Vasile Gheţău : Serii istorice de date privind populația României - Institutul Naţional de Statistică
Profesor univ. dr. Vasile Gheţău : Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei României începând cu anul 1860 la teritoriile istorice ale ţării și la teritoriul de după al Doilea Război Mondial permit acum cunoașterea istoriei populaţiei, bogăţia cea mai de seamă a ţării, pe întinderea a 160 de ani din trei secole, perioadă în care s-a făurit România modernă. Istoria populaţiei este parte a istoriei naţionale.
*-_-*
Introducere [Prof. univ. dr. Tudorel ANDREI, Președinte, Institutul Naţional de Statistică] Istoria a cunoscut, de-a lungul timpului, fenomene de o deosebită amploare, determinând evoluţii spectaculoase, cu suișuri și coborâșuri, uneori abrupte, precum situaţiile de-a dreptul dramatice (războaie, calamităţi naturale, distrugeri materiale, dezechilibre ireparabile sau decizii controversate cu repercusiuni discriminatorii, deseori frustrante, ale factorilor internaţionali de putere, etc). Toate acestea au avut un efect major, provocând modificări în plan teritorial și al numărului și structurilor populaţiei în diferite zone geografice și în ţări, în special din zona europeană.
În astfel de circumstanţe, teritoriul și populaţia României au cunoscut, implicit, evoluţii marcate de momente semnificative în anumite perioade ale istoriei noastre. În 1859, anul Unirii Principatelor (Muntenia cu Moldova), teritoriul reunit măsura 123 335 km², iar numărul populaţiei însuma 3 864 848 de locuitori, după Leonida Colescu*), respectiv 8 500 000 de locuitori, după Vladimir Trebici, cifră reconstituită la teritoriul actual al României**). Prin pacea de la Trianon, după terminarea Primului Război Mondial, România redobândește Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul, Basarabia și Bucovina, suprafaţa ţării ajungând la 295 049 km², iar numărul populaţiei a atins, în 1930, la recensământul populaţiei, peste 18 mil. De locuitori (18 057 028), respectiv 14 141 000 de locuitori, cifră reconstituită la teritoriul actual**). În 1940, România pierde, aproape concomitent, Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, anexate de URSS, pentru ca, apoi, în urma dictatului de la Viena, să piardă Transilvania de Nord, atribuită Ungariei, și Cadrilaterul, atribuit Bulgariei. În urma celui de-al Doilea Război Mondial, pentru o perioadă scurtă, 1941-1944, teritoriile anexate URSS sunt redobândite de România și, totodată, Transilvania de Nord ne este retrocedată, în 1944. În schimb, URSS reanexează Basarabia, Nordul Bucovinei și Ţinutul Herţa, iar Bulgaria beneficiază, în continuare, de teritoriile de la Marea Neagră, Durostor și Caliacra (Cadrilaterul). Astfel, așa cum rezultă din cele de mai sus, România nu a fost scutită de consecinţele unor fenomene generatoare de mutaţii profunde în plan teritorial și al populaţiei. Istoria le-a consemnat ca atare, mai mult sau mai puţin obiectiv, iar, potrivit funcţiilor sale, statistica le-a înregistrat la rândul ei, cantitativ, numeric, și le-a oferit generaţiilor, prin seriile de date și prin publicaţiile trecutului, adesea fiind, însă, preluate și în cele ale prezentului. Sub imperiul normalităţii, demersul statistic, însă, s-a orientat, atât în diverse ţări din zona europeană, cât și, implicit, în ţara noastră, spre o firească și raţională reconstituire a trecutului la limitele teritoriale ale prezentului, urmărind, astfel, evoluţia succesivă, în diverse etape, a fenomenelor demografice specifice evoluţiei populaţiei.
*) Conducătorul Oficiului de Statistică Generală a României în cuvântul rostit la la cea de-a IX-a sesiune a Institutului Internaţional de Statistică, ţinută în 1903 la Berlin.
**) Text adaptat după articolul lui Vladimir Trebici “Geopolitica românească în perioada interbelică”- Revista de statistică,1998
Aceasta este și raţiunea și, desigur, motivaţia, potrivit cărora, urmând o serie de cercetări și demersuri anterioare, Institutul Naţional de Statistică, cu sprijinul deosebit al unui cercetător știinţific de notorietate în domeniul demografiei și statisticii demografice, profesorul universitar Vasile Gheţău, a recurs la elaborarea prezentei lucrări menite să întregească seria de date statistice asupra trecutului istoric al României, cu noi date, s-ar putea spune inedite, care să satisfacă cerinţele și interesul publicului, în sens larg. Principalii beneficiari ai datelor sunt, în primul rând, demografii, statisticienii, istoricii, economiștii, reprezentanţii media, precum și cercetătorii și oamenii politici care pot descoperi, în datele seriilor istorice ce fac obiectul acestei publicaţii, elemente cu semnificaţie majoră în analiza și evaluarea proceselor sociale, politice, culturale, ce au avut loc și se manifestă în continuare privite prin perspectiva relaţiei indisolubile între trecut, prezent și viitor.
Reţinem atenţia cititorilor asupra faptului că, în judecarea mesajelor ce se degajă din analiza comparativă a seriilor de date istorice, trebuie evitată orice fel de conotaţie cu substrat politic, ideea de bază avută în vedere de autori încadrându-se exclusiv în sfera cunoașterii și studierii evoluţiei fenomenelor demografice, în teritoriu și, în unele cazuri, în limitele apropiate ale acestuia, în care prezenţa fizică a factorului uman și spiritual românesc reprezintă certitudini în întreaga perioadă de la începutul creării statului român și până astăzi. Într-o evocare pe care ne permitem să o considerăm apropiată ca sens cu cele prezentate mai sus, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, reda în “Cuvânt către cititor”, cuprins în Vol. I (din cele șase volume) al Istoriei Ilustrate a României, editate cu prilejul centenarului, următoarele: ”Autorii au încercat în măsura în care este omenește posibil să fie obiectivi, dincolo de orice teorie istorică. Nu au vrut să ofere legitimări ale trecutului pentru actele și realităţile prezentului, ci doar să facă o descriere (reconstituire) și o analiză a factorilor generali și specifici care au afectat și influenţat cursul istoriei românilor.”
Revenind la semnificaţia seriilor de date din prezenta lucrare, trebuie recunoscut faptul că astfel de informaţii permit aprofundarea ex-post a cunoașterii evoluţiei demografice în România oferind deschiderea posibilităţilor de investigare a caracteristicilor acesteia în diferitele etape de dezvoltare, într-o perspectivă dinamică și în raport cu evoluţiile celorlalte populaţii europene. Lucrarea prezintă informaţii de natură statistică în cadrul seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică, sub denumirile prin care a funcţionat în diverse momente din trecut: Institutul Central de Statistică (ICS), Direcţia Centrală de Statistică (DCS), etc., astfel:
Capitolul 1 cuprinde date statistice într-o succesiune comparativă acoperind distinct perioada 1860-1929 și 1930-1940, numărul populaţiei reconstituit la teritoriul actual al României (în partea stângă apaginilor) faţă de populaţia la teritoriile istorice ale României (partea dreaptă) pentru aceleași perioade. Această prezentare oferă facilităţi celor interesaţi de a putea evalua cantitativ și, în măsura posibilă, calitativ impactul schimbărilor ce au avut loc de-a lungul timpului în teritoriul ocupat prevalent de români, indiferent de structura statală avută în diverse perioade.
Capitolul 2 redă, în tabele ordonate după natura variabilelor, serii istorice de date reconstituite la teritoriul actual al României - 1860-1929; 1930-1940 - așa cum ele au fost elaborate și publicate la diverse momente, fără a fi, însă, declarate până în prezent ca serii reconstituite și prezentate într-o măsură coerentă cvasi-oficială sau oficială, în bazele noastre de date sau în publicaţiile statistice ale INS.
N.B. Explicaţii asupra modalităţilor de reconstituire a datelor la teritoriul actual al României, asupra momentelor în care au fost publicate într-o sferă de cuprindere relativ largă sau parţială de către Institutul de Statistică sau de către personalităţi, conducători ai Institutului și specialiști statisticieni de notorietate sunt prezentate în detaliu în partea finală a publicaţiei, sub semnătura profesorului universitar Vasile Gheţău.
Capitolul 3 oferă cititorilor serii de date statistice reconstituite la teritoriul actual al României pentru perioada 1930-1940 și date publicate ulterior anului 1940, la teritoriul actual al României după cel de-al Doilea Război Mondial, și până astăzi. Îmi fac datoria de onoare ca, la finalul acestui cuvânt introductiv, să adresez un pios omagiu tuturor statisticienilor de prestigiu care, dincolo de munca asiduă consacrată investigării și elaborării de date statistice ce ne sunt astăzi foarte utile, au găsit timpul necesar să ofere informaţii specifice de caracterizare a fenomenelor demografice derulate, deopotrivă, în limitele graniţelor istorice ale ţării, și, într-un context inedit, reconstituite la teritoriul actual. Numele unora dintre aceștia cu aport mai consistent pot fi regăsite, de asemenea, în textul final sus-amintit, respectiv explicaţiile profesorului universitar V. Gheţău. Ţin, totodată, să le mulţumesc colegilor mei Ilie Dumitrescu și Vitty-Cristian Chiran pentru sprijinul acordat în redactarea și editarea acestei lucrări.
Următorul pas pe care îl avem în vedere, după diseminarea acestei publicaţii, va consta în inserarea în bazele noastre de date a seriilor statistice istorice cuprinse în material, oferind astfel publicului date și informaţii statistice asupra populaţiei României, structurate, pe de o parte, în funcţie de teritoriile istorice cunoscute, iar pe de altă parte, date reconstituite la teritoriul actual al ţării.
Prof. univ. dr. Tudorel ANDREI, Președinte INS
*-_-_-_-*
Vasile Gheţău : Serii istorice de date privind populația României - Institutul Naţional de Statistică
Cap. I. Populaţia României - serii statistice 1860-1940 (Date statistice comparative privind populaţia actualizată la teritoriul actual al României și populaţia la teritoriile istoriceale României)
1. Populaţia României - serii statistice 1860-1940
1.1 Date statistice reconstituite pentru anii 1860-1929 la teritoriul actual al României
1.2 Date statistice asupra populaţiei stabile în anii 1860-1929 la teritoriile istorice ale României
1.3 Date statistice reconstituite pentru anii 1930-1940 la teritoriul actual al României
1.4 Date statistice privind populaţia la teritoriile istorice ale României 1930-1940
Cap. II Serii istorice de date statistice privind populaţia României, reconstituite la teritoriul actual al României 1860 -1929
2. Serii istorice de date reconstituite (prezentată conform seriei DCS-1968)
2.1 Numărul populaţiei la începutul anului în perioada 1860-1900
2.2 Numărul populaţiei la începutul anului, în perioada 1901-1919, pe medii
2.3 Numărul populaţiei la începutul anului, în perioada 1920-1930, pe medii
2.4 Numărul mediu al populaţiei în anii 1860-1929
2.5 Mișcarea populaţiei în anii 1871 -1898
2.6 Mișcarea populaţiei în anii 1899-1919
2.7 Mișcarea populaţiei în anii 1920-1929
Tabel 2.1 Numărul populaţiei la începutul anului în perioada 1860-1900 (1860-1870 - Vechea Românie; 1880-1900 - vechiul Regat)
Cap. III Date statistice actualizate 1930-1940 și 1940-2020 publicate în statisticile oficiale ale INS, la teritoriul actual al României
3. Serii de date reconstituite la teritoriul actual al României publicate în statisticile oficiale ale INS
3.1 Populaţia pe medii, la 1 iulie, şi densitatea populaţiei, în anii 1930-1940 şi 1946-2020
3.2 Populaţia rezidentă pe medii, la 1 iulie, şi densitatea populaţiei, în anii 2002-2020
3.2 Născuţi-vii şi rata de natalitate, pe medii de rezidenţă, în anii 1930-1940 şi 1946-2020
3.3 Decedaţi şi rata de mortalitate, pe medii de rezidenţă, în anii 1930-1940 şi 1946-2020
3.4 Căsătorii şi rata de nupţialitate, pe medii de rezidenţă, în anii 1930-1940 şi 1946-2020
3.5 Divorţuri şi rata de divorţialitate, pe medii de rezidenţă, în anii 1930-1940 şi 1946-2020
Explicaţii asupra modalităţii de reconstituire a datelor asupra populaţiei la teritoriul actual al României, publicarea acestor date în cadrul instituţional sau în articole inserate în materiale statistice de diverși autori și variabile ce au făcut obiectul reconstituirii datelor. Seria de date asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei României în perioada 1860-1929 la teritoriul de după al Doilea Război Mondial, Direcţia Centrală de Statistică, 1968 Seria DCS-1968
I. Ce cuprinde seria
II. Originea și istoria seriei
III. Coerenţa datelor din serie în contextul datelor asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei României în perioada 1871-1935. Argumente
IV. Importanţa datelor din serie
I. Ce cuprinde seria
I.1. Trei tabele asupra numărului populaţiei la începutul anului:
- Tabelul 1. România, Vechea Românie și Transilvania, anii 1860-1900.
- Tabelul 2. România, Vechea Românie și Transilvania - pe medii, anii 1901-1919.
- Tabelul 3. România - pe medii, anii 1920-1929. Nu sunt date pentru anii celor două războaie mondiale.
Observaţie: termenul Vechea Românie este cel utilizat de autorii reconstituirilor pentru toţi anii. Se referă atât la Vechea Românie din anii 1860-1881, cât și la Vechiul Regat din anii 1881-1919.
I.2. Trei tabele asupra mișcării naturale a populaţiei, date absolute și rate:
- Tabelul 1. Mișcarea naturală a populaţiei (inclusiv populaţia medie), România, Vechea Românie și Transilvania (născuţi vii, decedaţi, spor natural, căsătorii), anii 1871-1898.
- Tabelul 2. Mișcarea naturală a populaţiei (inclusiv populaţia medie), România, Vechea Românie și Transilvania (născuţi vii, decedaţi, spor natural, căsătorii, născuţi morţi, decedaţi în primul an de viaţă) - pe medii, anii 1899-1919.
- Tabelul 3. Mișcarea naturală a populaţiei (inclusiv populaţia medie), România (născuţi vii, decedaţi, spor natural, căsătorii, divorţuri, născuţi morţi, decedaţi în primul an de viaţă) - pe medii, anii 1920 - 1929.
Datele lipsesc la unii indicatori în unii ani. Toate cele șase tabele sunt incluse în capitolul 2 al publicaţiei lansate de Institutul Naţional de Statistică.
II. Originea și istoria seriei
În urma tratatului de pace de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial România a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei și Cadrilaterul. Noul teritoriu naţional era cu 19 la sută mai mic decât cel al României Întregite iar populaţia cu 21 la sută. Se impunea recalcularea datelor asupra populaţieiși fenomenelor demografice din anii dinaintea războiului la noul teritoriu al ţării. Misiunea a revenit, imediat după război, Institutului Central de Statistică, aflat sub conducerea lui Sabin Manuila și având drept directoral Oficiului de Studii pe distinsul sociolog Anton Golopenţia.
Primele date calculate și publicate asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei la noul teritoriu al ţării sunt cele pentru anii 1945 și 1946, apărute în publicaţia Comunicări statistice (1) a Institutului Central de Statistică, nr. 18 din 15 august 1947. Datele recalculate asupra populaţiei în cei doi ani au avut la bază numărul populaţiei la recensământul din 31 ianuarie 1941 în Transilvania de Nord ocupată (cu unele corecţii privind retragerea populaţiei din administraţia maghiară a teritoriului) și numărul populaţiei la recensământul din 6 aprilie 1941 în România. De altfel, Anton Golopenţia și D.C. Georgescu precizează numărul populaţiei în anul 1941 astfel determinat în prezentarea rezultatelor provizorii ale Recensământului populaţiei din ianuarie 1948. Datele publicate pentru cei doi ani (reluate în Anuarul statistic 1948) au fost ulterior corectate, după publicarea rezultatelor recensământului din 25 ianuarie 1948, primul recensământ efectuat pe teritoriul de după război al ţării. Acesta este contextul în care a început vasta operaţiune de reconstituire a datelor demografice dinainte de anul 1940 la Secţia demografică a Institutului Central de Statistică, sub coordonarea lui Anton Golopenţia (1909-1951). Doamna Sanda Golopenţia, fiica distinsului sociolog, profesor la o prestigioasă universitate din SUA, Brown University, la Providence, statul Rhode Island, deţine copia unui document din arhiva INS purtând titlul „Populaţia românească (României?) de la 1700 la 1948” (comunicare personală). Dosarul conţine surse de date și informaţii din ţară și din străinătate asupra populaţiei de pe teritoriile locuite de români. Documentul este în mod evident componenta iniţială majoră a întregului program de reconstituiri conceput de Anton Golopenţia și demarat sub coordonarea sa.
Prima perioadă de reconstituire a datelor a fost 1930-1940. Rezultatele, numărul populaţiei („Populaţia probabilă la 1 iulie”, termen preluat din anuarele statistice ale ICS și abandonat ulterior) și mișcarea naturală a populaţiei în anii 1930-1940, au fost publicate pentru întâia oară, alături de datele pentru anii 1946-1956, în Anuarul statistic al R.P.R. 1957 (R.P.R.: Republica Populară Română) și reluate apoi, în formă mai detaliată, în toate ediţiile anuarului statistic și în alte publicaţii ale Direcţiei Centrale de Statistică (noul nume al instituţiei statisticii naţionale din 1951). În Anuarul statistic al R.P.R. 1961 la capitolul Populaţie se fac două precizări importante din perspectiva reconstituirilor. La Surse de date se menţionează „Publicaţiile demografice ale Institutului Central de Statistică pentru perioada 1930-1948” și „Lucrări curente ale Direcţiei Centrale de Statistică pentru perioada 1949-1960”. Anuarul demografic al Republicii Socialiste România publicat în anul 1967 este primul anuar demografic apărut după război (la care a contribuit și autorul acestei prezentări) și în care este publicată seria completă pentru anii 1930-1940 a populaţiei și mișcării naturale a populaţiei.
A doua perioadă de reconstituire a datelor a fost 1860-1929. După plecarea lui Anton Golopenţia de la Institutul Central de Statistică (ICS) în luna septembrie 1948 activităţile de reconstituire au continuat la Secţia demografică a institutului și apoi, din anul 1951, la Serviciul de statistică demografică al Direcţiei Centrale de Statistică, de aceiași specialiști care activaseră în Secţia demografică a ICS. Autorul acestei prezentări se afla în Serviciul de statistică demografică din anul 1966 și era la curent cu reconstituirile. După finalizarea reconstituirilor prioritare pentru anii 1930-1940 (undeva la mijlocul anilor 1950) și publicarea rezultatelor în anul 1957, s-a trecut la operaţiuni de reconstituire pentru ani dinainte de 1930, mai dificile deoarece sursele de date erau mai puţin numeroase pe măsura apropierii de anul 1900 și intrării în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
(1) Publicaţia „Comunicări Statistice” a fost editată de Institutul Central de Statistică în anii 1945-1948 ca sursă de date și informaţii statistice în contextul dificultăţilor pe care institutul le-a avut în elaborarea și tipărirea publicaţiilor statistice. Au apărut 19 numere, primul la 15 ianuarie 1945 iar ultimul la 30 ianuarie 1948. Publicaţia a apărut din iniţiativa lui Anton Golopenţia, care semna și rubrica de Note („la cuprinsul numărului de faţă”). În aceste note Anton Golopenţia comenta unele dintre datele și informaţiile publicate în revistă, cele de actualitate ori cele de interes particular. În mai multe numere ale Comunicărilor Statistice notele lui Anton Golopenţia abordează probleme demografice. Ele pot fi găsite, alături de articolul din revista Probleme economice, nr. 2, 1948, „Populaţia Republicii Populare Române la 25 ianuarie 1948. Rezultatele provizorii ale recensământului” (Anton Golopenţia și D. C. Georgescu), în impresionantul volum Anton Golopenţia, Opere complete, Vol. II, Statistică, Demografie și Geopolitică (676 p.), Editura Enciclopedică și Editura Univers Enciclopedic, 2002. Ediţie alcătuită și adnotată de Prof. Dr. Sanda Golopenţia. Introducere și evocare de Acad. Prof. Vladimir Trebici.
Reconstituirea numărului populaţiei la teritoriul de după război al ţării începută în anul 1947 la ICS a avut un suport metodologic important în reconstituirile efectuate la institut după publicarea rezultatelor recensământului populaţiei din anul 1930 și care au acoperit anii 1860-1915 și 1919-1939, publicate în noua serie de anuare statistice ale României din a doua jumătate a anilor 1930 (concepute sub coordonarea lui Sabin Manuila (1894-1964), Director al ICS). Ansamblul restituirilor acoperă anii 1860-1929 pentru populaţie și anii 1871-1929 pentru mișcarea naturală a populaţiei. Reconstituirile pentru perioada 1930-1940 au început, în primele faze, cel mai probabil în anul 1947, după finalizarea menţionatelor estimări pentru anii 1945 și 1946 și au demarat masiv în anul 1948, după publicarea rezultatelor recensământului din 25 ianuarie.
Ce argumente putem găsi pentru a susţine începerea operaţiunilor de reconstituire a datelor la teritoriul de după război al ţării în anul 1947? Le găsim în publicarea în luna august 1947 a datelor asupra populaţiei și mișcării naturale în anii 1945 și 1946 în publicaţia ICS – Comunicări Statistice nr. 18 din 15 august 1947. Se menţionează la „teritoriul actual”. Nu sunt date pentru anul 1945 în reconstituirile Direcţiei Centrale de Statistică (și nici pentru anii 1941-1944) iar cifra pentru anul 1946 diferă în Seria DCS-1968 de cea publicată în Comunicări Statistice (cifra din Seria DCS 1968 este determinată pornind de la rezultatele recensământului din luna ianuarie 1948). Se poate deci afirma că operaţiunile de reconstituire au început în anul 1947 și au continuat la Institutul Central de Statistică și apoi la Direcţia Centrală de Statistică (din 1951) până la finalizarea seriei în anul 1968. Datele reconstituite pentru anii 1930-1940, pe baza rezultatelor recensământului din anul 1930 și a recensămintelor din anul 1941 în România și în Transilvania de Nord, au avut prioritate firească, și au fost publicate în anul 1957, fiind apoi reluate în toate ediţiile anuarului statistic (și în alte publicaţii). Date pentru ani anteriori anului 1930 la teritoriul de după război al ţării nu au fost publicate până acum.
Îndrăznesc să apelez această valoroasă serie de date a Direcţiei Centrale de Statistică - după toate informaţiile și cunoștinţele pe care le-am avut și le am asupra istoriei ei - Seria DCS-1968. Este foarte probabil ca în documentul original al prezentării datelor reconstituite există o prezentare a metodologiei reconstituirilor și, posibil, data finalizării.
Autorul acestei prezentări a elaborat în anii 1968-1969 analiza datelor de fertilitate feminină prezentate în volumul 3-Populaţia după starea civilă și fertilitatea populaţiei feminine al rezultatelor. Recensământului Populaţiei și al Locuinţelor din 15 martie 1966. La recensământ s-a înregistrat la femeile în vârstă de 15 ani și peste numărul de copii născuţi vii. Datele permiteau astfel o abordare în premieră a fertilităţii feminine pe generaţii feminine (abordarea longitudinală), capabilă de a oferi date asupra măsurii în care generaţiile se înlocuiesc și evoluează numărul populaţiei în timp. Împreună cu datele de populaţie, natalitate/fertilitate feminină în perioada 1900-1960 publicate de profesorul George Retegan în anul 1962 (Revista de Statistică, nr. 4, 1962) și cu datele de natalitate din reconstituirile Direcţiei Centrale de Statistică se contura posibilitatea abordării longitudinale a fertilităţii în România și estimării descendenţei finale la unele generaţii. Datele asupra natalităţii din seria DCS-1968 au permis în timp estimarea descendenţei (parţiale și/sau finale) pentru un număr important de generaţii feminine, introducând și datele de fertilitate pe generaţii de la recensământul din anul 1966 și, în anii următori, a datelor anuale asupra distribuţiei născuţilor vii după dubla clasificare a vârstei mamelor – vârsta exactă atinsă în cursul anului (după anul nașterii) și vârsta în ani împliniţi (începând cu anul 1966 au fost introduse noi buletine statistice ale evenimentelor demografice, conţinând mai multe caracteristici și datele demografice au fost prelucrate electronic). Acestea sunt circumstanţele de la Direcţia Centrală de Statistică din a doua jumătate a anilor 1960 în care am folosit o copie a reconstituirilor DCS în menţionata analiză a datelor din volumul 3 al rezultatelor recensământului din anul 1966. Preocupările ulterioare ale autorului în domeniul demografiei, ca și locurile de muncă, nu erau în aria demografiei istorice, evoluţiile contemporane și perspectivele lor fiind cele preocupante, ca și cariera de învăţământ post-universitar internaţional și apoi cea universitară, iar datele din serie au rămas nefolosite. Nefiind publicate, nu au stimulat analiza și plasarea lor într-o perspectivă istorică de lungă durată.
Ce s-a publicat până acum din Seria DCS-1968?
1. Numărul populaţiei în anii 1870, 1891, 1900, 1912 și 1920 (cu menţiunea Date calculate, fără indicarea sursei) a fost publicat de profesorul Constantin Ionescu în volumul Omul. Societatea. Socialismul, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973. Profesorul Constantin Ionescu a fost Director general al Direcţiei Centrale de Statistică în anii 1965-1969, perioadă în care a avut loc recensământul din anul 1966 și în care a fost finalizată și Seria DCS-1968.
2. Date mai numeroase au fost publicate de Gheorghe Lungu, în Revista de Statistică, nr. 7, 1987: numărul populaţiei în anii 1886, 1912, 1930 (fără indicarea sursei) și seria de valori medii pe cinci ani calendaristici ale ratelor natalităţii, mortalităţii generale și sporului natural din perioada 1886-1930 calculate din valorile anuale din Seria DCS-1968 (de asemenea fără indicarea sursei). Gheorghe Lungu a fost în anii 1960 Director adjunct al Direcţiei statisticii populaţiei.
3. Date asupra populaţiei natalităţii, mortalităţii generale și sporului natural în perioada 1871-1929, în studiul elaborat de autorul acestei prezentări - „Evoluţia fertilităţii în România. De la transversal la longitudinal”, 90 p., Bibliotheca Demographica, nr, 5, 1997, publicaţie a Centrului de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici” al Academiei Române (unde autorul era cercetător). Sursa indicată în studiu: Direcţia Centrală de Statistică, 1968. Studiul a prezentat în premieră în ţara noastră date asupra fertilităţii complete pe vârste a unui număr de generaţii feminine. Lucrarea va fi în curând reluată și actualizată pentru a include și datele din anii 1996-2020, oferind astfel o viziune asupra întregii perioade de schimbări istorice majore în natalitatea (și mortalitatea) din ţara noastră, perioada 1871-2020
4. Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri în anul 2018 și elaborarea în acest context, la Centrul de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici” al Academiei Române, a volumului Demografia României, din colecţia Civilizaţia Românească a Academiei Române (dedicată Centenarului Marii Uniri), a favorizat folosirea a numeroase date din Seria DCS-1968 în capitolul consacrat perioadei 1918-1940. Ele au cuprins și anii 1871-1918, evoluţiile din această perioadă contribuind la mai buna înţelegere a dezvoltărilor demografice de după Marea Unire. Aceste date au fost utilizate paralel cu cele ale Institutului Central de Statistică asupra populaţiei și fenomenelor demografice la teritoriile istorice ale României.
**
Seria DCS-1968 nu fost publicată până acum dar au fost publicate date din serie de către Directorul general al instituţiei și de Directorul adjunct al Direcţiei statisticii populaţiei, în ani foarte diferiţi, 1973 și 1987. Este dificil de avansat ipoteze asupra nepublicării serieri. Ar fi greu de presupus că au existat îndoieli asupra calităţii datelor. Publicarea unora dintre date de către directorul general al DCS și un director adjunct infirmă ipoteza. Probabil, au fost alte raţiuni. Seria este foarte coerentă și în raport cu datele la nivelul ţării publicate de ICS pentru perioada 1860-1939 și faţă de datele publicate de DCS pentru anii 1946-1955, și faţă de seria de date publicate pentru anii 1900-1930 de profesorul George Retegan. Important este faptul că seria există, într-o copie lizibilă în cea mai mare parte, în format A3, dactilografiată pe hârtie subţire (foiţă).
III. Coerenţa datelor din serie în contextul datelor asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei României în perioada 1871-1935. Argumente.
În menţionatul context al pregătirilor pentru sărbătorirea Centenarului Marii Uniri și al elaborării volumului Demografia României în Seria Civilizaţia Românească a Academiei Române, datele din Seria DCS 1968 (însoţite de datele publicate de profesorul George Retegan, de datele publicate pentru România în perioada 1860-1940 (fără indicarea sursei) de demograful francez Jean-Claude Chesnais în anul 1968 în cea mai completă lucrare asupra tranziţiei demografice în ţările europene și în afara spaţiului european și de un număr important de grafice comparative), au fost transmise în anul 2017 celor trei colegi din echipa de autori ai volumului spre examinare, evaluare și eventuală publicare. Propunerea a fost salutată depreședintele Institutului Naţional de Statistică, unul dintre autorii volumului, iar ulterior datele au fost transpuse pe suport electronic și verificate, în așteptarea întrunirii condiţiilor de publicare. Nu s-au constatat erori în datele din tabele. Datele ilizibile au putut fi deduse prin corelaţii între indicatori și formule ale ratelor.
Repere comparative, coerenţa datelor.
În figura 1 este prezentată evoluţia populaţiei României în graniţele sale istorice din anii 1860-1929 (Seria ICS-1939-1940) și în graniţele de după al Doilea Război Mondial (Seria DCS-1968). La teritorii considerabil diferite înainte și după anul Marii Uniri corespund populaţii considerabil diferite. Numărul populaţiei din Seria DCS-1968 este mai mare în cei 51 de ani dinaintea Marii Uniri și mai mic în cei 19 ani de după Marea Unire până la al Doilea Război Mondial.
În figurile 2-5 poate fi examinată măsura în care evoluţiile din anii 1920-1929 ale numărului de născuţi vii, decedaţi, căsătorii și mărimea sporului natural găsesc continuitate ori previzibilitate în dezvoltări în evoluţiile din prima jumătate a anilor 1930, reconstituirile neprezentând discontinuităţi. Există coerenţă. Coerenţa și continuitatea sunt prezente și în evoluţiile paralele ale ratei natalităţii, mortalităţii generale, nupţialităţii și mortalităţii infantile în anii 1906-1915 în Vechiul Regat din Seria ICS-1939-1940 și din Seria DCS-1968, în figurile 6A, 6B, 6C și 6D, anii 1906-1915 fiind primii ani (din Seria ICS-1939-1940) pentru care sunt publicate date asupra mișcării naturale a populaţiei în Vechiul Regat. Erori în reconstituiri ar fi dus la discontinuităţi în evoluţii.
În sfârșit, compararea datelor asupra populaţiei și natalităţii în anii 1900-1919 din Seria DCS-1968 cu datele publicate de profesorul George Retegan în anul 1962 pentru anii 1900-1960 confirmă calitatea reconstituirilor DCS (George Retegan (1916-1998) a fost colaborator apropiat al lui Anton Golopenţia în cadrul Oficiului de Studii al ICS unde a activat în anii 1941-1950). Diferenţele dintre seriile DCS-1968 și Retegan-1962 sunt neînsemnate și provin din numărul populaţiei folosit - cel mediu anual în prima serie și cel de la 1 iulie în a doua serie.
Seria DCS-1968 este neîndoielnic superioară din mai multe perspective:
1. perioadele istorice acoperite înainte de anul 1930 sunt incomparabil mai mari;
2. numărul de indicatori din serie este cu mult superior, chiar și pentru perioada 1920-1929;
3. seria are calitatea excepţională de a prezenta date distincte pentru Vechea Românie și Transilvania, îmbogăţind cunoașterea;
4. seria este elaborată de o echipă de statisticieni de la Institutul Central de Statistică și de la continuatoarea acestuia, Direcţia Centrală de Statistică, fiind astfel una colectivă și instituţională.
IV. Importanţa datelor din serie.
Principalii beneficiari ai datelor vor fi demografii, statisticienii, istoricii, specialiștii în geografia populaţiei, economiștii cu preocupări în istoria economică a ţării, presa specializată dar și oamenii politici, având în datele seriei un element nou major în analiza proceselor economice, sociale, politice, culturale și de altă natură într-o nouă perspectivă istorică, de mare întindere și se vor putea investiga legăturile dintre variabilele demografice și procesele menţionate. Datele vor permite aprofundarea cunoașterii începutului și fazelor tranziţiei demografice în România și o corectă așezare a caracteristicilor acesteia în ţara noastră în raport cu celelalte populaţii europene. Teza începutului regresului mortalităţii și declanșarea decalată a debutului declinului natalităţii după Primul Război Mondial cunoscută din datele existente până la cunoașterea celor distincte pentru Vechiul Regat și Transilvania din Seria DCS-1968 va suferi nuanţări semnificative.
Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei României începând cu anul 1860 la teritoriile istorice ale ţării și la teritoriul de după al Doilea Război Mondial permit acum cunoașterea istoriei populaţiei, bogăţia cea mai de seamă a ţării, pe întinderea a 160 de ani din trei secole, perioadă în care s-a făurit România modernă. Istoria populaţiei este parte a istoriei naţionale.
Profesor univ. dr. Vasile Gheţău
La decizia președintelui INS lucrarea a fost publicată pe site-ul INS (link): Serii istorice de date privind populația României - Institutul Naţional de Statistică
*-_-*
Repertoriu DOCUMENTAR
[Document - Vasile Gheţău (23/01/2025)] Populația României în ultimii 35 de ani și cea posibilă în următorii 35 de ani [Introducere • Anii 1990-2025 • Anii 2025-2059 • Câteva remarci finale • Referințe • Addendum Populația României, 1860-2100. Rezumat : Articolul este dedicat dramaticelor schimbări survenite în demografia țării în cei 35 de ani de democrație, stat de drept și economie de piață și schimbărilor la fel de dramatice ce vor urma în următorii 35 de ani în viziunea specialiștilor de la Divizia de Populație ONU. Populația cu reședința în țară, populația rezidentă, s-a redus în anii 1990-2024 cu 4,25 milioane locuitori și un declin similar este prevăzut în anii 2025-2059, de 4,13 milioane. Diferă însă considerabil în cele două perioade contribuția pe care o vor avea scăderea naturală a populației și migrația externă negativă. Dacă în anii 1990-2024 declinul populației a provenit din migrație externă netă negativă în proporție de aproape două treimi, în anii 2025-2059 scăderea naturală ar fi responsabilă de 80 la sută din declin. Sunt discute în articol și unele implicații pentru viitorul țării. În partea finală se prezintă schimbările care urmează să aibă loc în ultimele patru decenii ale secolului și gradul catastrofal de depopulare a țării.
Introducere : Se poate afirma cu temei că ultimii 35 de ani au constituit perioada cu cele mai dramatice evoluții ale populației României. Contextul istoric este cel al ieșirii din cei 23 de ani de politică pronatalistă brutală și forțată a vechiului regim, al schimbării regimului, al lungii și dureroasei tranziții la stat de drept, democrație și economie de piață. O tranziție dominată de reforme prost concepute și aplicate de o clasă politică incompetentă, coruptă și fără viziune prospectivă, de nivel de trai scăzut și de incertitudine. Acesta a fost contextul în care s-au declanșat și consolidat în timp cele două schimbări majore și de durată care au deteriorat dramatic demografia țării, scăderea naturală a populației și imensa migrație externă a populației tinere și adulte, deschizându-se larg calea instalării declinului populației și procesului de depopulare a țării. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (06/03/2025)] Întoarcerea românilor din pribegie? 320 de mii de imigranți români în anul 2023 [• Introducere • Migrația externă la nivelul județelor și regiunilor de dezvoltare • Întoarcerea acasă a bărbaților și femeilor • Motivația revenirii acasă • Efectele imigrației și emigrației asupra structurii pe vârste a populației • În articolul publicat la 23 ianuarie arătam că în anii 1990-2024 scăderea populației rezidente prin migrație externă a fost de 2,6 milioane locuitori, însemnând aproape două treimi din întreaga scădere de 4,2 milioane. Precizam că o evoluție aparent imprevizibilă, spectaculoasă ca dimensiune, a avut loc în anii 2022 și 2023 însemnând migrație externă pozitivă și o creștere a populației rezidente prin migrație cu 91 și 85 mii locuitori. Creșterea din anul 2023 provine dintr-o imigrație cu schimbare de reședință de 324 mii persoane și o emigrație de 239 mii persoane. Migrația pozitivă nu însemnă automat și o creștere a numărului populației rezidente, lipsind cealaltă componentă, creșterea naturală. În anul 2022 această componentă a continuat ferm să rămână negativă, ca în toți anii 1990-2021, de aproape 95 mii persoane, rezultând un regres al populației rezidente prin ambele componente de numai 4 mii locuitori. În anul 2023 situația a fost una și mai surprinzătoare la o privire rapidă. După ultimele date finale publicate de Institutul Național de Statistică numărul născuților în anul 2023 a fost de 160 mii, cu 5 mii mai mare decât în datele provizorii. Scăderea naturală ajunge astfel la 84 mii locuitori. Punând alături migrația pozitivă de 85 mii persoane ar însemna că în anul 2023 populația rezidentă a crescut cu aproape 900 locuitori! Este o schimbare remarcabilă, imprevizibilă doar la o privire rapidă. Populația rezidentă a crescut după 33 de ani de declin! Va trebui să așteptăm datele pe anul 2024 pentru a vedea dacă schimbarea se confirmă, dacă numărul imigranților în creștere după Pandemie anunță declanșarea unei autentice și durabile migrații de retur. Motivația de retur ar putea avea originea în dificultățile economice după Pandemie și în contextul războiului din Ucraina în țări în care au reședința românii. Pe de altă parte, în contextul adâncirii crizei de forță de muncă în țară în mai multe sectoare și domenii ale economiei naționale salariile și alte beneficii au crescut sensibil apropiindu-se de cele medii din țările în care se află emigranții români. În articol sunt prezentate și analizate datele asupra imigranților și emigranților cu schimbare de reședință în anul 2023 pe vârste, sexe, județe și regiuni de dezvoltare [1]..] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (16/09/2024)] Divizia de Populație ONU, iulie 2024: România – 16 milioane de locuitori în anul 2050 [Perspectivele oferă estimări pentru anii 1950-2023 (o imensă bogăție de informații din trecut) și perspective pentru anii 2024-2100 la nivel național, regional și global [1]. Datele acoperă 237 de țări și teritorii. [...] Cele cinci variante reținute sunt, în ordinea prezentării rezultatelor în Revizia 2024, următoarele: Medie, Înaltă, Joasă, Fertilitate constantă și Înlocuire instantă cu migrație zero. Sunt definite după nivelul fertilității. În primele patru variante ipotezele asupra mortalității și migrației externe sunt identice, diferențierea fiind dată de ipotezele diferite asupra fertilității prin indicatorul rata fertilității totale, însemnând numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții. Pe lângă un număr mediu de copii diferit sunt adoptate schimbări în structura pe vârste a fertilității (între 15 și 50 ani). Modernizarea societății a dus și duce în timp la reducerea fertilității la vârstele 20-24 ani și apoi la 25-29 ani în favoarea vârstelor mai mari. Trecerea istorică este de la modelul fertilității timpurii, cu valorile cele mai ridicate la 20-24 ani, la modelul etalat, cu valori maximale la 25-29 ani și apoi la modelul tardiv, cu valori de vârf la 30-34 ani. Aceste schimbări structurale sunt rezultatul creșterii considerabile a vârstei mamelor la nașterea copiilor. Ratele de fertilitate din ultimii ani sunt în țara noastră tipice modelului etalat cu valorile cele mai ridicate în grupa de vârstă 25-29 ani și cu perspectiva trecerii la modelul tardiv, cu valori maximale la 30-34 ani, în viitorul nu foarte îndepărtat, schimbările structurale fiind rapide. Pentru a realiza rapiditatea acestora și a celor care vor continua cu viteză și mai ridicată voi aminti că modelul timpuriu a dominat în țara noastră până în anul 2004 iar modelul etalat care a urmat va trece la cel tardiv, după rezultatele din Revizia 2024, în jurul anului 2035. La nivelul întregii populații feminine a Uniunii Europene modelul fertilității este deja cel tardiv.. Faimoasa teorie a tranziției demografice se referă în esența ei la evoluțiile paralele ale natalității și mortalității în procesul modernizării societății. În realitate tranziția natalității este tranziția fertilității, reducerea nivelului acesteia a favorizat o realocare a resurselor de la număr al copiilor (cantitate) la calitate a copiilor și dezvoltarea formării capitalului uman.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (15/04/2024)] Perspectivele populației României în acest secol. Cu accent pe populatia în vârstă de 60 ani și peste (Motto: Trecutul ne ajută să înțelegem prezentul iar cunoașterea prezentului ne ajută să prevedem viitorul (autor necunoscut)) [Introducere • Partea întâia. Evoluții în prima jumătate a secolului • 1. Datele de bază ale proiectărilor, metodă, ipoteze • 2. Rezultate. 2.1. Numărul populației în vârstă de 60 ani și peste. 2.2. Structura pe sexe și vârste • Partea a doua. Evoluții în a doua jumătate a secolului • 1. Populația în vârstă de 60 ani și peste. Evoluții, structura pe sexe și vârste 2. Întreaga populație (0-100 ani). Structura pe sexe și vârste • Remarci finale. Îmbătrânirea populației este un proces inevitabil în evoluția de lungă durată a populațiilor. Ar putea exista falsa impresie că reducerea masivă a natalității în populațiile europene după mijlocul anilor 1960 ar putea avea un rol de frânare pe termen foarte lung a îmbătrânirii în deceniile care vin, la vârstele avansate ajungând generații în reducere a mărimii lor. Da, dar aceste generații au fost la fel de mici și la vârste tinere și adulte astfel că raportând populația vârstnică la întreaga populație proporția nu a fost și nu este influențată de reculul natalității și este în creștere. Accentuarea îmbătrânirii provine din creșterea considerabilă a speranței de viață la toate vârstele, inclusiv la cele avansate, menținând în viață un număr din ce in ce mai mare de peroane vârstnice și determinând majorarea proporției acestei populații. Este expresia imenselor progrese în lupta cu bolile. În țările cu emigrație importantă de populație tânără, cazul României după anul 1989, îmbătrânirea a fost accentuată și prin această componentă. Avantajate au fost și sunt țările de destinație a emigrației românești și în deosebi Italia, Spania, Germania, Regatul Unit. Îmbătrânirea populației are numeroase consecințe economice și sociale.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (09/06/2023)] Ce populații vor avea viitoarele regiuni administrativ-teritoriale? [• Partea 1-a. Perspectivele populației județelor • Ipoteze • Rezultate [...] Deteriorarea catastrofală a demografiei țării, depopularea și consecințele lor economice au atins cote periculoase, dacă nu decisive, pentru realizarea proiectelor din Planul Național de Redresare și Reziliență prin instalarea previzibilei crize a forței de muncă și accentuarea ei în anii care vin. Este de admis, clasa politică realizează gravitatea situației dar amână reorganizarea administrativ-teritorială după alegerile din anul 2024. Acest „după” înseamnă încă 1-2 ani de așezare a structurilor guvernamentale și parlamentare, a celor administrative locale și județene după alegeri și împingerea reorganizării teritoriale în anii 2030, dacă vor exista voință politică autentică, competență și responsabilitate. Nu politicienii sunt chemați să redeseneze harta administrativ-teritorială a țării, ci specialiștii în dezvoltare regională, în economie, în transporturi și comunicații, în geografie, în demografie, în educație, în sănătate, în cultură și în alte domenii. În articolele importante publicate se tratează cu superficialitate factorul demografic în desenarea viitoarelor regiuni și îndeosebi viziunea pe termen lung și foarte lung a populației țării. Până la urmă, un nou cadru administrativ-teritorial este imperios necesar descătușării acțiunilor numeroșilor factori ai dezvoltării economice și sociale în profil teritorial. Dar finalitatea acesteia nu poate fi decât un alt standard de viață pentru populația țării. Care populație privind în viitor? Articolul oferă un cadru demografic teritorial în deceniile care vin potrivit perspectivelor elaborate de Eurostat.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (19/06/2023)] Completare la Partea a 2-a. Perspectivele populației țării. Ce populații vor avea viitoarele regiuni administrativ-teritoriale? (2) [Partea a 2-a. Perspectivele populației țării • Ipoteze • Rezultate • Câteva reflecții finale. [...] Publicarea acestui text se motivează prin două rațiuni. Ar fi urmat să apară în partea finală a articolului publicat vineri 9 iunie. Articolul era oricum mare și încărcat de figuri în forma publicată și o extindere cu trei figuri mari și text suplimentar ar fi putu afecta atenția și interesul cititorilor. Pe de altă parte, în cele trei figuri care sunt prezentate în această completare se poate citi și trecutul și viitorul populației țării. Se poate vedea în ce măsură și cu ce implicații trecutul populației se regăsește în viitorul ei și cum i-l modelează. Piramida vârstelor este cel mai cunoscut grafic în Demografie. Este simplu de construit, ușor de înțeles și extrem, extrem de util și clar în analiza structurii populației pe vârste în trecut, în prezent și deopotrivă în viitor. În acest necunoscut „teritoriu”. Încercăm să ni-l imaginăm, să-l construim, să-l colorăm optimist când nori negrii îl conturează.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (17/10/2022)] Populația României din 1871, până în 2022. De la 8,7 milioane la 23,2 milioane în anul 1990 și sub 19 milioane în anul 2022 [Introducere : La Institutul Național de Statistică sunt în plină desfășurare operațiunile de verificare și validare a imensului volum de date și informații înregistrate la recensământ. În paralel, sunt identificate în numeroasele baze de date și registre administrative transmise la INS înainte de faza recenzării persoanele care nu au fost recenzate din diverse motivații dar pentru care există informații și date că erau prezente în țară la data de 1 decembrie 2021 și întruneau condițiile includerii lor în populația rezidentă. În felul acesta, la cele 18,2 milioane de locuitori înregistrați în fazele de autorecenzare și înregistrare cu recenzor se vor adăuga alte câteva sute de mii de locuitori recenzați. Vom cunoaște astfel întreaga populație recenzată odată cu publicarea rezultatelor preliminare la sfârșitul acestui an și le vom putea plasa alături de rezultatele celorlalte 12 recensăminte moderne ale populației din România menționate pe site-ul INS – 1859-1860, 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011. Cu un an înaintea desfășurării recensământului actual, Institutul Național de Statistică a publicat o memorabilă lucrare cu date asupra populației României începând cu mijlocul secolului al XIX-lea –„Serii istorice de date. Populația României 1860-2020‟, iulie 2021, editura INS. A fost o binevenită decizie menită a conferi actualului recensământ meritata semnificație și dimensiune istorică. Lucrarea umple un imens gol în cunoașterea populației și fenomenelor demografice în România înainte de anul 1930 la teritoriul de după război al țării. Toate datele publicate în anuarele statistice ale României după al Doilea Război Mondial, începând cu cel pe anul 1957, s-au referit numai la anii 1930-1940. În noua publicație datele asupra populației înainte de anul 1930 acoperă anii 1860-1929 iar pentru mișcarea naturală anii 1871-1929. În plus, pentru anii 1871-1918 datele sunt distincte pentru Vechiul Regat (Vechea Românie) și Transilvania, inedite, ceea ce permite în premieră formularea unui calendar diferit al debutului tranziției demografice în România în raport cu cel cunoscut până acum. În cele 52 de pagini sunt incluse 29 de tabele acoperind întreaga perioada 1860-2020.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (19/08/2021)] Scrisoare domnului Gabriel Liiceanu [Motto ”Destinul Europei în mersul ei spre noile orizonturi ale secolului XXI se va decide înainte de toate pe plan demografic” (1998) Anatole Romaniuc (Demograf canadian, 1924-2018). La cei 81 de ani cred ca pot împărtăși câteva opinii și aprecieri asupra felului în care imensa decădere s-a produs și asupra viitorului societății românești. Am prins instalarea comunismului în țara noastră, consolidarea și prăbușirea lui cu tot ce a însemnat pentru țară. Am fost martor la tot ce s-a întâmplat în țară după decembrie 1989. În plus, prin profesiune, am cunoscut și cunosc bine epocalele schimbări prin care a trecut populația României după al Doilea Război Mondial și îndeosebi în ultimii 31 de ani. Sunt la capătul a peste 55 de ani de activitate profesională în domeniul populației. După anul 1989 am putut cunoaște studenții de la una din facultățile de științe sociale ale Universității din București iar ca cercetător am cunoscut mediul academic. Am avut șansa de a munci și trăi în țări din vestul Europei și din alte părți ale lumii. Vă spun toate aceste lucruri doar pentru a contura locul de unde vin opiniile și aprecierile mele.
[...] Privind actuala stare a populației, după emigrarea a 4-5 milioane de români, natalitate scăzută și mortalitate excesivă și, mai ales, cea care va rezulta din bolnava demografie bine bătută în cuie de mâine și poimâine, ajungem la teribila întrebare dacă societatea românească mai poate fi schimbată, dacă mai are cine și când să înlocuiască democratic actuala clasă politică coruptă și incompetentă cu una mai tânără, bine educată, competentă, onestă, verticală, fără legături cu lumea comunismului dinainte de 1990. Lichelele nu vor face niciodată pasul înapoi, dimpotrivă, au toate mijloacele pentru a se reproduce: putere, bani, media, tupeu nemăsurat, fabrici de licențe, masterate și doctorate, legături cu lumea similară de afară. Și acolo există lichele dar societatea le ține bine în frâu. Doar calea democratică, a alegerilor, poate duce la schimbare. Electoratul? El este compus din populația cu domiciliu în țară în vârstă de 18 ani și peste (cu mici corecții) și era la începutul anului 2020 cu puțin peste 18 milioane locuitori. Persoanele în vârstă de 65 ani și peste reprezentau 21 la sută, doi din zece alegători. Sondajele relevă o anumită opțiune politică dominantă la alegeri a acestei populații. Cu masiv dezinteres pentru alegeri a populației tinere, proporția votanților în vârstă de 65 ani și peste se majorează consistent și atitudinea de descurajare a participării la vot a unei formațiuni politice poate fi explicată și înțeleasă. Populația electorală este compusă în proporție de 86 la sută din populație rezidentă în țară. În această populație persoanele de 65 ani și peste reprezintă 23 la sută și calculele de prognoză indică o proporție de 33 la sută în anul 2050. Ca număr al acestei populații vorbim de 3,7 și, respectiv, 4,2 milioane locuitori.
Dumneavoastră încă mai credeți ori mai sperați că oamenii onești, harnici, instruiți, fără trecut pătat în vechiul regim și care trăiesc în România vor reuși să îndepărteze lichelele care au acaparat toată puterea politică și economică în cei peste 30 de ani și au adus România în starea de jale de astăzi, fără perspectiva schimbării radicale. Dacă privim la perspectivele populației rezidente din sursele cele mai autorizate (Eurostat, Divizia de Populație ONU, Institutul Național de Statistică, Centrul de Demografie al Academiei Române) imaginea viitorului populației țării este sumbră, tristă. Totul este extrem de complicat prin acumulări negative de durată și pare fără ieșire prin depopulare galopantă în plină desfășurare și în amplificare în viitor a dimensiunii prin factori și mecanisme ale dinamicii interne a demograficului care nu mai pot fi schimbate. Aceste evoluții afectează și vor afecta în măsură și mai mare vitalitatea populației și reînnoirea ei. Abordarea nu se dorește a fi exclusivistă dar viitorul populației unei țări este viitorul țării.
Datele Institutului Național de Statistică arată un declin al populației rezidente în țară (care locuiește în țară) de 4,2 milioane locuitori, de la 23,2 milioane la începutul anului 1990 la aproape 19 milioane astăzi. Declinul are o dublă sursă: 2,9 milioane prin migrație externă și 1,3 milioane prin scădere naturală, cu tendință de majorare a proporției celei din urmă componente după anul 2010, odată cu diminuarea imensei propensiuni de emigrare din anii 1990 și din primul deceniu al acestui secol. Cele două componente ale declinului au determinări diferite în bună măsură. Migrația externă are o predominantă determinare economică, schimbarea contextului în țările de destinație și în cele de origine dirijând și amploarea și direcțiile fluxurilor migratorii. Scăderea naturală are determinări mult mai complexe (cele ale natalității și mortalității populației), schimbările fiind rigide și lente în timp. Presupun că nu agreați datele statistice dar sunt obligat să le folosesc, cu scuze, în conturarea viitorului demografic al țării, ca argumente solide și care nu pot fi respinse. Voi recurge însă la expresia grafică a datelor, o formă mai prietenoasă privirii și înțelegerii (și aducând un pic de culoare în cenușiul datelor). Cel mai cunoscut grafic în demografie este piramida vârstelor, prezentarea distribuției pe sexe și vârste a populației la un moment dat (1 ianuarie sau 1 iulie). Graficul ne poate „spune” și istoria și viitorul unei populații. Are aparența unui grafic complicat dar la o examinare fie și sumară simplitatea și claritatea lui devin evidente. Mai jos sunt prezentate piramidele vârstelor pentru populația rezidentă a țării în trei momente istorice semnificative. Se poate ușor observa că piramida este compusă din două grafice de tip bară, cel a populației masculine și cel al populației feminine. Scara verticală este cea a vârstelor (de la 0 la 100 ani) iar cele două scări orizontale, identice, sunt dedicate efectivelor populației de la fiecare vârstă, reprezentate în grafic prin liniuțe orizontale. În figurile 1 și 2 este prezentată populația rezidentă la începutul anilor 1990 și 2020. Secțiunile marcate cu litere marchează mari deformări ale structurii pe vârste provenind din oscilații masive, diferite ca origine, ale numărului de născuți. În prima poate fi examinată structura populației după 23 de ani de politică pronatalistă brutală și forțată a vechiului regim (secțiunea D) dar și evoluții de excepție ale natalității încă de la începutul secolului: natalitatea scăzută din anii Primului și celui de al Doilea Război mondial, la A și B, ca și considerabila reducere a natalității în anii 1957-1966 (la C), prin importarea rapidă și fără discernământ a legislației extrem de permisive adoptate la Moscova asupra întreruperii cursului sarcinii.
Două schimbări majore au avut loc după anul 1990: reducerea naturală a întregii populații sub impactul mortalității din cei 30 de ani și intrarea la vârstele de 0-29 ani a unor generații mici (generațiile 1991-2019), însemnând o populație tânără considerabil mai mică față de ce din anul 1990. Se poate observa o populație vârstnică moderat superioară la femei în anul 1990 și net superioară în anul 2020, speranța de viață fiind în majorare mai importantă la femei. La nivelul a trei grupe de vârstă, simbolizate 1, 2, 3 în piramida anului 2020, se remarcă declinul dramatic al populației tinere, populația de vârstă școlară, menținerea dimensiunii mari a populației în vârstă de muncă, prin contribuția generațiilor mari de după anul 1966 și majorarea consistentă a populației vârstnice, la femei îndeosebi. Toate aceste schimbări au în spate implicații economice și sociale. Spuneam că piramida vârstelor ne permite nu numai cunoașterea istoriei demografice (și sociale) a unei populații, ci și scrutarea viitorului unei populații. Putem deduce din piramida anului 2020 felul cum se va schimba populația pe vârste dacă generațiile viitoare vor avea dimensiuni la fel de mici ca cele de la populația tânără în anul 2020 (la 1), putem prevedea în această ipoteză contractarea masivă a populației în vârstă de muncă (la 2) și expansiunea comparativă a populației vârstnice (la 3). Piramida anului 2050, în figura 3, concretizează aceste evoluții posibile. Cred că misiunea specialistului este să spună lucrurilor pe nume, argumentat, neîngrădit de nici un fel de constrângeri și știind că cititorii pot avea opinii diferite, mai mult sau mai puțin susținute cu argumente verosimile. Pesimismul din realitățile descrise nu trebuie ocolit și nici cosmetizat. Perspectivele populației rezidente sunt catastrofale prin nivelul natalității în deceniile care vin, rezultat din valorile foarte scăzute ale numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții, indicator sintetic major și indispensabil în proiectarea unei populații. El a fost mulți ani după 1989 de 1,3 copii la o femeie și doar în ultimii ani este în creștere moderată, ajungând la 1,5-1,6, valori folosite în proiectare (Această majorare nu are culoare optimistă, ea nu provine din creșterea numărului de născuți în ultimii ani, ci din reculul populației feminine în vârstă de 15-49 ani). Ipoteza asupra speranței de viață la naștere este una forate optimistă iar în proiectare nu s-a adoptat o ipoteză asupra migrației externe. Populația rezidentă ar ajunge la 15,6 milioane locuitori la mijlocul secolului. În ipoteza reducerii anuale a migrației nete negative medii din ultimii ani și atingerea unei migrații nete egală cu zero în anul 2050, însemnând număr similar de emigranți și imigranți, populația ar ajunge la 14,7 milioane. Se cuvine a preciza că o populație de 15 milioane locuitori în anul 2050 poate fi găsită în proiectările elaborate de toate cele patru instituții menționate.
Degradarea situației demografice a țării se întinde pe trei decenii și este bine cunoscută. Inclusiv în dezvoltările viitoare. „Boala” se cheamă denatalitate și este prezentă și se întinde în tot spațiul european. În 19 din cele 27 de State Membre ale Uniunii Europene populația a fost în declin natural în anul 2020. Dar, numărul ei nu a scăzut decât în 9 țări. În 5 dintre ele prin scădere naturală mai mare decât migrația externă netă pozitivă (Bulgaria, Germania, Grecia, Polonia și Ungaria) și numai în 4 dintre ele printr-o dublă sursă, scădere naturală și migrație externă netă negativă: România, Croația, Italia și Letonia. De menționat că în 10 țări populația a crescut numai prin migrație externă netă pozitivă mai mare decât scăderea naturală. (Eurostat (https://ec.europa.eu/eurostat/cache/digpub/demography/). Guvernele caută soluții pentru a împiedica sau amâna instalarea declinului populațiilor naționale, spectrul depopulării având efecte nedorite asupra populației și societății. Imigrația poate fi o soluție astăzi dar este greu de întrevăzut durabilitatea și consecințele ei. Sunt voci care susțin că europenii se amăgesc în fața declinului populației naționale, refuzând brutala realitate și perspectivele ei, se amăgesc pentru a-și apăra, uneori cu violență în cuvinte, indiferența față de viitorul populației țării și egoismul.
Revenind acum, în final, la delicata problemă a milioanelor de români care și-au luat lumea în cap după anul 1989 și trăiesc în alte țări, apropiindu-ne de implicațiile fenomenului asupra vieții politice și sociale din țară și posibilă influență în schimbarea în bine, ne putem întreba cât de mare este amploarea fenomenului? Suntem în ape tulburi. Am menționat deja, după datele Institutului Național de Statistică din întregul declin al populației rezidente de 4,2 milioane locuitori, migrației îi revin 2,9 milioane și 1,3 milioane provin din scădere naturală. Cifra de 2,9 milioane locuitori este rezultatul tuturor abordărilor și demersurilor făcute de Institutul Național de Statistică după recensământul din anul 2011. Era momentul în care Comisia Europeană a recomandat Statelor Membre înregistrarea la recensămintele din runda 2010 populația cu reședința obișnuită în țară, în locul în care locuiește în mod obișnuit de cel puțin 12 luni. Această exigență implică determinarea anuală a emigranților și imigranților cu schimbare de reședință, pe localități, vârste, alte caracteristici. Pentru imigranții cu schimbare de reședință în România există sistem de înregistrare. Nu și pentru emigranții români spre alte țări. Estimațiile INS pentru aceste fluxuri și stocuri au la bază datele pe care le colectează Eurostat de la oficiile naționale de statistică asupra imigranților cu schimbare de reședință după țara de origine (și unele estimații). Practicile naționale nu sunt însă identice în țările Uniunii, vârsta imigrantului fiind uneori plasată în grupe de vârstă iar localitatea de proveniență a imigrantului putând lipsi în unele cazuri. Numai un recensământ de calitate în anul 2022 și construirea unui sistem de înregistrare a emigranților români la nivel de localitate de reședință poate fi soluția unor date fiabile asupra migrației și, implicit, asupra mărimii populației rezidente pe localități și la nivel național.
Care ar putea fi dimensiunea reală a românilor rezidenți în alte țări? Datele nu lipsesc în bazele de date ale institutelor naționale de statistică ori ale altor instituții guvernamentale și iată în tabelul care urmează estimațiile pentru cele mai importante țări de emigrare a românilor. Numărul românilor cu reședința în unele țări europene în anul 2020, Italia : 1 137 728 ; Spania : 1 079 726 ; Germania : 799 180 ; Regatul Unit : 1 067 200 ; Franța : 136 000 ; Austria : 131 788 ; Numai în aceste 6 țări imigrația românească ajunge la 4,6 milioane persoane. Dacă vom adăuga românii cu reședința în Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Ungaria și alte câteva țări cred că cifra ajunge la 5 milioane de persoane. Se poate admite că în datele oficiilor de statistică există și români care și-au stabilit reședința înainte de anul 1990 dar numărul nu poate fi important. O populație rezidentă în străinătate de 4,5 milioane de români pare a fi realistă și, luând-o în considerare, perspectivele populației rezidente a României prezentate sumar în paginile anterioare vor fi altele, pornind de la o altă populație rezidentă.
Sper să găsesc înțelegerea colegilor de la Institutul Național de Statistică pentru acest simplu exercițiu demografic. Nu doresc să prezint și să comentez rezultate și voi oferi cititorilor doar arhitectura impresionantă a unei populații rezidente în străinătate de 4,5 milioane, în figura 4, și locul ei în populația rezidentă a țării, în figura 5. Iată, în cele două figuri, populația care a părăsit țara după anul 1989 în căutarea unui loc în care instituțiile statului lucrează pentru cetățean, legile sunt respectate și aplicate, există securitate a persoanei și bunurilor sale, predictibilitate a viitorului, educația și sănătatea sunt privilegiate, corupția urmărită și pedepsită, promovarea și ierarhia respectă valoarea individului și veniturile sunt altele. Cât de mult îi lipsește țării această populație, ca potențial uman, în reconstruire și schimbare, poate fi văzut în figura 5 în care piramida celor 4,5 milioane de români rezidenți în străinătate este suprapusă peste piramida populației rezidente a țării. Pierderea nu este numai de potențial uman tânăr, i se adaugă cea de populație cu un nivel de educație net superior celui mediu din țară la emigranții având drept destinație țările din vestul Europei, Canada și SUA. Proporția populației cu studii superioare în populația de 15 ani și peste era de 15,3 la sută la recensământul din anul 2011 și iată aceeași proporție în anii 2015-2016 la emigranții români din unele țări, după datele publicate de OECD-Organizația de Cooperare Economică pentru Dezvoltare: 78 la sută în Canada, 57 în Danemarca, 53 în SUA, 42 în Suedia, 36 în Regatul Unit, 35 în Irlanda, 32 în Franța, 27 în Belgia, 25 în Germania, 24 în Ungaria, 22 în Austria. În Spania, Grecia și Italia, țări cu predominanță a emigrației masive din primele valuri, proporțiile sunt inferioare: 16 la sută, 11 și 9 la sută (OECD, 2019, Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants , OECD Publishing, Paris (https://doi.org/10.1787/bac53150-en)).Este de admis că după anii 2015-2016 aceste proporții au fost în ascensiune iar pentru țara noastră evoluția va fi cunoscută la recensământul din anul 2022.
În unul dintre numeroasele comentarii la răspunsul adresat „Smarandei” se apreciază că doar întoarcerea voită în țară a 2 milioane de români plecați, cu tot ce au văzut, trăit și învățat în țări dezvoltate ar putea schimba realitățile din țară. Este o mare necunoscută. Întoarcerea acasă s-ar putea să aibă loc atunci când veniturile pe care le vor avea în țară vor fi apropiate de cele din țările în care se află. Să nu uităm, presa a semnalat cazurile unor români întorși în țară la declanșarea crizei financiare și economice în anii 2008-2009. Cu ce au agonisit și învățat în străinătate sperau să pună pe picioare mici afaceri în țară. Au dat însă de zidul și rețelele unor instituții corupte și au plecat repede înapoi, chiar dacă acolo îi aștepta munca la negru în vreme de criză și șomaj masiv. S-ar putea să se întoarcă, în timp, seniori, români plecați de multă vreme și ajunși la vârste de pensionare, după ce și-au crescut și educat copiii rămași acolo. Schimbarea nu poate proveni decât din țară. Starea actuală are în spate mediocrizarea societății românești prin tot ce s-a întâmplat în educație, la toate nivelele. [...] Profesor universitar Vasile Ghețău 18 august 2021] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (21/02/2019)] Dimensiuni teritoriale ale depopulării României. Privire de ansamblu asupra declinului și depopulării în ultimii 30 de ani [Mor demografic comunele și orașele țării în indiferența celor care au gestionat și gestionează bogățiile țării, cea mai importantă fiind populația. Imensa emigrație din anii 1990 și din primul deceniu al acestui secol le-a sărăcit continuu de populație tânără și adultă iar o scădere naturală ajunsă în ultimii ani la 70 de mii de locuitori pe an a însoțit masiva emigrație, amplificând dimensiunea declinul și a depopulării iremediabile a țării. În luna septembrie 2017 la Camera Deputaților s-a respins o propunere legislativă privind majorarea alocației de stat pentru copii, propunere inițiată de un partid din opoziția parlamentară. [...] Se pregătește Strategia “România 2040”. Va constitui ea prima strategie care să ia in considerare continuarea declinului demografic și elaborarea de programe și strategii pentru o populație în declin ori se va alătura celorlalte trei-patru strategii elaborate până acum fără fundamentare pe evoluțiile reale ale populației țării (cel mai important factor al dezvoltării)? Cui, cărei populații rezidente a României i se va adresa această strategie? De fapt, se poate elabora o strategie de dezvoltare durabilă pentru o populație care a intrat în cel de al 30-lea an consecutiv de declin iar perspectivele prevăd continuarea și amplificarea dimensiunii declinului? Nu redresarea situației demografice a țării și diminuarea dimensiunii declinului și a amplorii depopulării s-ar cuveni să constituie cel mai important și vital proiect național pe care îl poate avea România?] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (21/06/2018)] Locul populației într-o strategie națională de dezvoltare economică și socială a României. Declinul demografic și componentele sale [Guvernul a adoptat la 10 mai a. c. proiectul de lege privind Strategia de dezvoltare economică şi socială a României până în anul 2040 (Guvernul României, 2018). Documentul urma să fie transmis Parlamentului pentru dezbatere și adoptare. Proiectul prevede înființarea Comisiei “România 2040”, misiunea acesteia fiind pregătirea proiectului de strategie, fundamentarea acesteia, realizarea de scenarii de dezvoltare și armonizare și integrarea contribuțiilor instituțiilor care vor contribui la elaborarea strategiei. Comisia urmează să-și desfășoare activitatea pe întinderea unui an, de la 1 iunie 2018 la 1 iunie 2019, la sfârșitul activității urmând să prezinte proiecte de documente asupra strategiei naționale “România 2040”, prognozelor și scenariilor de dezvoltare (detaliate în raport de fundamentare) și propunerilor de actualizare a strategiilor sectoriale și principalelor politici publice reclamate de implementarea strategiei. Cum ne apropiem de sfârșitul primei luni a perioadei de activitate a Comisiei, este de admis că activitățile acesteia au demarat potrivit prevederilor.
O strategie națională de dezvoltare economică și socială pe termen lung are în mod firesc în centrul ei populația țării în dubla ei calitate: de factor al realizării programelor și de beneficiar al rezultatelor strategiilor sectoriale și politicilor publice de aplicare a Strategiei “România 2040”. În prima ei calitate, populația s-ar cuveni să constituie o componentă endogenă a elaborării prognozelor, scenariilor alternative și celor sectoriale de dezvoltare, acolo unde populația este factor indispensabil (ca număr și structură pe sexe și vârste). Acest studiu își propune să ofere un cadru general al dezvoltărilor demografice potențiale până la mijlocul secolului dar având reper central anul 2040, orizontul Strategiei “România 2040.] : Link TEXT INTEGRAL
**-_-_-**
[Document PDF] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani - Coordonator, Acad. IONEL-VALENTIN VLAD, Preşedintele Academiei Române
[Document PDF] LEGE privind elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale pe termen lung "România 2040"
[Document TEXT] Sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru elaborarea și actualizarea Strategiei naționale pe termen lung „România 2040” [Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis Curții Constituționale joi, 18 aprilie 2019, o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru elaborarea și actualizarea Strategiei naționale pe termen lung „România 2040”]
[Document PDF] EXPUNERE DE MOTIVE - Comisia Nationala de Strategie si Prognoza - Lege privind elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale pe termen lung "România 2040" :
[Document PDF] Secretariatul General al Guvernului - strategia pe termen lung a româniei pentru … dezvoltate, în vara anului 2022, 8 scenarii preliminare până în anul 2050
**-_-_-**
Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani se desfăşoară sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, Klaus Werner Iohannis. Iniţierea şi elaborarea Strategiei de dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani, coordonată de 11 institute de excelenţă ale Academiei Române, a fost generată de programul de management pe care l-am prezentat în faţa Adunării Generale a Academiei, la alegerea ca Preşedinte al Înaltului nostru For de Ştiinţă şi Cultură, la care au aderat Vicepreşedinţii acestui For şi coordonatorii Strategiei. Colaborăm în această lucrare cu Banca Naţională a României, Parlamentul României, Guvernul României şi alte instituţii ale Statului Român. Centru important de coordonare a cercetării științifice din România, Academia Română are în societatea românească şi un rol constructiv, coerent şi stabilizator, de consultant corect în problemele majore. Academia foloseşte argumente ştiinţifice ale cercetătorilor științifici din institutele ei de cercetare, fără implicări politice şi fără influenţa ciclurilor electorale. Academia respectă instituţiile Statului, indiferent de conducerile lor alese democratic. Punctele de vedere şi luările de poziţie în problemele care vizează identitatea naţională, interesul naţional şi solidaritatea noastră, atât în condiţii favorabile, cât şi în condiții grele, confirmă încă o dată rolul fundamental pe care Academia îl are în viaţa Ţării. În această importantă cercetare prospectivă, am utilizat principalele metode şi instrumente pe care le oferă lucrările moderne din domeniu (SWOT, Delphi şi seminariile de “brain-storming”). Acest volum este sinteza celor patru volume anterioare ale Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani.
Acad. IONEL-VALENTIN VLAD, Președintele Academiei Române, Coordonatorul Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani
**-_-_-**[Extrase citat - din texte publicate, - în ordine cronologică]
[Document - Vasile Gheţău (06/03/2015)] Speranța de viață în România [Profunzimea și duritatea schimbărilor economice, sociale și politice din prima jumătate a anilor 1990 și-au pus cu forță amprenta pe mortalitatea populației, regresul speranței de viață la bărbați și stagnarea de la populația feminină fiind expresia acestui context. Șocul schimbărilor a fost mai dur la populația masculină, mai afectată de apariția și extinderea șomajului, de instabilitate și incertitudine, de deteriorarea nivelului de trai. [...] Cum măsurăm această durată a vieții? Indicatorul cel mai relevant este numărul mediu de ani pe care i-a trăit un bărbat, o femeie dintr-o generație. Acest număr se poate determina numai după dispariția naturală a generației, la aproximativ 100 de ani de la venirea ei pe lume și este durata medie a vieții în generația respectivă (valoare reală). Dacă din perspectivă științifică indicatorul astfel calculat definește și măsoară tot progresul economic, social, cultural și medical al societății umane în perspectivă istorică, valoarea sa nu reflectă decât în mod secundar impactul contextului economic, social, cultural și medical dintr-un anumit an calendaristic asupra mortalității generației respective la vârsta atinsă de generație în acel an calendaristic.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (09/04/2015)] Populatii si religii la mijlocul secolului XXI [Europa estre singura regiune în care numărul populației ar urma să scadă, însemnând și un regres de 100 de milioane de Creștini. Proporția acestora ar urma să treacă de la 75 la 65%, paralel cu ascensiunea proporției Neafiliaților la aproape 25% și a Musulmanilor la 10%. Și în alte regiuni schimbări considerabile se profilează. Studiul pe care îl prezint oferă o viziune prospectivă asupra populației mondiale, dar și pe țări, după religie, până la mijlocul secolului. Autorii studiului avertizează cititorul asupra a două rezerve care trebuie luate în considerare în aprecierea metodei și rezultatelor construcției prospective. Pe de o parte, studiul arată modul în care peisajul religios al lumii s-ar schimba dacă evoluțiile demografice de până acum vor continua. Pe de altă parte, evenimente imprevizibile afectând populații numeroase – conflicte armate, mișcări sociale, inovații tehnologice și descoperiri medicale, dezastre naturale, foamete, mari epidemii, schimbări economice majore -, pot schimba dezvoltările și evoluțiile demografice regionale și, implicit, dinamica populației după religie. Este și rațiunea pentru care viziunea prospectivă se oprește la anul 2050. Studiul pe care îl prezint nu este opera unor amatori ori specialiști necunoscuți în analiză demografică, în cunoașterea multiplelor fațete, componente și evoluții ale populației mondiale, numeroaselor surse de date și informații, în căutarea senzaționalului și spectaculosului. Autorii sunt specialiști din Europa și SUA*, cunoscuți în literatura domeniului, la care se adaugă o consistentă listă de universitari și cercetători care au transmis echipei de autori feedback și sugestii. Elaborarea întregului proiect a durat șase ani. Componenta de pregătire și elaborare a proiectărilor aparține International Institute for Applied Systems Analysis (IIASA) din Austria.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (29/05/2015)] Cu realism despre „perspectiva terapeutică” a „noului val” și „… ce știi despre pădure?” Populația României [Articolul publicat de apreciatul profesor universitar Vintilă Mihăilescu la 30 aprilie a. c. (Istoria României: noul val?) a trezit, cu fantastica sa audiență, numeroase reacții în rândul cititorilor și cred că îndemnul la reflecție este una din marile sale calități și urmări. O reflecție va găsi cititorul și în acest articol, pornind de la îndemnurile profesorului V.M. Este o reflecție asupra unei anumite dimensiuni a ceea ce autorul apreciază a fi „…perspectiva terapeutică…” pe care o aduce „noul val„. Este perspectiva populației țării, cea care urmează să consolideze și să continue progresele remarcabile realizate de oamenii acestei țări în timp. Oricum am privi perspectiva terapeutică si viitorul, populația țării va fi în centrul lor. Aș vrea ca analiza și aprecierile mele să se înscrie în ceea ce V.M. găsește definitoriu pentru „noul val” – „..realitatea, toată realitatea și doar realitatea…” , ca și „…o mai bună și imparțială cunoaștere de sine„. Mai mult, articolul oferă un răspuns la întrebarea din cel de-al doilea articol al profesorului V. M., publicat la 21 mai a.c.: „Da, ai văzut copacul din grădina ta, dar ce știi despre pădure?”.
- Drumul spre o populație mai mică de 16 milioane locuitori în anul 2050. Și bornele sale : România a avut 23,2 milioane de locuitori la începutul anului 1990 și suntem astăzi, în țară, 19,9 milioane. Ce componente are diferența de 23,2-19,9 =3,3 milioane locuitori ? Datele Institutului Național de Statistică (INS, 2013-2015) ne ajută să găsim răspunsul : 300 de mii și-au stabilit domiciliul în alte țări, 700 de mii este scăderea naturală, diferența dintre decese și născuți iar aproape 2,4 milioane de români au domiciliul în țară dar locuiesc efectiv, au reședința, în alte țări (făcând parte din populația rezidentă a țărilor respective). Plecând de la aceste date, o întrebare firească are logica ei, privind spre viitorul economic și social al țării: ce populație ar urma să aibă România în deceniile care vin? Cunoaștem evoluțiile demografice dinainte de anul 1990 și, într-o măsură și mai mare, pe cele din ultimii 25 de ani. Toate, au dus la starea actuală a populației țării și la caracteristicile ei iar conturarea perspectivei terapeutice se află înscrisă, în bună parte, în evoluțiile – particulare în raport cu alte populații europene -, din acești ultimi 25 de ani dar și din a doua jumătate a secolului trecut. Realitățile demografice de mâine vor putea fi doar în parte schimbate. Plecând de la actuala populație a țării, nimic nu poate schimba dimensiunea și structura pe vârste a populației feminine care va aduce pe lume copiii țării în următorii 20 de ani, ca și dimensiunea și structura pe vârste a populației în vârstă de muncă la același orizont iar populația vârstnică (de 65 ani și peste) o cunoaștem până la mijlocul secolului. Toate modelele de proiectare a unei populații pe sexe și vârste aplicate populației rezidente pe sexe și vârste la începutul anului 2014 – 19,9 milioane (INS, 2015a), duc la o populație mai mică de 16 milioane locuitori la mijlocul secolului, DACĂ se păstrează nivelul fertilității feminine din ultimii 22 de ani, dacă speranța de viață la naștere își va continua progresul ferm declanșat în a doua jumătate a anilor 1990 și fără a lua în considerare dezvoltări imprevizibile astăzi ale migrației externe. Câteva detalii și precizări sunt necesare.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (09/09/2015)] Divizia de Populație ONU (29 iulie 2015): România – 14,5 milioane locuitori în anul 2050. Plus, un raspuns domnului Andrei Pleșu [Populația României va ajunge la 14,5 milioane locuitori în anul 2050, după Revizia 2015 a Perspectivelor populației mondiale elaborate de Divizia de Populație a Organizației Națiunilor Unite (DP/ONU) și publicate la sfârșitul lunii iulie în acest an. Acest număr ar urma să se atingă în context de continuare a ascensiunii speranței de viață la naștere, cu menținerea fertilității feminine din ultimii 20 de ani și cu o migrație externă negativă de 600 mii persoane în perioada 2015-2050. Prezentarea perspectivelor populației României așa cum apar ele în această ultimă serie de proiectări ale DP/ONU dar și unele aprecieri și considerații fac obiectul acestui articol.
I. Introducere : În articolul publicat la 29 mai a. c. am reluat și dezvoltat unele aprecieri și considerații personale asupra stării demografice grave a României, complexității evoluțiilor care au dus la această stare și perspectivelor și mai dramatice care se conturează plecând de la ultimele date asupra populației țării. Precizam că voi reveni asupra subiectului după publicarea în luna iulie a mult așteptatei Revizii 2015 a Perspectivelor populației mondiale elaborate de Divizia de Populație a Organizației Națiunilor Unite (DP/ONU). În această serie urma să apară primele perspective ale populației României elaborate la DP/ONU plecând de la noua populație a țării, cea cu reședința obișnuită în România, concept general aplicat în țările Uniunii Europene la recensămintele populației din seria 2011 și în anii de după recensăminte. La începutul acestui an populația rezidentă a României era de 19861 mii locuitori (INS, 15a). Evenimentul lansării Reviziei 2015 a avut loc la 29 iulie și datele pentru țara noastră confirmă și consolidează ceea ce se știa atât din seriile anterioare ale perspectivelor DP/ONU dar și din cele elaborate și publicate în țară: depopularea țării, deteriorarea structurii pe vârste și accentuarea îmbătrânirii populației întră într-o fază în care redresarea nu mai pare posibilă (United Nations Population Division, 2015). Prezentarea perspectivelor populației României așa cum apar ele în această ultimă serie de proiectări ale DP/ONU dar și unele aprecieri și considerații fac obiectul acestui articol] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (14/04/2016)] Populatia Uniunii Europene si migratia [Imigrația a devenit în ultimele decenii componentă majoră a dezvoltării și menținerii creșterii economice la valori ridicate în țările dezvoltate din Uniunea Europeană. Migrația netă însumată din Franța, Germania, Italia și Regatul Unit în perioada 1990-2014 a atins 15 milioane de persoane. Fiind vorba de migrație netă, însemnând diferența dintre imigrație și emigrație, se poate ușor deduce un nivel al imigrației considerabil mai mare decât migrația netă, în cele patru țări existând, în aceeași perioadă, o emigrație importantă. Creșterea naturală a fost de numai 5 milioane persoane. Dacă am adăuga datele pentru Spania, țară cu expansiune economică remarcabilă înaintea crizei economice și financiare și o imigrație masivă, migrația netă ajunge la 21 de milioane iar creșterea naturală la doar 6 milioane. Este de așteptat ca marea criză a migrației din anul 2015, cu efecte încă puțin cunoscute pe plan economic, social și cultural, să duca la instalarea unei perioade de expectativă și reconsiderări asupra imigrației (dimensiune și origine) dar și la revederea politicilor de ocupare a forței de muncă. Datele din ultimele decenii asupra spectaculoasei creșteri a economiilor țărilor europene dezvoltate și dimensiunea acestora în raport cu forța de muncă națională și starea demografică a țării, sunt argumente pentru caracterul indispensabil al imigrației și în viitor. O privire asupra perspectivelor declinului populației în țara noastră, într-un context demografic european complex și în deteriorare, completează articolul.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (26/05/2016)] ANALIZA Sănătatea românilor [Speranța de viață la naștere (și la celelalte vârste) a crescut după mijlocul anilor 1990 în toate populațiile europene, în unele dintre ele continuându-și evoluția ascendentă istorică iar în altele reluându-și progresul întrerupt de schimbările politice, economice și sociale din prima parte a anilor 1990. Țările europene se situează astăzi în partea superioară a tuturor clasamentelor după nivelul speranței de viață. Orice clasament are valoarea și semnificațiile sale dar o analiză comparativă a mortalității din țara noastră are relevanță majoră dacă o plasăm în context european și în mod privilegiat în spațiul Uniunii Europene. Din păcate, toate comparațiile pe care le putem face în acest cadru arată un enorm decalaj al României în ceea ce privește starea de sănătate a populației sintetizată prin nivelul speranței de viață și al mortalității pe cauze principale de deces.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (20/09/2016)] Revenind la Sănătatea românilor. Sunt corecte datele asupra mortalității pe cauze de deces? [În articolul anterior menționam surprinzătoarea stagnare a speranței de viață în anul 2014 și prudența pe care o impune o astfel de evoluție, în așteptarea dezvoltărilor ulterioare. Datele pe anul 2015 confirmă stoparea creșterii și arată chiar un ușor regres la femei și moderat la bărbați. Se poate observa în figura 4 că acest regres își are originea în recrudescență moderată a mortalității după vârsta de 50 de ani la bărbați și după 70 de ani la femei. Efectele acestei schimbări asupra reculului speranței de viață la naștere ar fi fost mai mari dacă o compensare nu ar fi venit de la reducerea moderată a mortalității în primii ani de viață (grupa 0-10 ani) și contribuția pozitivă pe care a avut-o asupra speranței de viață. Stoparea creșterii speranței de viață la naștere ar fi o evoluție profund negativă pentru întreaga stare a societății românești, însemnând epuizarea capacităților ei de continuare a progresului economic, social, cultural și medical de unde provine ascensiunea celui mai important indicator sintetic al gradului de dezvoltare materială și spirituală a populației – durata medie a vieții.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (28/11/2016)] Criza demografică, programe, proiecte, platforme, strategii [Motivarea unui program național pe termen lung și foarte lung se află în marile schimbări care au avut deja loc în structura pe vârste a populației după 27 de ani de natalitate scăzută și efectele pe care le vor avea asupra evoluțiilor viitoare. Datele au același mesaj indiferent dacă vin din surse naționale ori internaționale. Actualizând proiectările anterioare cu luarea în considerare a datelor asupra populației rezidente pe sexe și vârste la 1 ianuarie 2016, nu de mult publicate de Institutul Național de Statistică, numărul proiectat al populației în anul 2050 rămâne la 16 milioane (în ipoteza menținerii fertilității la 1,4 copii la o femeie) dar schimbările structurale își amplifică deteriorarea. Până în anul 2025 în populația feminină de 15-49 ani, de la care provin copii țării, vor predomina generații relativ mari născute înainte de anul 1990. Raportul se va schimba apoi în favoarea generațiilor mai mici venite pe lume în anii 1990-2015 și acestea vor deține proporția cea mai ridicată până la mijlocul secolului (figura 1). Nimic nu poate schimba matematica acestei determinări structurale. În anii 2031 -2043 generațiile amintite vor reprezenta chiar mai mult de 70% din întreaga populație feminină în vârstă de 15-49 ani. Generațiile 2016-2034 vor întra în grupa de vârstă 15-49 ani după anul 2030 și vor deține proporții modeste până în anul 2050, în cea mai mare parte a perioadei. În plus, chiar dacă proiectările sunt fundamentate pe ipoteza constanței fertilității, mărimea acestor generații urmează a fi erodată în raport cu generația 2015 prin schimbările structurale ale populației feminine. Tabloul de ansamblu al structurii populației feminine în vârstă de 15-49 ani în deceniile viitoare după generațiile care o vor compune, diferențiate ca dimensiune – A. 1965-1989, B. 1990-2015 și C. 2016-2034 -, este cel din figura 2 și amploarea schimbărilor poate fi ușor sesizată. Voi mai adăuga doar observația că în suprafețele A și B se vor afla generații în viață astăzi, neinfluențabile deci de potențiale schimbări viitoare în nivelul natalității și că doar în suprafața C sunt generații având efective dependente de evoluția natalității în viitor. În toate cele trei grupe de generații migrația negativă le va diminua mărimea. Schimbările majore care ar urma să se producă în numărul și structura pe vârste a populației țării în următorii 34 de ani pot fi observate în figura 3.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (07/06/2017)] De la indemnizație la perspectivele populației [Datele sintetizează o deteriorare generală și accelerată în deceniile următoare, fie că ne referim la numărul populației, structura pe vârste, procesul de îmbătrânire a populației, diminuarea numărului de născuți (și a ratei natalității), majorarea numărului de decese (și a ratei mortalității generale). Implicațiile economice sunt sintetizate în raportul dintre populația vârstnică, inactivă economic în cea mai mare parte, și populația adultă, predominant activă economic: 28 de vârstnici la 100 de adulți în anul 2015, 34 în anul 2025 și 51 la mijlocul secolului (figura 4). Unde se află mecanismul deteriorării ? Fundamental, în numărul și regresul numărului de născuți. Este însă vorba de regresul din toată perioada 1990-2015 și de cel care va urma. Numărul născuților reprezintă populația pe vârste în anii viitori. Declinul numărului de născuți început în prima parte a anilor 1990 a provenit în cea mai mare parte din reducerea numărului mediu de născuți aduși pe lume de o femeie, cel de-al doilea determinant – numărul de femei la vârstele fertile (15-49 ani) – având o dimensiune relativ stabilă. După anul 2010, dimensiunea populației feminine s-a înscris pe o curbă descendentă fermă și regresul s-a accentuat și se va accentua în măsură și mai mare în viitor. Consecința va fi reculul numărului de născuți, chiar dacă numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie (de-a lungul vieții) rămâne neschimbat – în jur de 1,4. Cititorul poate vedea în figura 4 evoluția așteptată a populației feminine de 15-49 ani și contribuția decisivă a generațiilor mici de după anul 1990 la regres (în secțiunea B). Din acest mecanism rezultă declinul numărului de născuți din tabel.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (29/06/2017)] România în Seria 2017 a Perspectivelor populației mondiale Divizia de Populație ONU [Seria 2017 a Perspectivelor populației mondiale a fost lansată și publicată la 21 iunie. Am extras din această serie datele cele mai reprezentative pentru evoluția proiectată a populației României până la mijlocul secolului în toate cele nouă variante de proiectare. Unele dintre variante au ipoteze cu totul particulare, adresate mai degrabă specialistului, facilitându-i fundamentarea propriilor ipoteze și evaluarea rezultatelor, dar prezentarea lor poate contribui la mai buna înțelegere a variantelor celor mai uzuale. În tabelul 1 sunt prezentate ipotezele și rezultatele celor nouă variante (populația este cea cu reședința în țară). Variantele 1-4 se deosebesc doar prin ipoteza asupra fertilității (numărul mediu de copii la o femeie de-a lungul vieții), celelalte două componente – mortalitatea și migrația externă – având aceleași ipoteze. Nu este întâmplătoare stabilirea a patru ipoteze de evoluție a fertilității, ea constituind fenomenul demografic cu dezvoltările cele mai preocupante începând din anii 1960-1970, dominate de regres. Pe de altă parte, redresarea situației demografice în țările confruntate cu scădere naturală provenită din fertilitate/natalitate foarte scăzută nu poate fi concepută fără redresarea fertilității. Dintre cele patru variante (1-4) două prevăd o redresare a fertilității, de la 1,48 în anul 2015 la 1,7 copii la o femeie în varianta Medie și la 2,2 copii în varianta Superioară. În general, se apreciază că varianta Medie este cea mai importantă și cea mai utilizată. Sunt însă domenii ale activității economice și sociale în care prudența și riscurile reclamă utilizarea și a variantelor Inferioară (de pildă, la estimarea volumului taxelor și impozitelor de la populație) și Superioară (la probleme ale sănătății publice). În toate variantele se prevede o continuare a progresului speranței de viață la naștere (cu echivalent în regresul mortalității pe vârste) și o migrație externă negativă de 425 mii persoane. Cu o fertilitate care ar urma să fie în declin moderat în următorii ani și apoi să ajungă 1,2 copii la o femeie la mijlocul secolului, populația s-ar reduce de la 19,7 milioane în anul 2017 la 14,7 milioane (varianta Inferioară). O redresare moderată și continuă a fertilității până la 1,7 copii la o femeie ar duce la 16,4 milioane locuitori iar dacă ascensiunea ar fi mai importantă – până la 2,2 copii la o femeie (superioară deci nivelului de înlocuire a generațiilor – 2,1 copii) – populația ar fi de 18,2 milioane în anul 2050. În ambele aceste din urmă ipoteze de redresare a fertilității declinul nu poate fi stopat dar dimensiunea lui este consistent diferită. Ajungem la cea de-a patra varianta – Fertilitate constantă (1,48 copii la o femeie) , cu o populație proiectată în anul 2050 de 15,7 milioane.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (21/06/2018)] Locul populației într-o strategie națională de dezvoltare economică și socială a României [Declinul demografic și componentele sale... Guvernul a adoptat la 10 mai a. c. proiectul de lege privind Strategia de dezvoltare economică şi socială a României până în anul 2040 (Guvernul României, 2018).]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (21/02/2019)] Dimensiuni teritoriale ale depopulării României. Privire de ansamblu asupra declinului și depopulării în ultimii 30 de ani [Mor demografic comunele și orașele țării în indiferența celor care au gestionat și gestionează bogățiile țării, cea mai importantă fiind populația. Imensa emigrație din anii 1990 și din primul deceniu al acestui secol le-a sărăcit continuu de populație tânără și adultă iar o scădere naturală ajunsă în ultimii ani la 70 de mii de locuitori pe an a însoțit masiva emigrație, amplificând dimensiunea declinul și a depopulării iremediabile a țării. În luna septembrie 2017 la Camera Deputaților s-a respins o propunere legislativă privind majorarea alocației de stat pentru copii, propunere inițiată de un partid din opoziția parlamentară.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (15/07/2019)] Revenind la depopularea României [În articolul publicat la 21 februarie a. c. am analizat unele dintre particularitățile teritoriale ale depopulării țării. În câteva comentarii autorii au extins aria acestor probleme, abordând starea negativă generală a populației țării. Spuneam atunci că voi reveni la situația generală a populației țării și la câteva fațete ale dezvoltărilor viitoare, înscrise solid în evoluțiile din ultimii 30 de ani dar și dinainte de anul 1990. În acest articol sunt prezentate perspective ale populației țării în trei abordări diferite, două având drept surse studii foarte recente publicate de instituții internaționale de mare autoritate în domeniu. La 4 iunie a fost lansat la Bruxelles, la Comisia Europeană, raportul ”Demographic Scenarios for the EU – Migration, Population and Education” , cu participarea unor înalte oficialități ale Comisiei Europene și Parlamentului European. Raportul a fost elaborat de International Institute for Applied Systems Analysis (IIASA)(Austria) și Centre of Expertise on Population and Migration (CEPAM). Acest din urmă organism este o structură de parteneriat în cercetare între IIASA și Joint Research Centre (JRC), importantul serviciu de știință și cunoaștere al Comisiei Europene, având drept misiune furnizarea de consiliere științifică independentă și suport politicilor Uniunii Europene. Opțiunea Comisiei Europene de a încredința elaborarea studiilor unui prestigios institut internațional de cercetare, având de mai multă vreme un cunoscut program dedicat populației mondiale – International Institute for Applied Systems Analysis (IIASA), constituie o abordare nouă la nivelul Comisiei a situației demografice și perspectivelor populației din țările UE28. Volumul a fost publicat în anul 2018 dar s-a bucurat, prin importanță și independența științifică a autorilor, de o multiplă diseminare ulterioară din partea instituțiilor/structurilor de cercetare care au participat la elaborarea proiectului.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (08/11/2019)] ANALIZA Stagnare a creșterii speranței de viață la naștere în România? [În tabelele de mortalitate pe anul 2018 spreranța de viață la naștere este, în țara noastră, de 71,6 ani pentru un născut viu de sex masculin și de 79 de ani pentru un născut viu de sex feminin. Semnficația acestor valori este una foarte precisă și indispensabilă pentru evitarea confuziilor: atâți ani ar trăi, în medie, un născut viu dintr-o generație (ipotetică) care ar avea la toate vârstele (de la 0 la 100 de ani) mortalitatea pe vârste din anul 2018.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (29/01/2020)] Câți ani trăiește un român pensionat la vârsta de 60 de ani? [Au fost publicate recent în presă unele date furnizate de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) asupra persoanelor care au intrat în sub-populația de pensionari în anul 2019 și câteva dintre ele prezintă un interes particular în contextul dezbaterilor care au loc asupra continuării activității economice după împlinirea vârstei de pensionare. Numărul persoanelor pensionate în anul 2019 cu drepturi cuvenite și stabilite a fost de 168 mii. Excluzând persoanele primind pensie de urmaș- aproape de 28 mii, rezultă un număr al persoanelor pensionate pentru limită de vârstă și înainte de împlinirea vârstei standard de 140 mii (76,6 de mii fiind bărbați și 63,6 de mii fiind femei). Numărul beneficiarilor de pensie limită de vârstă a fost de 27, 2 mii la bărbați, cu vârsta standard de pensionare de 65 ani, și de 12,8 mii la femei, cu vârsta standard de pensionare de 61 ani. Pentru prima dată, după cunoștințele mele, sunt comunicate de către CNPP și date asupra vârstei medii efective la pensionare în anul 2019. Aceasta a fost de 60,5 ani la bărbați și de 58,4 ani la femei. Sunt incluse categoriile de pensie de limită vârstă, pensie anticipată, pensie anticipată parțială și pensie de invaliditate (nu este deci inclusă categoria de pensie de urmaș). Vârsta standard de pensionare este de 65 ani pentru bărbați și de 63 ani pentru femei, atingerea acestor vârste realizându-se prin creșterea vârstelor standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în Anexa 5 la Legea nr. 263/2010. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (16/07/2021)] Anul demografic 2020 în UE – 27. Declin natural al populației în 19 țări [Cuprins: - Introducere; - Creștere a populației în 18 țări, declin în 9 țări ; - Contribuția mișcării naturale a populației și a migrației externe ; - Mai multe despre România ; - Privind spre viitorul demografic al României prin ochii Eurostat. Datele pe care Eurostat le publică în luna iulie a fiecărui an asupra bilanțului demografic în Statele Membre ale Uniunii în anul anterior erau așteptate cu interes mai mare în acest an, urmările pandemiei Covid-19 asupra mișcării naturale și migrației internaționale fiind doar parțial cunoscute din comunicatele publicate asupra evoluției pandemiei. Se intuiau efecte negative asupra mortalității, în primul rând, dar și asupra natalității, nupțialității și migrației externe. Tabloul 2020 al Eurostat permite cuantificarea și plasarea efectelor în ansamblul schimbărilor survenite. Evoluțiile sunt predominant negative, continuându-le, de fapt pe cele anterioare, iar dezvoltările în contextul pandemiei le-au agravat. Pe acest fond și pe cel încă necunoscut dar amenințător al dezvoltărilor viitoare ale pandemiei, alimentat din lumea medicală și de presă, problemele viitorului celor mai multe dintre populațiile europene apar mai actuale și mai preocupante ca niciodată. Intrată în al 32-lea an de declin al populației alimentat și prin scădere naturală și prin migrație externă netă negativă, situația României, cu un declin al populației în anul 2020 de 143 mii locuitori, a devenit și mai dramatică prin perspectivele ritmului și dimensiunii depopulării țării.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (19/08/2021)] Scrisoare domnului Gabriel Liiceanu [Motto ”Destinul Europei în mersul ei spre noile orizonturi ale secolului XXI se va decide înainte de toate pe plan demografic” (1998) Anatole Romaniuc (Demograf canadian, 1924-2018) [(Gabriel Liiceanu „Toleranță zero”...)] La cei 81 de ani cred ca pot împărtăși câteva opinii și aprecieri asupra felului în care imensa decădere s-a produs și asupra viitorului societății românești. Am prins instalarea comunismului în țara noastră, consolidarea și prăbușirea lui cu tot ce a însemnat pentru țară. Am fost martor la tot ce s-a întâmplat în țară după decembrie 1989. În plus, prin profesiune, am cunoscut și cunosc bine epocalele schimbări prin care a trecut populația României după al Doilea Război Mondial și îndeosebi în ultimii 31 de ani. Sunt la capătul a peste 55 de ani de activitate profesională în domeniul populației. După anul 1989 am putut cunoaște studenții de la una din facultățile de științe sociale ale Universității din București iar ca cercetător am cunoscut mediul academic. Am avut șansa de a munci și trăi în țări din vestul Europei și din alte părți ale lumii. Vă spun toate aceste lucruri doar pentru a contura locul de unde vin opiniile și aprecierile mele.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (21/09/2021)] Speranța de viață a românilor [Câți ani trăiește un român? O întrebare frecventă când vorbim de starea sănătății populației, de mortalitatea populației, de vârsta la pensionare și chiar de efectele pandemiei Covid-19 în anul 2020. Oricât ar părea de surprinzător, răspunsul nu este unul simplu. Știind de mai multă vreme acest lucru, cred că întoarcerea problemei pe toate fețele ar putea oferi răspunsul corect. Va fi însă nevoie de folosirea unor date statistice variate și a unor raționamente fine de analiză demografică, abordare care nu poate fi agreată de toată lumea. La sfârșitul ei însă, răbdarea va fi răsplătită cu singurul răspuns corect. 1.Vârsta medie la deces : După datele Institutului Național de Statistică, vârsta medie la deces a fost în anul 2019 de 70,6 ani la bărbați și 78 ani la femei. Este reținut anul 2019 cu evoluție normală a mortalității, neperturbată de recrudescența provocată de pandemie. Sunt valori ridicate, rezultat al deplasării în ultimele decenii a deceselor la vârste din ce în ce mai mari pe măsura reducerii mortalității îndeosebi la vârstele tinere și adulte.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (25/09/2021)] Pe marginea unor comentarii la „Speranța de viață a românilor [Mortalitatea prin boli cardiovasculare în pandemie. Două ipoteze diferite: Nu știm încă mecanismul cauzal prin care în creșterea masivă a numărului de decese în anul 2020, anul pandemiei Covid-19, predomină creșterea numărului decesele prin boli cardiovasculare. În articolul publicat la 31.05.2021 („Costul demografic al Pandemiei Covid-19”) menționam posibila contribuție a izolării sociale și reluam concluziile unei vaste cercetări de tip longitudinal efectuată în Regatul Unit (500 mii persoane) înainte de apariția pandemiei Covid-19 și ale cărei rezultate au fost publicate, nu întâmplător, în contextul pandemiei...] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (30/11/2021)] Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020 [... Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de mare, de 143 mii locuitori. Raportat la numărul populației rezidente a țării indicatorul a avut nivelul cel mai ridicat din cele 9 țări membre ale Uniunii Europene în care populația a fost în declin (Bulgaria, Croația, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Polonia, Ungaria și România). Veritabila escaladare a declinului s-a produs prin recrudescența scăderii naturale a populației (120 mii locuitori), în urma ascensiunii masive a numărului de decese, și în secundar prin migrație externă netă negativă (doar 23 mii persoane). Migrația externă în țările europene a marcat un recul drastic prin măsurile restrictive adoptate de guvernele europene (și din alte părți) în circulația persoanelor. Datele Institutului Național de Statistică asupra mișcării naturale a populației în lunile ianuarie-septembrie din acest an indică un declin natural consistent mai mare decât cel din aceeași perioadă a anului trecut – 91 mii locuitori față de 66 mii. Majorarea provine numai din ascensiunea numărului de decese, numărul născuților vii nefiind în regres. Dacă declinul natural din acest ultim trimestru al anului va fi la nivelul celui din anul trecut, întreaga scădere naturală a populației în anul 2021 s-ar putea să atingă 140 mii locuitori. Enorm pentru o populație de 19 milioane locuitori! I se va adăuga contribuția negativă a migrației externe din acest an, mărind dimensiunea declinului populației.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (04/12/2021)] Precizări si răspunsuri la comentarii [Doresc sa fac câteva aprecieri generale și să ofer răspuns la unele întrebări/comentarii. 1. Datele statistice asupra migrației interne cu schimbare domiciliu au la bază menționarea schimbării domiciliului în actul de identitate de către organele de poliție. Datele ar trebui să fie de bună calitate. Este foarte probabil ca numărul populației rezidente în țară să fie apreciabil mai mic decât cel din datele INS. Care ar fi implicațiile asupra indicatorilor folosiți în articol? Datele din tabelele 1 și 2, ca ș cele din figura 3, nu au legătură cu numărul populației rezidente. Datele din tabelul 3 sunt din perspectivele Eurostat. O populație rezidentă mai mică în anul 2019 ar duce și la o populație rezidentă mai mică în anii 2025-2050 iar implicațiile asupra unor indicatori din articol sunt evidente. S-ar majora ratele scăderii naturale pe regiuni în anul 2020 din figura 1 și ratele plecărilor prin schimbare de domiciliu din figura 2 iar PIB-ul pe locuitor ar fi și el mai mare în figura 4. Datele asupra migrației internaționale a românilor provin de la statistici naționale asupra imigranților și de la datele furnizate de Eurostat asupra emigranților în alte țări, completate cu date ale INS din colaborarea cu oficii naționale de statistică. Datele se referă la populația cu reședința obișnuită într-o țară, însemnând locuirea pentru o perioadă de cel puțin 12 luni sau mai puțin dar cu intenția de a locui cel puțin 12 luni (standarde introduse în țările UE după seria de recensăminte din jurul anului 2010). Eurostat primește datele asupra migrației internaționale de la oficiile naționale de statistică. Dacă în statisticile naționale furnizate Eurostat apar incoerențe în unele cazuri (duble înregistrări), Eurostat nu dispune de instrumente de corectare.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (26/02/2022)] Dezastruosul an demografic 2021, anul cu cel mai mare număr de decese după al Doilea Război Mondial [ Introducere ; - Decese și mortalitate. A dominat Sars-CoV-2? ; - Reculul speranței de viață ; - Natalitatea ; - Ce perspective? ; - În așteptarea Recensământului ; Introducere : Valul al 5-lea al pandemiei se apropie de sfârșit, fără a ști acum dacă este vorba de sfârșitul pandemiei ori de un posibil viitor val al 6-lea. Ministrul Sănătății își exprimă speranța că vom avea „… sărbătorile de Paști fără restricții”. Este un context în care analiza anului demografic 2021 și a efectelor demografice ale pandemiei își poate avea locul, nemaifiind îngroziți de comunicatele zilnice cu multe zeci de mii de persoane infectate și multe sute de decese prin Covid-19. (Criminalul război din Ucraina („La folie d’un despote”- Ouest-France) nu ne poate împiedica să ne vedem de probleme noastre. Chiar triste fiind ele).]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (25/03/2022)] Recensământul pe care îl facem [1. Autorecenzarea ; 2. Câtă populație a fost înregistrată pe județe și posibile origini ale diferențelor ; 3. Ce populație rezidentă ne va arăta recensământul? ; 4. Recensământul din anul 2022 – parte a viitorului țării. După datele Institutului Național de Statistică populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de 19,2 milioane locuitori. La această cifră s-a ajuns plecând de la populația de la recensământul din luna octombrie 2011 și introducând datele asupra mișcării naturale și migrației externe cu schimbare de reședință de la data recensământului până la 1 ianuarie 2021. Calitatea celor două componente a determinat și calitatea cifrei menționate. Componenta naturală, numărul de născuți vii și de persoane decedate, este de calitate neîndoielnică. În ceea ce privește migrația externă, lucrurile sunt complicate. România nu a avut și nu are un sistem de înregistrare a numărului de emigranți plecați în alte țări pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, pentru a fi excluși din populația rezidentă, potrivit standardelor statistice ale Uniunii Europene. Datele pe care le folosește INS sunt cele de la Eurosat și de la institutele naționale de statistică din celelalte 26 de țări. Nu toate aceste țări au date complete ca acoperire a datei de naștere a imigranților din România (pentru a determina vârsta), a duratei de ședere în țările respective și localitatea din România de unde au venit.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (18/04/2022)] Neașteptata revanșă a ruralului la jumătatea autorecenzării. Recensământul pe care îl facem (2) [ - Privire generală asupra recenzării ; - Revanșa ruralului ; - Triumful recenzării asistate ; -O rapidă și sinceră privire prospectivă ; - Anexă (figuri)] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (03/06/2022)] Autorecenzarea s-a încheiat: 11 milioane de chestionare completate [1. Introducere; 2. Nevoia unei abordări exploratorii a dimensiunii autorecenzării și particularităților ei teritoriale ; 3. Privire generală asupra evoluțiilor ; 4. Particularități teritoriale. Județe și medii ; 5. Particularități teritoriale - Regiuni de dezvoltare ; 5.1. Mesajul geografiei ; 5.2. Mesajul graficelor de corelație ; 6. Faza înregistrării cu recenzor și perspectiva întregii recenzări.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (29/06/2022)] Recensământul la mijlocul fazei de înregistrare cu recenzori. Unde suntem și ce perspective sunt [Ne aflăm la începutul celei de a doua jumătăți a fazei de recenzare prin vizite ale recenzorilor în gospodării iar datele și informațiile din prima jumătate a acestei faza permit construirea unui tablou general al mersului operațiunilor, tablou relativ departe de așteptări și în vădit contrast cu masiva autorecenzare a populației în prima fază de recenzare. Este bine să precizăm de la început, vom pune față în față rezultate ale unui context care a depins fundamental de atitudinea și comportamentul populației, la autorecenzare, cu rezultate care depind în primul rând de recrutarea și munca recenzorilor și de felul în care primăriile au organizat înregistrarea cu recenzori. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (13/07/2022)] Ultimele zile de recenzare. Unde suntem? [La sfârșitul zilei de luni 11 iulie datele Institutului Național de Statistică arătau o populație recenzată de 15,3 milioane locuitori, însemnând nu cu mult peste 80 la sută din populația rezidentă estimată la 19 milioane locuitori la 1 decembrie 2021. Mai rămân de recenzat în zilele de 12-17 iulie 3,4 milioane persoane. Diferențele pe județe ale gradului de recenzare sunt considerabile, între recenzare totală în județul Botoșani, valori mai mari de 90 la sută în 8 județe și valori mai mici de 75 la sută în 6 județe. Mai importantă acum este dimensiunea populației încă nerecenzată, cele 3,4 milioane. Este un număr foarte mare de recenzat în numai cele 6 zile rămase (12-17 iulie).] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (05/08/2022)] Răspunsuri la comentariile de la articolul „Recenzarea s-a încheiat…” [La începutul anului 2022 populația cu domiciliu în România era de 22 milioane locuitori. Populația rezidentă la 1 decembrie 2021, deci foarte aproape de 1 ianuarie 2022, va fi undeva între 18,2 și 19. Probabil, sub 19 milioane. Autoritatea Electorala are și ea date asupra populației pe localități și vârste, ca și MAI. Sunt deci trei instituții care dispun de populația cu domiciliu pe localități. Există o unitate metodologică a datelor, cum ar fi firesc? Ori fiecare își gospodărește propria ogradă. Ceea nu ar fi bine si ne-ar arăta o anumită dezordine in gestionarea acestor probleme. S-ar cuveni ca datele asupra populației cu domiciliu și cu reședința obișnuită să fie gospodărite în scop statistic și electoral, de o singură instituție: Institutul Național de Statistică. În funcție de tipul de alegeri, populația electorală este cea cu domiciliu într-o localitate ori cea cu reședința în localitate.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (23/09/2022)] Costul creșterii copilului [Costul creșterii copilului a constituit de multă vreme un domeniu de mare interes pentru cercetarea științifică și deopotrivă pentru părinți și viitori părinți. Chiar provocator. Domeniul este însă de extremă complexitate, reclamă date numeroase și de mare detaliere, ceea ce poate explica raritatea exercițiilor de determinare și finalizare a costului. Costul creșterii copilului s-a majorat în timp prin includerea de noi componente și prin schimbări survenite în consum și în prețurile bunurilor și serviciilor. El este menționat ca unul dintre factorii reculului natalității în timp prin renunțarea la copil sau preferință pentru copil unic. Nu avem estimații ale costului creșterii copilului în țara noastră dar o privire asupra nivelului și structurii acestuia în alte țări ne oferă o multitudine de informații și date de real interes și unele simple reflecții comparative își pot avea locul. Cele trei țări la care ne referim în articol sunt Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Franța (Notă] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (17/10/2022)] Populația României din 1871, până în 2022. De la 8,7 milioane la 23,2 milioane în anul 1990 și sub 19 milioane în anul 2022 [Introducere : La Institutul Național de Statistică sunt în plină desfășurare operațiunile de verificare și validare a imensului volum de date și informații înregistrate la recensământ. În paralel, sunt identificate în numeroasele baze de date și registre administrative transmise la INS înainte de faza recenzării persoanele care nu au fost recenzate din diverse motivații dar pentru care există informații și date că erau prezente în țară la data de 1 decembrie 2021 și întruneau condițiile includerii lor în populația rezidentă. (Notă: La decizia președintelui INS lucrarea a fost publicată pe site-ul INS] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (23/10/2022)] Răspuns al autorului articolului la unele comentarii [Da, observație corectă, generațiile mai mici din anii războiului, 1940-1944, au ajuns la vârstele cu fertilitatea cea mai ridicată (20-25 ani) în anii 1960. Importanta poziție deținută de aceste generații la vârstele 20-25 ani până în anul 1967, ani de recul important al numărului de născuți, poate fi remarcată in figura 2. Unele dintre ele au avut poziții importante și după anul 1966. Am putea spune că incredibila dublare a numărului de născuți în anii 1967 și 1968 ar fi avut dimensiuni și mai mari dacă mărimea generațiile 1940-1945 ar fi fost neafectată de război. În ceea ce privește scăderea paralelă, în tandem, a natalității și mortalității, s-ar putea să fie defecțiuni în calitatea datelor dar în TTD o astfel de evoluție este tipică și definește fazele TD.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (10/01/2023)] Primele rezultate ale Recensământului Populației 2021. Să pierzi 1,1 milioane de locuitori în 10 ani! (Numărul populației ● Structura pe vârste a populației ● Structura după starea civilă ● Educație ● Etnii, limbi materne, religii ● Câteva aprecieri finale ● Referințe ● Un grafic în Anexă ● Addendum.) [Potrivit programului de publicare a rezultatelor Recensământului Populației de la 1 decembrie 2021 Institutul Național de Statistică a publicat la 30 decembrie 2022 primele rezultate, provizorii, asupra populației [3]. Sunt 14 tabele la nivel național și la 31 ianuarie 2023 aceste tabele vor fi extinse la nivelul județelor. Datele publicate permit conturarea unui tablou general al populației României la 1 decembrie 2021 referitor la numărul populației, la nivel național și pe județe, structurile demografice ale populației, cele etnoculturale, c âteva caracteristici ale educației, migrației interne și participării la activitatea economică.
Numărul populației : Populația rezidentă a țării s-a redus față de recensământul anterior cu 1,1 milioane locuitori. Sunt multe schimbări negative care s-a produs în populația țării dar acest declin imens constituie cea mai importantă și gravă schimbare care s-a produs în cei 10 ani. Un declin mai mare de 1 milion de locuitori este imens pentru o populație de 19 milioane de locuitori. Plasând acest declin în ansamblul declinului de după anul 1989, de 4,1 milioane locuitori, provenind în cea mai mare parte, din emigrare a românilor, constatăm o particularitate importantă și semnificativă survenită după anul 2010: 68 la sută din declin a avut loc prin scădere naturală. Au venit pe lume doar 2,1 milioane de copii și au decedat aproape 2,9 milioane locuitori. Declinul populației prin migrație externă îl putem interpreta și ca o mutare masivă a câtorva milioane de români în altă parte a Europei, fugind de sărăcie, guvernare incompetentă și corupție. Ei sunt însă acolo, în viață, vin din când în când să-și vadă copiii, rudele și prietenii. Se vor întoarce când țara va arăta altfel. Scăderea naturală înseamnă dispariția a 750 de mii de locuitori. Este o pierdere umană imensă și iremediabilă, nu se mai întorc cum ar putea să o facă cândva cei plecați. Este un bilanț înfricoșător pentru destinele țării. Migrația externă are o determinare preponderent economică și schimbările se află în oglinda economică a țărilor, sunt previzibile. Nu același lucru se poate afirma despre natalitate și mortalitate, fenomene extrem de complexe la care factorii și mecanismele de schimbare se acumulează și își pun amprenta pe nivelul fenomenului acționând rigid, lent și cu decalaj în timp. Este ceea ce se întâmplă cu mortalitatea în țară după anul 2013, nivelul speranței de viață la naștere fiind în stagnare. Am putea admite că societatea românească și-a epuizat resursele de transfer din creștere economică spre calitatea vieții și ne putem întreba ce fel de creștere economică avem, la ce servește dinamica rapida a PIB-ului pe locuitor într-o populație aflată în al 23-lea an de declin.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (13/01/2023)] Recensământ: 2,5 milioane de locuitori cu Etnie și Limbă maternă necunoscute și aproape 2,7 milioane cu Religie necunoscută [Potrivit datelor primite de autor de la Institutul Național de Statistică (INS), iată componența persoanelor recenzate și a celor pe care INS le-a inclus ulterior în populația recenzată din baze de date și registre administrative la care nu există informații asupra celor trei caracteristici (reiau din Addendum): „… (1) circa 1 milion de persoane care nu au fost recenzate în perioadele de înregistrare (cea de autorecenzare și cea de înregistrare cu recenzor) au fost identificate de Institutul Național de Statistică ca având reședința obișnuită în țară la 1 decembrie 2021 în bazele de date și registrele administrative transmise institutului înainte de începerea recenzării. Aceste persoane au fost incluse în populația rezidentă. Etnia, Limba maternă și Religia nu figurau în bazele de date și în registrele administrative; (2) la 1,1 milioane persoane autorecenzate chestionarele erau incomplete, lipsind informații asupra celor trei caracteristici; (3) la 500 de mii de persoane înregistrate de către recenzori chestionarele erau incomplete, lipsind informații asupra celor trei caracteristici. Ajungem astfel la cele 2,5-2,7 milioane de persoane la care în rezultatele recensământului nu sunt informații asupra celor trei caracteristici. Problema care se ridică având aceste cifre este cea foarte importantă a clasării celor 2,5-2,7 milioane de persoane între Etnie/Limbă maternă/Religie Nedeclarată și clasarea la Date nedisponibile”.
Vom reține cifra de 2,6 milioane cât rezultă din însumarea (1)+(2)+(3). Se cuvine a preciza că la Religie opțiunea Nedeclarată a existat în chestionar, dar datele nu sunt publicate. Nu ne referim deci la această caracteristică în continuare. La cele 1 milion de persoane de la componenta (1) fără informații asupra Etniei si Limbii materne clasarea s-a operat în mod automat la categoria Date nedisponibile. Rămânem deci cu circa 1,6 milioane de locuitori RECENZAȚI (componentele (2) și (3)) la care nu cunoaștem cele trei caracteristici. Prin ce mecanism nu le cunoaștem? Prin absența opțiunii Nedeclarată în chestionarele de recensământ, în Nomenclatoarele la Etnie și Limbă maternă accesate la autorecenzare și înregistrare cu recenzor. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (26/01/2023)] În ce măsură factorii demografici și-au pus amprenta pe dezvoltarea economică a României în ultimii 30 de ani? (Comentariu la articolul domnului Academician Lucian Albu publicat la Studii Financiare, la 18 ianuarie 2023) [Academicianul Lucian Albu, președinte al Consiliului Științific al Institutului de Studii Financiare (ISF) , realizează, o analiză amănunțită a mecanismelor prin care reducerea populației României, fenomen care durează deja de 30 de ani, va afecta economia și viața de zi cu zi a oamenilor. Sunt concluzii grave, fundamentate științific, care sugerează nevoia de măsuri rapide și decisive. Istoria economică demonstrează că schimbările structurale, care însoțesc tendința generală de creștere, sunt evidente de regulă doar pe termen lung. Lucian Albu (18.01.2023) : Criza demografică va afecta major dinamica economiei în România ] [Foarte interesant articolul domnului Academician Lucian Albu. Din ce cunosc, nu s-au publicat multe articole în literatura economică românească ori în cea demografică în care să fie abordate probleme ale impactului evoluțiilor profund negative de lungă durată ale fenomenelor demografice majore (natalitate, mortalitate, migrație externă) asupra dezvoltării economice a țării după anul 1989 și posibilelor evoluții prospective (autorul: „ …se pot estima traiectoriile teoretice care guvernează, pe măsura creșterii economice, dinamica elementelor balanței demografice și se pot previziona valori viitoare”.) Din păcate, în articol nu se indică sursele numeroaselor date folosite și nici referințe asupra unor lucrări cunoscute pentru abordarea teoretică a problemelor. Nu mă voi referi la aprecierile autorului la nivel global și la nivelul Uniunii Europene, de interes fiind doar aprecierile pentru evoluțiile din țara noastră. Autorul ia în considerare cinci indicatori demografici, apreciați a fi fundamentali pentru ceea ce numește balanța dinamicii demografice: rata natalității (rn), rata mortalității (rm), rata sporului natural (sn), rata sporului statistic anual (ssp), definit ca diferență între numărul populației din anul curent și anul precedent și rata migrației implicite (m), ca diferență între rata sporului natural și rata sporului statistic anual (simbolurile vor fi utile cititorului în figurile comparative ce vor urma). Neavând sursele datelor, demersul pe care îl voi urma este determinarea celor cinci indicatori pentru anii 1992-2020 și compararea lor cu datele din articol în forma lor grafică (anii 1990 și 1991 nu sunt semnificativi pentru dezvoltările natalității, mortalității și migrației externe după anul 1989).] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (13/02/2023)] Ultimele rezultate provizorii ale recensământului. Nivelul de educație al populației [La 31 ianuarie Institutul Național de Statistică a publicat seria a doua și ultima de rezultate provizorii ale recensământului de la 1 decembrie 2021. Datele sunt publicate pe județe, ceea ce mărește aria geografică și posibilitățile de analiză a schimbărilor survenite între cele două recensăminte. Trei dintre caracteristici vor fi tratate la nivel de județe în trei articole săptămânale: nivelul de educație, starea civilă și structura etnică. Acest prim articol este dedicat nivelului de educație. Informațiile asupra educației populației publicate la 31 ianuarie de Institutul Național de Statistică se referă la câteva caracteristici la nivel de județe și regiuni de dezvoltare:
- populația rezidentă după cel mai înalt nivel de educație absolvit;
- populația rezidentă după etnie și nivelul de educație absolvit;
- populația rezidentă de 2 ani și peste după nivelul de educație urmat și
- populația rezidentă de 2 ani și peste care urmează cursurile unei instituții de învățământ după etnie și nivelul de educație urmat.
Din păcate, în nici unul dintre table aceste caracteristici ale educație nu sunt și pe grupe cincinale de vârstă, ceea ce reduce considerabil dimensiunea cunoașterii și comparabilitatea în profil teritorial.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (24/02/2023)] Ultimele rezultate provizorii ale recensământului. Starea civilă. Declin masiv al populației văduve [Structura populației după starea civilă se referă la cele 100 de generații care compun populația rezidentă a țării la data recensământului (sunt mai multe dar ne oprim, convențional, la 100). Starea civilă înregistrată la recensăminte este cea legală. Datele finale ale recensământului ne vor oferi și numărul locuitorilor aflați în uniune consensuală după diferite caracteristici și vom putea cunoaște amploarea unui fenomen cu expansiune masivă în populațiile europene (la recensământul din anul 2011 datele publicate se referă la femei de 15 ani și peste care trăiesc în uniune consensuală; erau 372 de mii). Cunoașterea structurii întregii populații a țării după starea civilă are nu numai importanță demografică, ci și socială, economică și de altă natură prin multiple implicații pe care le are în viața societății. Tabloul pe care ni-l prezintă recensământul asupra acestei structuri demografice a populației este rezultatul evoluției de lungă durată în timp a unor fenomene demografice, economice, sociale și culturale, a atitudinii față de instituția căsătoriei legal constituite și uniunile consensuale, față de destrămarea căsătoriei prin divorțat, a influenței doctrinelor religioase față de căsătorie, divorț (întreruperea sarcinii). Unii dintre factori sunt predominat sociologici, psihologici, economici, în cazul căsătoriei, divorțului, migrației și, într-o anumită măsură, în cazul amânării căsătoriei și celibatului, în timp ce mortalitatea are determinări biologice (și economică, socială, culturală și medicală doar ca nivel și structura a deceselor pe cauze de deces). Oscilații mari și de durată ale natalității, cazul reculului de după anul 1989, afectează dimensiunea populației tinere, necăsătorită în cea mai mare parte. Cele două războaie mondiale au dus la creșterea populației feminine văduve cu efecte pe termen lung prin mortalitate excesiv de ridicată a bărbaților. Migrația la vârstele tinere și adulte, dacă este selectivă în raport cu starea civilă, cazul emigrației din anii 1990 și prima parte a anilor 2000-2010 în care persoanele tinere și adulte necăsătorite aveau proporții consistente, poate reduce proporția populației necăsătorite în populația rezidentă după cum emigrația de după anul 2010 compusă în bună parte din doar unul dintre soți a favorizat divorțul. Datele recensământului din anul 2021 poartă astfel de amprente. De aceea, privirea comparativă este bine să fie distinctă la bărbați și la femei. Nu va fi abordată cu prioritate populația necăsătorită și căsătorită, stări la care se află majoritatea populației, modelate ca dimensiune și proporție de factori amintiți, și ne vom opri cu precădere la stările DIVORȚAT și VĂDUV la care sunt variații importante și pe vârste și pe sexe. Aceste variații însemnă ecou structural la celelalte două stări civile.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (04/03/2023)] Ultimele rezultate provizorii ale recensământului. Structura etnică a populației (O structură afectată de neînregistrare • Geografia etniilor • Declinul 2011-2021• Câteva aprecieri finale.) [O structură afectată de neînregistrare : Articolul este al treilea și ultimul din cele dedicate prezentării structurilor populației după o caracteristică educațională, Nivelul absolvit de educație, o caracteristică demografică, Starea civilă și o caracteristică etno-culturală, Etnia. Prezentările au urmărit diferențierile teritoriale, pe județe, folosind datele din seria a doua și ultima a rezultatelor provizorii publicate de Institutul Național de Statistică la 31 ianuarie. Cunoașterea structurii populației rezidente după Etnie nu poate fi aprofundată și are relevanță afectată de imensul număr al locuitorilor la care apartenența etnică nu este cunoscută – 2,5 milioane, însemnând nu mai puțin de 13 la sută din populația țării. În articolul publicat la 13 ianuarie arătam că neincluderea în chestionarul de recensământ a opțiunii Nedeclarată la Etnie și Limbă maternă a fost o decizie a Departamentului pentru Relații Interetnice (potrivit LEGII nr. 178 din 18 august 2020). Acest organism guvernamental are obligația față de cele 1,6 milioane de locuitori recenzați dar cărora li s-a interzis dreptul de a nu-și declara Etnia și Limba maternă să motiveze absența opțiunii Nedeclarată în chestionarul de recensământ, în spiritul transparenței în actul de guvernare. Era de așteptat ca numărul peroanelor care nu doreau să-și declare Etnia, Limba maternă și Religia să fie în ascensiune la recensământul din anul 2021, într-o societate profund divizată, cu partide politice pe criterii etnice, cu o presă în care frecvent lipsește simțul măsurii și echilibrului, într-o Europă în care răbufniri etnice există încă și într-o lume în care teoriile conspiraționiste au explodat în timpul Pandemiei Covid-19. Trăim într-o societate în care nu cunoaștem numărul celor care nu și-au declarat Etnia, Limba maternă și Religia la un recensământ național efectuat în anul 2022. Și este al doilea recensământ consecutiv la care nu cunoaștem aceste structuri atât de importante în viața societății. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (28/03/2023)] Argumentul demografic nu pledează pentru creșterea vârstei la pensionare. Dimpotrivă (Introducere • Vârsta de pensionare și nivelul speranței de viață – contextul european • Speranța de viață, evoluție și nivel în România • Participarea la activitatea economică • Trei remarci finale) [Introducere : S-au înmulțit în mod surprinzător discuțiile în presă asupra creșterii vârstei la pensionare. Ele au apărut nu pentru că problema este de actualitate la guvern, ci pentru că subiectul poate fi exploatat pentru răfuieli în coaliția de guvernare, inclusiv referitoare la ce și cine a trecut în PNRR unele prevederi asupra pensionării. Vine „rotativa”. Un guraliv domn ministru compătimește poporul român, declarând, printre altele: „Eu nu înțeleg ce au gândit acei oameni când au trecut aceste aspecte în PNRR, pentru că, cu siguranță, la oameni nu s-au gândit”, „De ce să schimbăm un lucru bun care funcționează? Nu văd. Doar pentru că unii, din punctul meu de vedere, cei care au scris în PNRR îi urăsc pe cetățenii români? și „…mai întâi trebuie să ne ocupăm de speranța de viață a cetățenilor români si mai ales de speranța de viață sănătoasă, pentru că nu trebuie să punem carul înaintea boilor”. (Agerpres, 20 martie 2023). Ca și cum acesta a fost obiectul major și prioritar al guvernanților și clasei politice după anul 1989 – „…speranța de viață a cetățenilor români și mai ales speranța de viață sănătoasă…”. După treizeci și patru de ani România se află în partea cea mai de jos a clasamentelor europene după nivelul speranței de viață.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (04/04/2023)] Vârsta la pensionare. Răspuns al autorului la unele comentarii și informații noi (OCDE) [Vârsta normală de pensionare se definește ca vârsta de deschidere a drepturilor la ansamblul componentelor sistemului de pensionare, admițând o intrare pe piața muncii la vârsta de 22 ani și o carieră neîntreruptă.. Vârsta medie efectivă de ieșire din piața muncii este vârsta medie de ieșire din piața muncii pentru persoanele în vârstă de 40 ani și peste. Și la bărbați și la femei vârsta normală de plecare la pensie în România, 65 de ani la bărbați și 65,4 la femei, este printre cele mai ridicate între țările din figura 1, la femei mai ales. Este considerabil superioară în comparație cu țări dezvoltate în care nivelul speranței de viață la vârsta de 65 ani este consistent mai mare decât în țara noastră și la bărbați și la femei (grupa A). Este superioară și în raport cu cele mai multe dintre țările din Europa de Est (grupa B). Situația nu este identică la nivelul vârstei efective de ieșire de pe piața muncii (figura 2). La modul general, vârsta de ieșire de pe piața muncii este inferioară vârstei normale de plecare la pensie dar datele arată și frecvente situații inverse. Cu 61,3 ani la bărbații țara noastră se plasează în partea net inferioară a clasamentului, în timp ce femeile ocupă una dintre cele mai înalte poziții, cu 64,6 ani.(figura 1 din Articol).] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (09/06/2023)] Ce populații vor avea viitoarele regiuni administrativ-teritoriale? [• Partea 1-a. Perspectivele populației județelor • Ipoteze • Rezultate • Partea a 2-a. Perspectivele populației țării • Ipoteze • Rezultate • Câteva reflecții finale. În contextul depopulării masive a județelor dar și în cel al evoluțiilor economice diferențiate teritorial actualul decupaj teritorial la nivel de județe a devenit de multă vreme frână în dezvoltarea țării. De fapt, acest decupaj a fost o frână în dezvoltarea țării în întregul context al schimbărilor politice, economice și sociale de după anul 1989 dar clasa politică nu a manifestat un interes major pentru o redesenare administrativ-teritorială într-un număr de unități (regiuni, provincii, noi județe) mult mai mic decât cel al județelor. Rațiuni politice și economice s-au opus. În capitalele județelor se află nomenclaturi bine construite și consolidate în timp în cele trei decenii, transpartinice, urmărind câștig electoral, poziții și funcții, risipă în banul public, nepotism. Ne putem întreba dacă nu cumva existența județelor și interesele înguste ale baronilor județeni și trimișilor lor în structurile de guvernare sunt și ele responsabile de starea jalnică a infrastructurilor rutiere, feroviare, fluviale și a dotărilor respective. Viziunea lor nu era și nu este cea de a vedea și evalua lucrurile la nivel național.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (19/06/2023)] Completare la Partea a 2-a. Perspectivele populației țării. Ce populații vor avea viitoarele regiuni administrativ-teritoriale? (2) [ Publicarea acestui text se motivează prin două rațiuni. Ar fi urmat să apară în partea finală a articolului publicat vineri 9 iunie. Articolul era oricum mare și încărcat de figuri în forma publicată și o extindere cu trei figuri mari și text suplimentar ar fi putut afecta atenția și interesul cititorilor. Pe de altă parte, în cele trei figuri care sunt prezentate în această completare se poate citi și trecutul și viitorul populației țării. Se poate vedea în ce măsură și cu ce implicații trecutul populației se regăsește în viitorul ei și cum i-l modelează. Anii războiului au fost ani de mobilizare (trecere sub arme), de separare a soților, de privațiuni și nesiguranță, ani de război. Anii 1967-1989 au fost anii politicii pronataliste brutale și forțate a vechiului regim. În schimb, anii 1957-1966 au fost ani de profunde schimbări politice, economice și sociale brutale odată cu instalarea regimului comunist, anii cooperativizării agriculturii, industrializării și urbanizării masive, în care populația tânără a abandonat masiv mediul rural. Accesul liber la întreruperea sarcinii (importat fără măsură de la Moscova) a concretizat deciziile de a amâna venirea copilului, de a avea un singur copil ori de a nu avea copii. Iată cât de veche este atitudinea de limitare a nașterilor în țara noastră după Al Doilea Război Mondial. Instalarea ei este opusă celei de redresare a natalității în cele mai multe dintre țările europene. În anii 1950 și 1960 în aceste țări a avut loc o apreciabilă recuperare a nașterilor amânate în anii războiului, recuperare întinsă până la mijlocul anilor 1960 (anii de baby-boom).] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (24/08/2023)] Mame și copii în datele recensământului. O fereastră spre a înțelege factorii declinului populației (Subiectul • Date • Mame și copii, femei fără copii. Privire generală • A avea și a nu avea copii • A avea copii. Câți? • Mesajul prospectiv al datelor asupra numărului de copii la recensământ • Referințe • Anexă . Addendum.) [Subiectul : Institutul Național de Statistică publică date anuale asupra mișcării naturale și migratorii a populației rezidente oferind cadrul statistic de analiză a fenomenelor și proceselor demografice pe ani calendaristici, indicatorii importanți fiind după anul 1989 cei referitori la declinul anual al populației rezidente prin cele două componente, declinul natural și declinul prin migrație externă netă negativă. Datele asupra născuților permit analiza intrărilor anuale în populația rezidentă, fără a oferi un reper asupra semnificației acestor intrări din perspectiva măsurii în care generațiile reale se înlocuiesc în timp. Există metode prin care născuții din ani calendaristici pot fi selectați și ordonați după anii de naștere ai mamelor și determina astfel rate de fertilitate pe vârste în cadrul generațiilor. Exigența este însă colectarea datelor asupra născuților pe generații feminine în 35 de ani calendaristici pentru a cuantifica formarea întregii descendențe a unei generații între vârstele de 15 și 50 ani. Abordarea este deci continuă. Autorul deține astfel de date culese, tratate și ordonate în toți anii de după recensământul din anul 1966 și unele rezultate vor fi prezentate în Addendum. Prioritate în acest articol se acordă datelor de recensământ, această vastă operațiune statistică.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (18/09/2023)] Speranța de viață în România. Decalajul față de celelalte țări europene crește de la an la an. Mortalitatea infantilă este excepțional de mare (1. Introducere 2. Determinare și semnificație ale indicatorului speranța de viață la naștere 3. Evoluții după anul 1985 4. România în context european 5. Dimensiunea comunistă și cea capitalistă a speranței de viață • Speranța de viață la vârsta de 65 ani • Referințe • Addendum 1 • Addendum 2.) [1 Introducere: Anii 2020 și 2021 au perturbat considerabil evoluția mortalității în populațiile europene (și nu numai), Pandemia Covid-19 stopând brutal ascensiunea aproape generală a speranței de viață la naștere instalată după al Doilea Război Mondial. România nu a făcut excepție, dimpotrivă, indicatorul fiind în anul 2021 cu aproape 3 ani mai mic în raport cu anul 2019. Institutul Național de Statistică a publicat datele asupra mișcării naturale a populației în anul 2022 și putem acum evalua schimbările survenite după Pandemie și măsura în care aceste schimbări se înscriu în continuarea tendințelor dinaintea teribilei infecții cu SARS-CoV-2 ori descriu dezvoltări noi. Nu vom putea recurge la comparații în spațiul UE pentru anul 2022, Eurostat nepublicând încă datele. Este surprinzător, practica era publicarea bilanțurilor demografice anuale în Statele Membre la data de 11 iulie, Ziua Mondială a Populației. Sunt și alte schimbări în prezentarea datelor demografice, cum ar fi prea sumarele analize ale fenomenelor demografice ori lipsa rapoartelor anuale asupra situației demografice în Uniunea Europeană. Vom compara deci datele din țările UE din anul 2019, neafectate de Pandemie dar în multe situații vom adăuga pentru România și datele pentru anul 2022, oferind un cadru comparativ 2019-2022. Evoluția speranței de viață la naștere va fi privilegiată, din diverse perspective, dar nu va fi omisă speranța de viață la vârsta de 65 ani în contextul discuțiilor asupra vârstei la pensionare și nici datele asupra mortalității pe unele cauze de deces aflate în spatele schimbărilor speranței de viață la naștere. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (08/11/2023)] Impactul masivei imigrații din Ucraina asupra populației UE-27 în anul 2022 ( 1. Introducere și avertisment; 2. Numărul imigranților din Ucraina și impactul asupra populației Uniunii Europene ; 3. Structura pe sexe și vârste a imigranților ; 4. Câteva observații finale ; 5. Addendum. Natalitatea – cheia redresării situației demografice; 6. Opinii asupra situației din Grecia și Italia)[Eurostat a publicat datele asupra situației demografice în țările UE-27 și în alte țări în anul 2022 mai târziu decât îi era practica anuală motivația putând fi implicațiile celor peste 4 milioane de refugiați ucraineni aflați în țările UE-27 asupra statisticilor naționale referitoare la populația rezidentă, nevoia cunoașterii și tratării armonizate a datelor asupra numărului refugiaților în țările Uniunii. În luna martie 2022 Consiliul Uniunii Europene a adoptat o decizie asupra introducerii protecției temporare în spațiul UE a refugiaților din Ucraina în urma invaziei militare a Federației Ruse. Prin această decizie refugiații pot alege un Stat Membru în care doresc să se bucure de protecție temporară. Durata perioadei de protecție este de 1 an cu posibilitatea prelungirii dacă circumstanțele o impun. Refugiații având permisul de ședere (reședință) pot călători în spațiul Uniunii dar se bucură de beneficiile dreptului de ședere numai în țara care a emis permisul de ședere. La 4 martie 2023 mecanismul de protecție temporară a fost prelungit automat cu 1 an (4 martie 2023 – 4 martie 2024) iar prin decizie a Consiliului UE luată la sfârșitul lunii septembrie 2023 s-a prelungit din nou protecția temporară a persoanelor care au părăsit Ucraina după declanșarea războiului de agresiune a Rusiei, prelungirea fiind de la 4 martie 2024 la 4 martie 2025.]: Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (15/12/2023)] Doamna ministru al muncii și speranța de viață (Cuprins: 1.În loc de introducere ● 2. Cum a evoluat speranța de viață în România și locul în țările UE-27 ● 3. Ipotezele asupra speranței de viață în România în perspectivele populației elaborate de Eurostat și Divizia de Populație ONU (DPONU) ● 4. Un parcurs teoretic al speranței de viață în România în deceniile viitoare recurgând la abordarea referențială ● 5. Câteva observații finale● Casetă ● ANEXA – două Note.) [Numărul populației ar urma să fie în declin aproape catastrofal în numai 28 de ani în pofida ipotezelor optimiste asupra speranței de viață și chiar asupra migrației externe. Declinul va proveni din deteriorare de până acum a structurii populației pe vârste, la populația feminină de 15-49 ani îndeosebi și din ipoteza asupra ratei fertilității totale, însemnând numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții. În proiectările Eurostat indicatorul este de 1,8 iar în proiectările DPONU de 1,74 copii la o femeie. Nivelul reclamat de o stabilitate în timp a numărului populației este de 2 copii la o femeie. Declinul mai mare în proiectările Eurostat provine din ipoteza asupra migrației externe nete negative până în anul 2045. Datele din tabel se referă la Scenariul de bază al Eurostat și la Varianta medie a DPONU. Ambele sunt cele mai probabile. Sunt însă și alte variante. Asupra viitorului sumbru al populației României în deceniile care vin doamna ministru și grupul „noi” ar putea face investigații și vedea de ce generoasele măsuri de stimulare a natalității din programul de guvernare al coaliției au rămas doar pe hârtie.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (30/12/2023)] Căsătoriile în România. Mai frecvente, încă, decât în țările UE-27! (Prima parte: 1.Locul României în context european ● 2. Evoluții după anul 2000 ● 3. Femei și bărbați căsătoriți după starea civilă pe vârste ● 4. Căsătorii după starea civilă corelată a soților ● 5. Căsătorii după vârsta corelată a soților ● 6. Căsătorii ale persoanelor divorțate și văduve ● 7. Vârsta medie la căsătorie. Partea a doua a artcolului va cuprinde: 8. Piața căsătoriei și situațiile de dezechilibru numeric între sexe ● 9. Probabilitățile de căsătorie pe vârste ● 10. Ce perspective? ● Referințe ● ANEXA) [Locul României în context european. Dacă situația demografică a țării a fost și este gravă, cu perspective catastrofale, prezentate în articole anterioare, există un fenomen demografic al cărui nivel conferă României o poziție particulară în cadrul celor 27 de State Membre ale Uniunii Europene. Datele asupra ratei nupțialității în anul 2021, căsătorii la 1000 locuitori, plasează țara noastră, cu 6 căsătorii, în a doua poziție, doar în Ungaria fiind consemnat un nivel mai ridicat în anul 2021. Nivel mediu al ratei în UE-27 era de 3,9 la mie, o treime dintre țării fiind sub acest nivel (figura 1).] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (05/01/2024)] Căsătoriile în România, partea a doua. Piața căsătoriei, dorința de căsătorie și formele coabitării în România (8. Piața căsătoriei și situațiile de dezechilibru numeric între sexe ● 9. Probabilitățile de căsătorie pe vârste ● 10. Ce perspective? ● Referințe ● ANEXA) [Piața căsătoriei și situațiile de dezechilibru numeric între sexe : Menționam că marile schimbări survenite în timp în structura căsătoriilor după vârsta corelată a soților pot fi rezultatul acțiunii a 4 grupe de factori și prima era (i)-mărimea populației feminine și masculine de la vârstele de căsătorie, dependentă de mărimea generațiilor din care provin. Ne aflăm în cazul Românei într-o situație de excepție asupra rolului pe care l-a jucat acest factor. [...] Contextul demografic normal este considerat a fi unul de stabilitate a natalității ori regres sau progres moderat și etalat în timp, fără a afecta semnificativ echilibrul numeric dintre genuri pe vârste. Ce se întâmplă însă după situații de creștere bruscă și masivă a natalității? Este cazul țării noastre. Unul unic în Europa după război. Creșterea masiva a numărului de născuți în anii 1967-68 și menținerea unui număr ridicat în anii următori a dus la dezechilibre numerice flagrante după 20 de ani, după 1989 îndeosebi, când generațiile respective au ajuns la vârste de căsătorie. Într-o astfel de situație termenul de specialitate care o definește este cel de marriage squeeze. Semnifică dezechilibre numerice între populația masculină și cea feminină necăsătorită având vârste de căsătorie, intrată pe piața căsătoriei. Deficit relativ de bărbați față de femei ori deficit relativ de femei față de bărbați pe piața căsătoriei. Aceste dezechilibre pun presiune pe alegerea vârstei partenerului, modifică vârstele corelate ale celor doi soți, putând duce la situații de mismatching, nepotrivire și influențând în unele cazuri stabilitatea familiei, producător și consumator de bunuri și servicii. De asemenea, pot favoriza celibatul la ambele genuri. Termenul în limba romană poate fi restrângerea căsătoriilor. Situațiile de marriage squeeze apar în general după războaie sau tulburări sociale violente cu multe victime în rândul bărbaților tineri. România este însă altfel spune istoricul și marile dezechilibre între numărul bărbaților și al femeilor la vârste de căsătorie pe piața căsătoriei au apărut brutal în ani de pace, după măsurile forțate de creștere a natalității luate în octombrie 1966 și apoi în anii 1974 și 1984 de vechiul regim.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (14/02/2024)] Divorțurile în România (1.Introducere • 2. Evoluții de lungă durată •3. Vârsta soților divorțați • 4. Durata căsătoriei la divorț • 5. Răul cel mare al divorțurilor: copiii minori rămași în urma desfacerii căsătoriei • 6. Peisajul european al divorțurilor • Addendum • Referințe.) [ Introducere : După situația căsătoriilor prezentată în cele două articole anterioare (publicate la 30/12/2023 și la 05/01/2024), o privire asupra divorțurilor este motivată și potrivită pentru a înțelege mai bine facerea și desfacerea căsătoriei. Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie încheiată în condițiile legii. Desfacerea ei printr-o hotărâre definitivă a instanței judecătorești, a ofițerului de stare civilă sau a unui notar public este divorțul. Prin Legea nr. 202/2010 formalitățile de divorț au fost simplificate, introducându-se existența consimțământului soților. Aspectele tratate în articol se referă la vârsta soților la data divorțului, durata căsătoriei, copii minori rămași în urma desfacerii căsătoriei, relația nupțialitate-divorțialitate, locul României în Uniunea Europeană. Nu numai natalitatea a avut în țara noastră evoluții de excepție în partea a doua a anilor 1960, ci și divorțialitatea, supusă și ea unor schimbări legislative brutale și forțate. Nupțialitatea nu a putut rămâne inertă la aceste schimbări dramatice și prin interdependențe s-a înscris și ea pe un trend descendent, după cum recrudescența mortalității materne și infantile au urmat firesc brutalei explozii a natalității. Sunt exemple ale complexității determinărilor fenomenelor de mișcare naturală a populației și avertisment pentru guvernanți. Datele au drept sursă majoră Bazele de date statistice TEMPO ale Institutului Național de Statistică [1].] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (15/04/2024)] Perspectivele populației României în acest secol. Cu accent pe populatia în vârstă de 60 ani și peste (Motto: Trecutul ne ajută să înțelegem prezentul iar cunoașterea prezentului ne ajută să prevedem viitorul (autor necunoscut)) [Introducere • Partea întâia. Evoluții în prima jumătate a secolului • 1. Datele de bază ale proiectărilor, metodă, ipoteze • 2. Rezultate. 2.1. Numărul populației în vârstă de 60 ani și peste. 2.2. Structura pe sexe și vârste • Partea a doua. Evoluții în a doua jumătate a secolului • 1. Populația în vârstă de 60 ani și peste. Evoluții, structura pe sexe și vârste 2. Întreaga populație (0-100 ani). Structura pe sexe și vârste • Remarci finale. Îmbătrânirea populației are numeroase consecințe economice și sociale.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (29/05/2024)] Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare [Întrebarea pe care ne-o putem pune la final de articol este ce s-a schimbat în bine până acum și ce se va schimba în bine în celelalte luni ale anului 2024 în întreaga determinare economică, socială, culturală și medicală a stării de sănătate și mortalității populației. Criza financiară prin care trece țara fără semne de schimbare în bine, dimpotrivă, nivelul inflației, prefigurarea unui deficit bugetar extrem de ridicat, violența pe șosele, străzi, locuri publice, locuințe determinată și de explozia consumul de droguri nu sunt de bun augur.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (16/09/2024)] Divizia de Populație ONU, iulie 2024: România – 16 milioane de locuitori în anul 2050 [Perspectivele oferă estimări pentru anii 1950-2023 (o imensă bogăție de informații din trecut) și perspective pentru anii 2024-2100 la nivel național, regional și global [1]. Datele acoperă 237 de țări și teritorii.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (23/01/2025)] Populația României în ultimii 35 de ani și cea posibilă în următorii 35 de ani (Introducere • Anii 1990-2025 • Anii 2025-2059 • Câteva remarci finale • Referințe • Addendum Populația României, 1860-2100.) [Rezumat : Articolul este dedicat dramaticelor schimbări survenite în demografia țării în cei 35 de ani de democrație, stat de drept și economie de piață și schimbărilor la fel de dramatice ce vor urma în următorii 35 de ani în viziunea specialiștilor de la Divizia de Populație ONU.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (06/03/2025)] Întoarcerea românilor din pribegie? 320 de mii de imigranți români în anul 2023 [• Introducere • Migrația externă la nivelul județelor și regiunilor de dezvoltare • Întoarcerea acasă a bărbaților și femeilor • Motivația revenirii acasă • Efectele imigrației și emigrației asupra structurii pe vârste a populației • ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (04/06/2025)] 430 de mii de locuitori și-au schimbat domiciliul în anul 2023. De unde și unde au plecat (• Introducere • Privire retroactivă 1968-2023 • Migrația pe medii și regiuni de dezvoltare • Structura pe vârste a migranților • Remarci finale • Referințe) [Migrația internă a populației îmbracă două forme, schimbările de domiciliu (reședința principală) și schimbările reședinței obișnuite. Schimbările de domiciliu înseamnă în bună măsură și schimbări ale reședinței obișnuite (locul în care o persoana își petrece în mod obișnuit perioada zilnică de odihnă (Institutul Național de Statistică)). În articol sunt tratate numai schimbările de domiciliu, migrație cu determinări și implicații demografice și economice mai importante.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (08/08/2025)] Nupțialitatea în România în perioada 1871-2023. Schimbări, factori determinanți, implicații (Introducere ● Evoluția nupțialității ● Nupțialitatea pe medii, 1930-2023 ● Câteva remarci finale) [Căsătoriile și divorțurile sunt evenimente demografice ale mișcării naturale a populației, alături de nașteri și decese. Celor patru tipuri de evenimente le corespund fenomenele demografice de nupțialitate, divorțialitate natalitate și mortalitate. Mișcarea naturală se referă la schimbările care au loc în timp în numărul unei populații ca raport între numărul de născuți și numărul de decedați. În mișcarea naturală se includ și căsătoriile și divorțurile ca evenimente demografice care influențează cele două evenimente menționate. Toate se referă la individ, ca naștere, căsătorie, copii, divorț, deces. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (02/09/2025)] Divorțurile în România în ultimii 100 de ani (Introducere • Evoluția numărului de divorțuri • Divorțialitatea în România în anul 2024 • Incerte dezvoltări viitoare • Peisajul european al divorțurilor• Referințe • Anexa 1• Anexa 2;) [ Articolul urmează celui dedicat Nupțialității în România în perioada 1871-2023 publicat la Contributors la 8 august a. c. și poate oferi date și informații asupra durabilității căsătoriilor din ultimii 100 de ani cu implicații pentru cuplu și copii. Sunt o mulțime de consecințe și implicații asupra regimului matrimonial, despăgubirilor, obligațiilor de întreținere, prestației compensatorii, exercitării autorității părintești, locuinței copilului, stabilirii contribuției părinților, drepturilor părintelui separat de copii. Avem astfel o serie a divorțialității de peste 100 de ani, cea din figura 1, și prima impresie, frapantă, lăsată de curbele divorțialității este cea a amplorii schimbărilor care au avut loc în contextul economic, social, cultural și politic al vechiului regim, și în special în perioada 1945-1966 (zona B). Este perioada exploziei ratelor de divorțialitate în mediul urban și surprinzătoarei stabilități la valori mici în mediul rural (zona B). Creșterea divorțialității în mediul urban este aproape neverosimilă ca intensitate anuală și fermitate. Două explicații posibile pot fi avansate. Celelalte lucruri fiind egale, o nupțialitate în creștere mare, cum a fost cea din urban, are drept consecință și ascensiunea numărului divorțurilor. Pe de altă parte, anii 1950-1965 au fost ani de masivă migrație a populației tinere din rural în urban în contextul colectivizării agriculturii, al industrializării și urbanizării. Iată date semnificative: în perioada 1950-1965 populația cu domiciliu în urban a crescut cu 2,5 milioane locuitori, componenta naturală fiind de numai 331 mii; imensa diferență reprezintă migrație netă din rural. Căsătoriile din urban au fost încheiate în bună parte între tinere și tineri veniți din mediul rural, persoane dezrădăcinate din lumea conservatoare a ruralului și ajunse în anonimatul unui urban violent în care „ochiul” comunității și al bisericii în actul căsătoriei era aproape absent. Divorțul a fost favorizat. De adăugat că la recensământul din anul 1956 numărul analfabeților era de 1,5 milioane locuitori reprezentând nu mai puțin de 11 la sută din populația țării [6], cei mai mulți fiind în mediul rural. Dificultățile de adaptare la viața din urban erau și mai mari pentru cei fără școlarizare ori cu școlarizare modestă cu implicații și în viața profesională și în cea personală.
Ce s-a petrecut în anul 1967 în istoria divorțurilor din România (zona C) este unic în istoria demografică a populațiilor europene. Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 779 din 8 octombrie 1966 divorțul era ca și interzis, prin amânări, tergiversări, condiționări, casare a hotărârilor, mărimea taxei de timbru și alte piedici (inclusiv blamare la locul de muncă [7]. Consecința? De la 25 804 divorțuri în anul 1966 s-a ajuns la doar 48 divorțuri în anul 1967 (zona C). În anii care au urmat dezvoltările divorțialității au fost surprinzător de diferite în cele două medii în întreaga perioadă 1979-2024 (zona D), ridicând semne de întrebare asupra factorilor capabili de o diferențiere atât de netă. În mediul urban fenomenul și-a reluat creșterea și în anul 1976 rata a ajuns la nivelul din anul 1950 dar departe de valorile din anii 1958-1962. După anul 1979 divorțialitatea urbană a intrat într-o fază de lung declin, prezent în toți anii care au urmat, rata divorțialității trecând de la 2,8 divorțuri la 1000 locuitori în anul 1979 la 1,1 în anul 2024 . În mediul rural fenomenul a fost stabil în anii 1979-1992 și s-a înscris apoi chiar pe curbă ascendentă moderată continuă, rata trecând de la 0,8 la 1,1 divorțuri la 1000 locuitori. În anii 2023 și 2024 avem declin minimal în ambele medii și este prea devreme pentru a vorbi de tendință. De menționat că introducerea în Codul civil a divorțului prin acordul soților în anul 2010 nu a dus la creșterea divorțialității.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (06/11/2025)] Speranța de viață în România de la 1950 la 2050 (Introducere ● Evoluția de lungă durată ● Schimbări ale mortalității pe vârste și impact asupra speranței de viață ● De unde vine nivelul scăzut al speranței de viață?) [ Introducere: Nivelul speranței de viață la naștere oglindește măsura în care un locuitor al unei țări are un nivel de trai ridicat, alimentație destulă și sănătoasă îndeosebi, condiții de locuit bune, acces la asistență medicală de calitate, acces la educație și valori culturale de calitate, mediu ambiant sănătos, securitate personală, climat social și politic bine așezat și orientat spre bunăstarea populației. Se adaugă, fără îndoială, un stil de viață favorabil sănătății. Modernizarea societății a însemnat și înseamnă progrese în toate aceste domenii și creșterea duratei medii a vieții. Articolul își propune să ofere cititorului date, informații și aprecieri asupra evoluției indicatorului în România începând cu mijlocul anilor 1960, perioadă pentru care datele disponibile au permis autorului determinarea valorilor indicatorului la bărbați și la femei pe ani calendaristici (1968-2024) [1]. Datele publicate de Institutul Național de Statistică pe ani calendaristici se referă doar la anii 1956, 1961și 1963, începând cu anul 1964 valorile speranței de viață la naștere fiind calculate ca valori medii pentru perioade de trei ani. Perioada 1968-2024 este plasată în articol într-un cadru de largă întindere, anii 1950-2024 și adăugând anii 2025-2050 cu preluare a valorilor indicatorului din Seria 2024 a Perspectivelor Populației Mondiale elaborate de Divizia de Populație a Organizației Națiunilor Unite (DPONU) [2].Avem în felul acesta posibilitatea particulară de a plasa valorile pentru anii 1968-2024 în continuarea unei perioade anterioare de aproape 20 de ani ceea ce poate îmbogăți cunoașterea schimbărilor fenomenului mortalitate a populației în timp, cu toate rezervele firești asupra datelor DPONU în anii 1950-1967, date prezentate de divizie ca estimații. Tot un fel de estimații, mai laborioase, sunt și datele DPONU asupra speranței de viață la naștere în anii 2025-2050 incluse în articol. Avem deci o perioadă de 100 de ani, 57 fiind cu date din trecut cunoscut statistic și 43 din estimații și proiectări. Componenta cea mai importantă și inedită a articolului se dorește a fi prezentarea contribuțiilor scăderii/creșterii mortalității pe vârste în cei 100 de ani la progresul/regresul speranței de viață la naștere la bărbați și la femei.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (04/12/2025)] Tabloul demografic al Uniunii Europene în anul 2024 [ • Numărul populației • Speranța de viață • Vârsta la pensionare • Numărul mediu de copii • Căsătorii și divorțuri • Câteva remarci finale • Anexă (vârste de pensionare în Europa+) Eurostat a publicat nu de mult, mai târziu ca în anii precedenți, unele date asupra populației și fenomenelor demografice în anul 2024 în cele 27 de State Membre. O trece în revistă a principalilor indicatori comparativ cu anul precedent, mecanismele și semnificațiile schimbărilor, locul României în peisajul demografic european și schițarea unei viziuni prospective sunt tratate în acest articol. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (04/02/2026)] 12,5 milioane de locuitori și-au schimbat domiciliul în anii 1990-2024. De unde și unde au plecat (Introducere • Tabloul general • Structura pe sexe și vârste a migranților • Soldul migrației (migrația netă) • Dezvoltare economică regională și migrația cu schimbare de domiciliu • Nivelul de educație și migrația • Comparațiile internaționale • Referințe • Anexă -) [ O schimbare de domiciliu este un eveniment cu multe implicații pentru individ, pentru familie (gospodărie), pentru numărul populației pe localități, județe, regiuni de dezvoltare. Articolul de mai jos este dedicat schimbărilor survenite în România în migrația internă a populației după anul 1989 în contextul noilor realități politice, economice și sociale. Acest fenomen demografic are două fațete: migrația cu schimbare de domiciliu și migrația cu schimbare a reședinței obișnuite (localitatea diferită de domiciliu unde locuiește în mod obișnuit o persoană, unde are locul de muncă în general). În acest articol este prezentată migrația cu schimbare de domiciliu. Am dorit să identific și să explic factorii diferiți care pot duce la părăsirea unei localități în favoarea alteia, în măsura datelor și informațiilor disponibile. Anchete specializate asupra schimbărilor de domiciliu ar putea oferi mai multe elemente de natură explicativă la un fenomen demografic complex în decizie și implicații.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (19/02/2026)] Tabloul demografic al României în anul 2025. O scădere naturală a populației de 94 mii locuitori [Institutul Național de Statistică (INS) a publicat recent datele provizorii asupra mișcării naturale a populației în anul 2025 [1]. Datele finale nu pot fi semnificativ diferite de cele provizorii și un tablou coerent al anului 2025 poate fi acum realizat. Situația demografică a țării în anul 2025 comparativ cu anul anterior poate fi definită prin recul sensibil al numărului de născuți, recul moderat al numărului de decedați, recul moderat al numărului de căsătorii și declin semnificativ al numărului de decese în primul an de viață. Din aceste evoluții a rezultat o scădere naturală a populației de 94 mii locuitori. A fost de 88 mii în anul 2024. Apropierea de cifra de 100 mii locuitori devine preocupantă, constituind un nivel periculos chiar amenințător pentru viitorul populației rezidente ajunsă la 19 milioane locuitori. Nu știm încă cât a fost în anul 2025 migrația externă netă pentru a vedea unde a ajuns populația rezidentă la sfârșitul anului și cum s-a schimbat față de începutul anului. Amintesc, în context, că migrația netă a fost pozitivă în anii 2022-2024, în primii doi ani a depășit chiar scăderea naturală și populația rezidentă a cunoscut o creștere modestă pentru întâia oară după anul 1989. Schimbările survenite în anul 2025 sunt prezentate și explicate ca factori și mecanisme.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (28/03/2026)] SUA – Demografie la răscruce: Între declin natural și criza imigrației. Analiză [Privire generală • 1. Privire de început • 2. Privire asupra stării populației • 2.1. Numărul populației și componentele creșterii • 2.2. Densitatea populației • 3. Privire asupra structurilor populației • 3.1. Structura populației pe sexe și vârste • 3.2. Structura populației după starea civilă • 3.3. Structura populației după rasă și etnicitate • 3.4. Structura populației după religie • 4. Privire asupra mișcării naturale a populației • 5. Privire asupra migrației populației • 5.1. Migrația internă • 5.2. Migrația externă • 6. Privire asupra perspectivelor populației • 6.1. Perspectivele Congressional Budget Office • 6.2. Perspectivele US Census Bureau • 6.3. Perspectivele Diviziei de Populație ONU 7. Privire de final.] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (28/04/2026)] Eurostat 16 aprilie 2026: populația rezidentă a României ar urma să scadă cu aproape 2 milioane până in anul 2050 – Actualizat [Seria 2025 a Population projections at national level (2025-2100) – EUROPOP2025 ale cărei rezultate au fost recent publicate [1] prezintă sumbrele perspective ale populației Uniunii Europene în acest secol. Și în seriile anterioare erau țări cu populații în scădere în anii acoperiți de proiectări (cele din țările ex-comuniste îndeosebi), scădere având origini în declin natural, în migrație externă netă negativă ori prin ambele componente. În Seria 2025 declinul populațiilor UE-27 este aproape generalizat și ar urma să aibă loc într-un context în care autorii au adoptat ipoteze pozitive asupra migrației externe în toate cele 27 de țări. Mai mult, ipotezele prevăd, în mod surprinzător, valori pozitive foarte ridicate ale migrației nete în toate țările. Nu sunt aduse motivații ale neobișnuitei opțiuni. Nu sunt publicate valorile celor două componente ale migrației, imigrația și emigrația. Nu se regăsesc în datele publicate nici numărul anual al născuților și decedaților și nu există nici posibilitatea deducerii cifrelor. În pofida valorilor pozitive mari ale migrației, populațiile Uniunii a urma să fie în declin aproape în totalitatea lor. Excepțiile ar urma să fie în Belgia, Danemarca, Irlanda, Spania, Cipru, Mata, Olanda și Suedia, țări în care populația și-ar continua ascensiunea numerică. Semne de întrebare rămân. De pildă, ce reacție ar putea avea Guvernul României când de la Eurostat i se spune că țara va avea migrație externă netă pozitivă de 2,8 milioane persoane în anii 2025-2099 dar populația țării va fi în declin de 4,6 milioane deoarece va exista în aceiași ani un declin natural de 7,4 milioane locuitori. ] : Link TEXT INTEGRAL
[Document - Vasile Gheţău (22/05/2026)] Mame și copii în România. Privire demografică [Felul în care a evoluat și va evolua în timp o populație ca număr este dat de un indicator demografic major purtând denumirea de descendență finală (completed cohort fertility). Ea ne arată numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie dintr-o generație (an de naștere) până la vârsta de 50 ani. Sunt deci 35 de vârste (15-49 ani) la care femeile dintr-o generație aduc pe lume copiii. Se determină ratele de fertilitate la aceste vârste (raportul număr născuți/număr femei) și suma celor 35 de rate este descendența finală a generației D(50), exprimată la 1000 de femei. Ratele cumulate de la 15 ani la orice vârstă superioară (mai mică de 50 ani) indică descendența atinsă la vârsta respectivă. Descendența finală se determină deci la capătul perioadei fertile a vieții femeilor dintr-o generație și are semnificație istorică (retroactivă) dar importanța ei rămâne majoră în demografia unei populații. O serie lungă de valori ale indicatorului arată schimbările care s-au produs în timp în nivelul și structura pe vârste ale fertilității feminine, facilitând estimări prospective. Datele asupra fertilității pe vârste într-o generație sunt mult mai stabile și rigide decât cele de la nivelul anilor calendaristici. În plus, comparațiile între populații sunt mai relevante decât alți indicatori demografici comparativi. Există și o altă importanță a descendenței finale. Creșterea unei populații în timp provine dintr-o descendență a generațiilor mai mare de 2 copii la o femeie (Nota). Se asigură deci înlocuirea efectivului inițial al generației, 2 copii, și se adaugă în plus un număr de născuți. O descendență mai mică de 2 copii la o femeie indică o neînlocuire a generației și declin al populației când o astfel de descendență este proprie mai multor generații. Datele asupra descendenței generațiilor feminine pot avea două surse: (i) – statisticile anuale asupra distribuției născuților după generație și vârsta femeii și (ii) – date de recensământ asupra distribuției femeilor de 15 ani și peste după anul nașterii (generația) și numărul copiilor născuți vii. Datele de primul tip sunt cele mai valoroase și cele mai frecvente. Dacă avem datele menționate la (i) în 35 de ani calendaristici determinăm ratele de fertilitate corespunzătoare și selectăm cele 35 de rate proprii unei generații, începând cu rata la 15 ani din ultimul an calendaristic care devine prima rată într-o generație, la vârsta de 15 ani și terminând cu rata de la vârsta de 49 ani care devine ultima rată a generației, a 35-a, la vârsta de 49 în generația pe care o construim ca fertilitate completă pe vârste.] : Link TEXT INTEGRAL
-***-_-_-***-
Reply With Quote