Dr. Constantin Cojocaru : APEL CĂTRE PREAFERICITUL PĂRINTE PATRIARH DANIEL
Preafericite Părinte Patriarh,
Am avut fericirea de a vă întâlni, cândva, pe la începutul anilor ’90. Cred că în 1991. Întâlnirea noastră a avut loc într-o biserică din oraşul Bârlad şi a fost posibilă ca urmare a strădaniei lăudabile a unuia dintre slujitorii bisericii noastre strămoşeşti.
Am folosit acel prilej, Preafericite Părinte Patriarh, ca să vă aduc la cunoştinţă demersul pe care mi l-am asumat întru apărarea drepturilor de proprietate ale românilor, demers cunoscut opiniei publice sub denumirea de „Varianta Cojocaru”.
V-am spus, atunci, că regimul comunist ateu interzisese cetăţenilor României dreptul de a avea in proprietate privata capital – maşini, utilaje, fabrici, uzine, spaţii comerciale, hoteluri, bănci, etc. – adică acele bunuri folosite pentru productia celor necesare traiului.
Interzicând cetăţenilor să acumuleze capital, timp de aproape o jumătate de secol, statul comunist a preluat el circa o treime din avuţia creată de poporul român pe care a transformat-o în capital, adică în bunuri de natura celor de mai sus, spunând cetatenilor că respectivele bunuri se află în proprietatea lor comună, in realitate dreptul de proprietate fiind exercitat de catre stat.
Vă spuneam, atunci, în 1991, Preafericite Părinte Patriarh, că, odată regimul comunist abolit prin revolta populară din Decembrie 1989, era normal, natural, firesc ca toată avuţia productivă creată de cetăţenii României până în 1989 şi aflată în proprietatea lor comună să fie trecuta în proprietatea lor privată, să înceapă, astfel, să-şi construiască o economie democratică, productivă, care să aducă bunăstare, libertate şi demnitate pentru toţi românii.
Aceasta a fost esenţa „Variantei Cojocaru”.
Cunoaşteţi, Preafericite Părinte Patriarh, că, din nefericire, cei care s-au instalat la conducerea statului român postdecembrist nu au vrut să recunoască drepturile de proprietate ale cetăţenilor României, au trecut, printr-o lege neconstituţională, capitalul din proprietatea comună a cetăţenilor în proprietatea privată a statului, iar, de acolo, prin aşa-zisa privatizare, adică prin vânzare pe nimic, au trecut această uriaşă avuţie în proprietatea privată a lor, a guvernanţilor, a camarilei lor şi a străinilor.
Ca urmare a acestor acţiuni nesăbuite, anticetatenesti şi antiromâneşti, aproape toată avuţia productivă a ţării a intrat în proprietatea unei minorităţi care reprezintă numai 5-6% din numărul familiilor româneşti. Restul, de 94-95%, nu au capital în proprietate, sunt obligaţi să trăiască din salarii şi pensii mizere. Au fost distruse peste 4 milioane de locuri de muncă. Peste 3 milioane de români au fost aruncaţi în băjenie, au părăsit ţara, în căutarea unui loc de muncă, 5-6 milioane de copii de români trăiesc fie fără tată, fie fără mamă, fie fără ambii părinţi. România a ajuns să aibă o datorie externă de aproape 100 miliarde de euro. Cea mai mare parte a capitalului naţional se află în proprietatea străinilor, ceea ce face ca o treime din ce se produce în ţară să ia drumul străinătăţii.
Poporul român este sărăcit si umilit.
Atunci, în 1991, la finalul întâlnirii noastre, mi-aţi spus că eram pe drumul cel bun, că trebuie să am încredere în poporul român, să am încredere în Dumnezeu, care nu poate decât să se bucure de strădaniile celor care îşi iubesc semenii. V-am urmat sfatul. Mi-am continuat drumul.
Cred cu toată fiinţa mea că Dumnezeu nu şi-a întors faţa de la români, că el iubeşte poporul român, aşa cum iubeşte toate popoarele acestei lumi.
Cred cu tărie că poporul româm poate ieşi din prăpastia în care a fost împins de către guvernanţii săi nevrednici.Această credinţă nestrămutată este aceea care mi-a dat puterea de a ramane devotat poporului meu, de a cauta cu perseverenta adevarul si drumul pe care românii ar putea ieşi din sărăcie şi umilinţă, pentru a începe reconstrucţia României, aşa fel încât această ţară să-şi împlinească destinul hărăzit de Dumnezeu, acela de a deveni o adevărată Grădină a Maicii Domnului.
Cred, Preafericite Părinte Pariarh, ca acest drum este cel concretizat în proiectul de lege privind despăgubirea cetăţenilor României pentru capitalul de care au fost deposedaţi prin Legea 15/1990. Proiectul de lege este postat pe site-ul variantacojocaru.ro şi, datorită unor români de bună credinţă din mass media, este cunoscut, astăzi, multor mii de români. Este cunoscut multor români, dar nu tuturor, deşi îi afectează şi ii interesează pe toţi. Acesta este şi motivul pentru care fac acest Apel. Simt din nou nevoia unui sfat, Preafericite Părinte Patriarh, un sfat care să-mi lumineze gandul, să ma ajute sa gasesc calea prin care mesajul meu să ajungă la toţi românii, să-i convingă, să-i unească şi să-i determine să-şi apere drepturile şi libertăţile pe care le-au primit de la Dumnezeu şi de care au fost deposedaţi de unii dintre semenii lor, putini la numar, dar rai la fapte.
Cu smerenie,
Dr. Constantin Cojocaru (11.02.2010)
************



Reply With Quote
