierdut poate fi recuperat.
Acesta este motivul pentru care vă scriu.

În calitate de Preşedinte al Românilor, aveţi puterea şi datoria să vă opuneţi "reformei care distruge" şi să susţineţi "reforma care construieşte"; să vă opuneţi atât celor care fac "experimente" pe seama destinului neamului românesc, cât şi celor care şi-au propus să se îmbogăţească, fără merit, cu preţul înrobirii acestui neam.

Puteţi să începeţi astfel: respingeţi promulgarea legii aşa-zisei accelerări a privatizării societăţilor comerciale, care nu este decât o cârpeală a Legii 58/1991 şi care va avea ca efect multiplicarea fenomenelor negative menţionate mai sus şi organizaţi, în conformitate cu prevederile Art. 90 din Constituţia României, un REFERENDUM, prin care să oferiţi poporului român posibilitatea, legitimă şi constituţională, de a-şi axprima VOINŢA SUVERANĂ, să aleagă între "legea" adoptată de Parlament şi "legea" pe care o anexez la prezenta.

Bucureşti, 24 Februarie 1995
Cu încredere şi speranţă, Dr. Constantin COJOCARU

P.S. Pentru bună regulă, vă remit, anexat, câteva extrase, semnificative, din cele ce am scris în anul 1990.
[*1] Şi această intervenţie, ca şi multe altele, făcute anterior, a rămas fără răspuns din partea domnului Ion Iliescu. Legea nr. 55/1995, privind “accelerarea” privatizării societăţilor comerciale a fost promulgată, iar aplicarea ei a avut ca efect “împroprietărirea” cetăţenilor României cu 6% din capitalul societăţilor comerciale şi regiilor autonome create prin Legea nr. 15/1990. Prin Legea nr. 15/1990, cetăţenilor ţării li se recunoscuse dreptul la 30%, din capitalul societăţilor comerciale, adică 15% din totalul capitalului întreprinderilor de stat “reorganizate” prin Legea 15/1990. În final, prin aplicarea prevederilor Legii 55/1995, ca urmare a faptului că o parte dintre cetăţeni nu şi-au ridicat cupoanele, altă parte nu şi le-au preschimbat pe certificate de acţionar, iar o altă parte au “suprasubscris” - toate acestea nu din vina cetăţenilor, ci din cauza modului defectuos, premeditat, în care a fost concepută şi aplicată legea -, cetăţenii ţării s-au ales cu 6% din capitalul fostelor întreprinderi de stat. Restul capitalului naţional a fost, este, sau va fi “vândut” de către FPS, astfel încât să nu mai rămână nimic din el, nici la stat, nici la cei care l-au creat - cetăţenii României.

***_-_***

[Constantin Cojocaru]

Domnului Emil Constantinescu, [*2] Preşedintele României
Domnule Preşedinte,

Îmi revine îndatorirea de a vă aduce la cunoştinţă că Legea referitoare la aprobarea "Ordonanţei de urgenţă nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale", adoptată de către Parlamentul României, reunit în sesiunea extraordinară a celor două Camere - sesiune convocată în data de 21.01.1997 - ca urmare a asumării răspunderii Guvernului, este neconstituţională întrucât, în drept, ea încalcă prevederile art. 135, alin. 2,3 şi 4 ale Constituţiei României/1991, coroborate cu prevederile art. 5, 20 şi 21 din Legea 15/1990, precum şi art. 15, 17, 18 şi 19 din Decizia Plenului Curţii Constituţionale a României nr. 1/07.09.1993, articole care stabilesc că:
Art. 15. "trebuie subliniat şi faptul că bunurile regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată, chiar dacă statul deţine la societăţile comerciale majoritatea capitalului social";

Art. 17. "Art. 20 alin. 2 din această lege (este vorba de Legea nr. 15/1990, n.n.) prevede, de asemenea, că "Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia";

Art. 18. "Art. 35 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale arată că "bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia" şi

Art. 19. "Faţă de cele arătate, este clar că bunurile regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale sunt proprietate privată şi nu proprietate publică".

Faţă de cele arătate mai sus, rezultă, în mod limpede, că societăţile comerciale, constituite în baza legii 15/1990, - societăţi ce fac obiectul Legii referitoare la aprobarea Ordonanţei 88/1996 privind privatizarea societăţilor comerciale - nu pot fi "privatizate", întrucât ele se află deja în proprietatea privată a statului român, iar "privatizarea", adică trecerea unui bun în proprietate privată, în condiţiile stabilite de art. 135, alin. 2, 3 şi 4 ale Constituţiei României din 1991, se poate face doar în situaţia în care el se află în proprietate publică.

Drept urmare, vă solicit domnule Preşedinte, ca, în baza prevederilor art. 77, alin. 2 din Constituţia României/1991, să constataţi neconstituţionalitatea Legii referitoare la aprobarea "Ordonanţei nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale" şi să trimiteţi textul acestui act spre reexaminare Parlamentului României.

Totodată, vă fac cunoscut că Legea referitoare la aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale, adoptată de către Parlamentul României reunit în sesiunea extraordinară din 21 - 27 ianuarie 1998, conţine, în fapt, numeroase prevederi de natură să aducă grave prejudicii economiei româneşti - în măsură să pună în pericol inclusiv siguranţa naţională a ţării.

Datorită celor înfăţişate prin prezenta şi în,vederea clarificării tuturor aspectelor legate de problema în speţă, înainte de a promulga Legea referitoare la adoptarea Ordonanţei 88/1997, vă cer, domnule Preşedinte, să aveţi îngăduinţa de a-mi acorda o întrevedere la o dată cât mai apropiată cu putinţă.


Bucureşti, 2 februarie 1998 Al Dumneavoastră, Dr. Constantin COJOCARU

[*2] Nici domnul Emil Constantinescu nu a dat curs solicitărilor din această scrisoare, a promulgat legea de aprobare a Ordonanţei nr. 88/1998, astfel încât domnul Sorin Dimitriu, “scăpat” de controlul Curţii de Conturi şi “liber” să vândă capitalul de stat “la preţul pieţii”, “scăpat” şi de urmărirea presei, care se ocupă de “crize politice” şi de scandaluri de “contrabandă”, “semnează”, zilnic, trecerea, fără echivalent, a unor capitaluri de sute de miliarde de lei, din proprietatea statului român în proprietatea “investitorilor strategici”, care “pun jos” 1000 de dolari şi “promit” că vor mai investi, la calendele greceşti, alte câteva sute de milioane. Cea mai mare distrugere de avuţie şi cel mai mare jaf din istorie continuă, nestinglierite, la lumina zilei, în timp ce Preşedintele României “mediază”, Parlamentul României “analizează”, Justiţia Română “anchetează”, iar Presa Română “mediatizează” “crizele” şi “scandalurile” “regizate”, cu tupeu şi “profesionalism”, de “reformişti”, distrăgându-se, astfel, atenţia naţiunii de la marea distrugere şi de la marele jaf.

***_-Ω*- _***

[Constantin Cojocaru]

Dr. Constantin Cojocaru : APEL Catre Domnul Traian Basescu, Presedintele Romaniei

Domnule Presedinte,

In ultimii ani, am incercat de mai multe ori sa va intalnesc. Ultima oara a fost in timpul ultimei campanii electorale pentru alegerile prezidentiale. Am avut o intalnire cu dl Traian Ungureanu, seful campaniei, dupa cum mi s-a spus, caruia i-am prezentat, succint, Legea Cojocaru (proiect), i-am dat adresa site-ului www. variantacojocaru.ro si l-am rugat sa va solicite o intalnire cu mine. Nu m-a sunat. Nici dumneavoastra.

Iata, pe scurt, ce prevede proiectul Legii Cojocaru.

1. In timpul regimului comunist, cetatenilor Romaniei le-a fost interzis dreptul de a avea capital in proprietate. Din avutia (PIB) creata de cetateni, circa o treime a fost preluata de statul comunist si transformata in capital – uzine, fabrici, masini, echipamente, hoteluri, spatii comerciale, banci etc . Conform Constitutiei, aceste bunuri, numite atunci mijloace de productie, se aflau in proprietatea comuna, a tuturor cetatenilor tarii.

2. Prin studiul “Restructurarea economiei romanesti”, publicat in ziarul Adevarul din 13-14 februarie 1990, eu am propus ca intregul capital acumulat de romani pana in 1989 sa intre, gratuit, in proprietatea privata a tuturor cetatenilor Romaniei. Aceasta a fost “Varianta Cojocaru” de reforma economica, despre care imi place sa cred ca va amintiti.

3. Statul roman a refuzat “Varianta Cojocaru”, a incalcat drepturile de proprietate ale romanilor, a adoptat si aplicat Legea 15/1990 si legile privatizarii, prin care aproape intregul capital acumulat de poporul roman pana in 1989 a fost trecut, gratuit, in proprietatea privata a statului, apoi devalorizat, prin inflatia generata si intretinuta de catre Banca Nationala a Romaniei si, in final, vandut, la preturi de sute de ori sub valoare, guvernantilor, camarilei acestora si strainilor. Cunoasteti consecintele: oligarhizarea economiei si societatii romanesti; distrugerea a 4 miloane de locuri de munca; indatorarea tarii cu aproape 100 miliarde de euro; saracirea fara precedent a poporului roman.

4. De mai multi ani, am dat publicatatii ultima versiune a Legii Cojocaru, prin care se propune ca:

4.1. Intr-o perioada de 10 ani, fiecare catatean major al Romaniei sa fie despagubit cu suma de 20.000 de euro pentru capitalul trecut din proprietatea comuna a cetatenilor in proprietatea privata a statului, prin Legea 15/1990

4.2. Acesti bani vor proveni din urmatoarele surse: profiturile incasate de statul roman pentru capitalul aflat in proprietatea sa; sumele incasate de statul roman din vanzarea capitalului aflat in proprietatea sa; impozitul progresiv pe avere, impozitul pe averile dobandite in mod ilicit; alte surse prevazute de lege;

Impozitul progresiv pe avere si impozitul pe averile dobandite ilicit vor fi stabilite prin legi speciale.

4.3. Banii primiti drept despagubire vor fi folositi numai pentru finantarea de proiecte de investitii, dupa aceleasi norme prin care se acceseaza fondurile UE, prin institutiile deja create in acest scop.

Adoptarea si aplicarea acestui proiect de lege ar avea consecinte profunde asupra societatii romanesti, nu numai in plan economic, ci si in plan social, politic si spiritual. Tocmai aceste posibile consecinte benefice pentru Romania si poporul roman ma determina sa fac acest apel catre dumneavoastra, Domnule Presedinte, prin care va rog sa dispuneti colaboratorilor dumneavostra sa intre pe site-ul www.variantacojocaru.ro, sa va puna la dispozitie textul proiectului de lege, cu fundamentarea aferenta, sa dispuneti, astfel, de argumentele pe baza carora sa organizati un referendum pentru adoptarea si aplicarea Legii Cojocaru.

Cu stima,
Dr. Constantin Cojocaru [sâmbătă, 6 februarie, 2010]
************

[Constantin Cojocaru]

Dr. Constantin Cojocaru : Scrisoare deschisă (-I-a) adresată Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României

Domnule Preşedinte,

În declaraţia făcută în data de 11.05.2010, aţi spus că sunteţi dispus să analizaţi orice soluţie alternativă, care să înlocuiască reducerea salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale, fără să conducă, însă, la creşterea fiscalitătii, cu condiţia ca deficitul pe acest an să nu fie mai mare de 6,8% din PIB. Aţi cerut soluţii concrete, bazate pe cifre.

Vă propun două soluţii care îndeplinesc condiţiile puse de dumneavoastră.

Prima soluţie constă în reducerea cheltuielilor pentru achizitionarea de bunuri si servicii. Bunuri de folosinţă imediată sau de lungă durată. În primul trimestru al acestui an, valoarea acestor bunuri a fost egală cu 3,75 miliarde de euro. Într-un semestru, asta înseamnă 7,5 miliarde de euro. În semestrul 2 al acestui an, prin reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi prin reducerea cu 15% a pensiilor şi ajutoarelor sociale, se vor “economisi” 2,68 miliarde de euro. Putem lua aceşti 2,68 miliarde de la cheltuielile materiale, lăsând neschimbate salariile şi pensile. Putem, de exemplu, să amânam pe mai târziu proiectul e-Romania, în valoare de 0,5 miliarde de euro. Şi alte 4 de acelaşi fel.

A doua soluţie. BNR ne-a anunţat că, la 31.03.2010, rezervele internaţionale ale României au ajuns la suma de 34,78 miliarde de euro. Nimeni şi nimic nu ne împiedica să luăm cei 2,68 miliarde din această rezervă.

Cele două soluţii se pot aplica şi combinat. Ambele ne stau la dispoziţie pe termen scurt, pentru acest an. Pe termen mediu şi lung, trebuie să aplicăn LEGEA COJOCARU. În primul an de aplicare a acestei legi, în 2011, prin instituirea impozitului progresiv pe avere, vom colecta la Fondul Naţional de Despăgubiri şi Investiţii o sumă de circa 25 miliarde de euro, pe care îi vor primi cetaţenii ţării, îi vor investi şi vor crea 250.000 locuri de muncă, pentru cei care vor părăsi sectorul bugetar. În urmatorii 10 ani, prin aplicarea legii propuse, vom investi 440 miliarde euro şi vom crea 4,4 milioane de locuri de muncă. Îi vom aduce acasă pe toţi românii pribegi. Vom obţine cei 440 miliarde de euro prin oprirea hemoragiei de avuţie in afara ţării. In 2008, serviciul datoriei externe a depăşit suma de 40 miliarde de euro. În 2009, datoria externă a crescut, deci şi serviciul ei. În anul trecut, profituri reprezentând 60% din PIB nu au fost declarate şi nici impozitate.

Dr. Constantin Cojocaru (miercuri, 12 mai, 2010)

[Constantin Cojocaru]

Dr. Constantin Cojocaru : Scrisoare deschisă (a-II-) Adresată Domnului Traian Basescu, Preşedintele Romaniei.

Domnule Preşedinte,

În scrisoarea anterioară, v-am prezentat două soluţii prin a căror aplicare s-ar evita reducerea salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a ajutoarelor sociale. Am demonstrat, cu cifre, că reducerile preconizate de Guvern ar duce la “economisirea” a 2,68 miliarde de euro, in trimestrul II al acestui an. Prima soluţie propusă de mine constă in recuperarea celor 2,68 miliarde din sumele alocate achiziţiilor de bunuri şi servicii. A doua soluţie constă în preluarea celor 2,68 miliarde de la rezerva internaţională a Romaniei.

Am subliniat faptul ca atât soluţia propusă de Guvern, după opinia mea inacceptabilă pentru poporul roman, în acest moment, cât şi cele propuse de mine, nu rezolvă decât temporar şi parţial problemele cu care se confruntă bugetul statului, economia românească, în general. Chiar din cifrele prezentate de dumneavoastră, rezultă că deficitul total pe anul acesta ar fi de 11 miliarde de euro, dacă nu s-ar face reducerile de salarii, pensii şi ajutoare sociale. Deci, după ce facem aceste reduceri, mai rămâne un deficit de 8,36 miliarde. Ne-ati mai spus că serviciul datoriei publice pe acest an este de 10 miliarde de euro. Asta înseamnă că aproape întregul deficit din acest an (11 miliarde) provine din serviciul datoriei publice (10 miliarde). Adică statul român se împrumută nu pentru a plăti salarii şi pensii, aşa cum spun guvernanţii, ci pentru a plăti datoriile contractate în anii anteriori.

În declaraţia din 13.05.2010, ne-ati mai spus că, până în prezent, din imprumutul de 20 miliarde de euro, contractat cu FMI, UE si BM, am primit suma de 12 miliarde, din care, 7 miliarde s-au dus la rezerva internaţională, iar 5 miliarde la bugetul de stat, “pentru acoperirea deficitului pe anul trecut”, cum ziceţi dvs. Aici, nu aţi fost corect informat. Nu din aceste 5 miliarde s-a acoperit deficitul pe anul trecut. Acel deficit s-a acoperit din imprumutul de 9 miliarde contractat anul trecut de Guvernul Boc. Aceste 9 miliarde s-au adăugat la stocul provenit din anii anteriori, astfel ca la 31.12.2009, datoria totală a statului român a fost de 30 miliarde, cum ne informează BNR, pe site-ul său. Cele 5 miliarde sunt folosite pentru acoperirea deficitului din acest an.

Iată, deci, că, vom face şi reducerile de salarii şi pensii, şi va trebui să ne mai împrumutăm încă 8,36 miliarde, de la FMI şi din alte surse. Numai că, la sfârşitul anului, vom avea, din nou, o datorie de cel puţin 30 miliarde. Asta însemnă, pentru 2011, un serviciu al datoriei de cel puţin 10 miliarde. De unde luăm aceşti bani? Din noi reduceri de salarii şi pensii? Din noi împrumuturi? Din creşteri de taxe şi impozite?

În scrisoarea mea anterioră, pe care v-o retransmit, cu mici corectări in text, v-am spus că, pe termen mediu şi lung, singura soluţie care ne poate scoate din acest cerc vicios este adoptarea şi aplicarea de urgenţă a LEGII COJOCARU, pe care aş dori să v-o prezint, personal.

Dr. Constantin Cojocaru (19.05.2010)

[Constantin Cojocaru]

Dr. Constantin Cojocaru : Scrisoare deschisă (a-III-) Adresată Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României

Domnule Preşedinte,

Guvernanţii spun poporului că România se află în criză din cauza crizei financiare internaţionale, care a lovit toate ţările şi, deci, ne-a lovit şi pe noi. Nu este adevărat.
Guvernanţii spun poporului că România nu poate ieşi din criză decât reducând salariile, pensiile şi ajutoarele sociale. Nu este adevărat.
Guvernanţii spun poporului că România s-a împrumutat şi se împrumută pentru a plăti salarii şi pensii. Nu este adevărat.

Criza financiară nu a lovit toate ţările, ci numai pe unele, cele implicate în ingineria financiară pusă la cale de „băieţii deştepţi” de pe Wall Street, New York, pentru jefuirea planetei. Cu excepţia BNR, economia românească nu a fost implicată în această inginerie şi nu este afectată de ea.

România se confruntă cu o gravă criză economică, care nu este determinată de criza financiară internaţională, ci de cauze interne. Ea este determinată de aşa-zisa privatizare. Prin această „privatizare”, cea mai mare parte a capitalului românesc a trecut, pe nimic, în proprietatea străinilor. Din această cauză, banii reprezentând fondul de amortizare şi cea mai mare parte a profiturilor nu au mai fost investiţi pentru reînoirea şi sporirea capitalului – echipamente, maşini, fabrici, uzine etc – ci au fost transformaţi în bunuri de consum de lux, sau transferaţi în afara ţării. În prezent, capitalul românesc este uzat, învechit, neproductiv, necompetitiv. Din cauza asta se restrânge producţia, se reduc locurile de muncă, se reduc salariile în sectorul productiv.

Toate vor continua să se reducă, dacă nu oprim hemoragia. Nu din cauza crizei financiare internaţionale, ci din cauză că, în 1990, în loc să se aplice LEGEA COJOCARU, s-a aplicat LEGEA BRUCAN (Legea 15/1990). Din această criză economică nu se poate ieşi decât prin LEGEA COJOCARU, adică prin despăgubirea românilor pentru capitalul de care au fost deposedaţi prin Legea 15/1990 şi utilizarea acestor despăgubiri pentru realizarea unui program de investiţii de peste 400 miliarde de euro, în următorii 10 ani.

România se confruntă cu o gravă criză bugetară, care nu este determinată nici de criza economică internă, nici de criza financiară internaţională, ci de incompetenţa, iresponsabilitatea şi lăcomia guvernanţilor. Iată, ce spun cifrele (A se vedea şi tabelul nr. 16, anexat).

La începutul anului 2009, România avea o datorie publică de 20 miliarde de euro (A nu se confunda cu datoria externă, care, în prezent, este de aproape 80 miliarde de euro). În cursul anului 2009, la bugetul naţional s-au colectat venituri în valoare de 37 miliarde euro, dar s-au făcut cheltuili în valoare de 47 miliarde de euro. Deficitul (diferenţa între cheltuieli şi venituri), de 10 miliarde de euro, s-a acoperit prin noi împrumuturi, în valoare totală de 10 miliarde de euro. Astfel că, la începutul anului 2010, datoria publică a ajuns la 30 miliarde de euro, iar serviciul acestei datorii, în anul 2010, este de 10 miliarde de euro. Din această sumă, 8,2 miliarde sunt rate, restul, de 1,8 miliarde, reprezintă dobânzi. FMI-ul, care a acordat cea mai mare parte din cele 10 miliarde împrumutate anul trecut, pune condiţia ca, în acest an, 2010, deficitul să nu fie mai mare de 6,8% din PIB, adică să nu fie mai mare de 8,2 miliarde de euro (la un PIB estimat de 120 miliarde de euro). Asta înseamnă că, în acest an, Guvernul României nu se mai poate împrumuta decât cu suma de 8,2 miliarde de euro. Exact, ratele la împrumuturi. Ceea ce face ca, la sfârşiul acestui an, să avem, din nou, aceiaşi datorie publică, de 30 miliarde de euro, pentru care, la anul, în 2011, va trebui să plătim, din nou, un serviciu de 10 miliarde de euro.

În anul 2009, cheltuielile bugetului naţional, în valoare totală de 47 miliarde de euro, s-au compus din: 26 miliarde euro pentru salarii, pensii şi ajutoare sociale; 18 miliarde de euro pentru achiziţii de bunuri şi servicii şi 3 miliarde euro pentru serviciul datoriei publice (rate plus dobânzi). Se observă că, valoarea veniturilor, de 37 miliarde de euro, a fost mult mai mare decât valoarea salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale, de 26 miliarde de euro. Deci. nu pentru salarii şi pensii a împrumutat Guvernul cele 10 miliarde de anul trecut, ci pentru a avea la dispoziţie 18 miliarde de euro pentru achiziţii de bunuri şi servicii, “puşculiţa” de unde se sifonează banii pentru firmele căpuşe ale guvernanţilor. Dacă ar fi fost competent şi responsabil, anul trecut, Guvernul Boc ar fi trebuit să se mulţumească cu o „puşculiţă” de 8 miliarde, adică să nu fi împrumutat nici un euro. În acest fel, în anul acesta, 2010, serviciul datoriei publice ar fi fost, ca şi anul trecut, de 3 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că ar fi fost bani suficienţi şi pentru salarii, pensii, ajutoare sociale şi pentru achiziţii de bunuri şi servicii. Nu am fi avut nici o criză bugetară.

În trimestrul I al acestui an, 2010, veniturile bugetului au fost de 9,1 miliarde de euro, iar cheltuilile de 11,4 miliarde de euro, fiind compuse din:
a) 7,1 miliarde pentru salarii, pansii şi ajutoare sociale;
b) 0,5 miliarde pentru serviciul datoriei publice ;
c) 3,8 miliarde pentru achiziţii de bunuri şi servicii.

Deficitul, de 2,3 miliarde de euro, s-a acoperit, evident, cu noi împrumuturi. Se observă că, şi în acest trimestru, veniturile au fost mai mari decât salariile, pensiile şi ajutoarele sociale. Noul împrumut, de 2,3 miliarde de euro, nu s-a făcut pentru salarii şi pensii, ci tot pentru „puşculiţă”. Pentru intregul an 2010, se prognozează venituri bugetare de 36, 4 miliarede de euro. Condiţia cerută de FMI este ca deficitul să nu fie mai mare de 8,2 miliarde de euro. Asta înseamnă că cheltuielile să fie de maximum 44,6 miliarde de euro (36,4+8,2). Serviciul datoriei este de 10 miliarde de euro. Mai rămân 34,6 miliarde, care trebuie împărţite între salarii, pensii şi ajutoare sociale, pe de o parte, şi achiziţii, pe de altă parte. Dacă ţinem seama că, în trimestrul I al anului, salariile, pansiile şi ajutoarelor sociale au foast de 7,1 miliarde, rezultă că, pe tot anul 2010, aceste cheltuieli s-ar ridica la 28,4 miliarde de euro. Pentru achiziţii mai rămân 6,2 miliarde de euro. Din aceştia, numai în trimestrul I, s-au cheltuit 3,8 miliarde de euro. Mai rămân 2,4 miliarde de euro, pentru 3 trimestre. Cu siguranţă, cele 2,4 miliarde de euro au fost, deja, cheltuite, până în prezent, adică până la sfârşitul trimestrului II. În aceşti bani intră, printre altele, şi medicamentele. Iată că, Guvernul Boc, prin împrumutul de 10 miliarde de anul trecut, a pus în pericol siguranţa sănătăţii, deci viaţa a milioane de români.

Prin reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi cu 15% a pensiilor şi ajutoarelor sociale, în semestrul II al acestui an, 2010, se face o „economie” de 2,7 miliarde de euro. Acestea se duc, automat, la achiziţii, care cresc de la 6,2 la 8,9 miliarde de euro. Dar nu pentru medicamente, ci pentru „borduri”. Atentatul la siguranţa vieţii românilor rămâne, deoarece, reducerea, salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale va avea acelaşi efect cu reducerea cheltuielilor bugetare pentru medicamente, adică moartea cu zile a milioane de români.

România dispune, în acest moment, de o rezervă internaţională de 35 miliarde de euro. Pentru a rezolva criza bugetară din acest an, putem lua cele 2,7 miliarde de euro de la rezervă, lăsăm neschimbate salariile, pensiile şi ajutoarele sociale şi cheltuim cele 2,7 miliarde exclusiv pentru bunuri şi servicii de care depinde siguranţa naţională, viaţa românilor. Între timp, până la sfârşitul anului, un guvern competent şi responsabil, trebuie să se angajeze să reducă numărul de salariaţi din sectorul bugetar, să reducă salariile bugetare nesimţite, ca şi pensiile nesimţite. Să reducă şi scurgerile pentru spagă din „puşculiţa” pentru achiziţii de bunuri şi servicii.

Pentru anul 2011 şi următorii, singura soluţie pentru ieşirea României din criza bugetară, ca şi din criza economică, o reprezintă LEGEA COJOCARU. Prin aplicarea acestei legi, în anul 2011, am putea colecta la Fondul Naţional de Despăgubiri şi Investiţii (FNDI), 24-25 miliarde de euro. Din acestă sumă, am putea sacrifica 10-12 miliarde pentru a finanţa serviciul datoriei publice, astfel încât, în cel mult 3 ani, să scăpăm de datoria publică şi să nu mai permitem guvernanţilor să mai facă împrumuturi. Statul român trebuie să funcţioneze cu veniturile colectate din taxe şi impozite. Nici un leu în plus. Acesta este, de fapt, statul popular, competent şi responsabil, propus prin PROIECTUL PENTRU ROMÂNIA.

Dr. Constantin Cojocaru 9.06.2010 [Publicat joi, 10 iunie, 2010]

09.06.2010 Cerere adresata Presedintelui : https://web.archive.org/web/20160409...sedintelui.jpg
09.06.2010 Raspunsul Presedintelui : https://web.archive.org/web/20160409...sedintelui.jpg
************