Dr. Constantin COJOCARU : Roata istoriei se invirte inexorabil, sa oferim viitorului un alt acces la explicatia devenirii noastre - Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor.

[CENTER][URL="http://www.imagefacile.com"][IMG]http://www.imagefacile.com/img/w9vgo_prof_cojocaru.jpg[/IMG][/URL][/CENTER]
[SIZE=3][FONT=georgia]Născut în localitatea Beciu, judeţul TELEORMAN, la 3 Mai 1942. Părinţii Ion şi Elena Cojocarii, ţărani mijlocaşi şi apoi cooperatori. Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management. După 2 ani lucraţi ca economist pe şantierele Hidrocentralei de pe Argeş, pînă în 1976, este angajat ca redactor şi sef de secţie la fostele reviste „VIAŢA ECONOMICA" şi „REVISTA ECONOMICA" de unde a fost „dat afară" din cauza „lipsei de nivel politic". în aceeaşi perioadă a lucrat ca profesor asociat la ASE. A publicat sute de studii şi articole pe probleme de management, inclusiv cartea „Creativitate şi Inovaţie", Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975.

Între 1976 si 1984 lucrează ca economist în întreprinderile de Comerţ exterior ROMCONSULT, ROMSIT şi ARCOM.
Între 1985 şi 1990 trăieşte, ca refugiat politic, în Statele Unite ale Americii, unde lucrează ca economist şi director financiar la companiile IB DIFFUSION, OMT CORPORATION şi ABACO INTERNATIONAL INC.

În luna ianuarie 1990 trimite în ţară studiul [COLOR=#006400][B][I]„Restructurarea economiei româneşti"[/I][/B][/COLOR] care este publicat în ziarul ADEVĂRUL din 13, 14 februarie a.c. La sfîrşitul lunii aprilie 1990 revine în ţară şi începe publicarea a peste 50 de studii şi articole pe probleme ale privatizării si economiei de piaţă, în ziarele ADEVĂRUL, DIMINEAŢA şi ECONOMISTUL, finalizate cu studiul „PRIVATIZAREA" şi [COLOR=#2f4f4f][B][I]„PROIECTUL DE LEGE PRIVIND ÎMPROPRIETĂRIREA POPULAŢIEI ROMÂNIEI"[/I][/B][/COLOR] ambele publicate în ziarul ADEVĂRUL din 14 august 1990.

[B][U]EDUCAŢIA[/U]:[/B]
1949/1956 – Elev la şcoala generală din satul natal, Beciu, Teleorman;
1956/1960 – Elev la Colegiul Naţional “SFÂNTUL SAVA” din Bucureşti (pe atunci Liceul “Nicolae Bălcescu”); 1960/1965 – Student la A.S.E. – Academia de Studii Economice – în Bucureşti (pe atunci Institutul de Studii Economice şi Planificare); 1972/1976 – Doctorand, la A.S.E. În 1976 obţine titlul de doctor în economie, la Universitatea din Galaţi.
[B]
[U]ACTIVITATEA PROFESIONALĂ ŞI PUBLICĂ[/U]:[/B]
1965/1967 – Economist la Întreprinderea de Construcţii Hidroenergetice – Vidraru, Argeş;
1967/1976 – Redactor şi şef de secţie la “VIAŢA ECONOMICĂ” şi “REVISTA ECONOMICĂ”; cadru didactic asociat la Catedra de “Conducere şi Organizare a Unităţilor Economice” din A.S.E. – Bucureşti. Este preocupat, în mod deosebit, de rolul inovaţiei în economie. Pe această temă îşi pregăteşte şi teza de doctorat (1972/1976) a cărei sinteză este publicată de către Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti, sub titlul “CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE”.

În 1972, intră în conflict cu regimul comunist. Procesul politic durează până în 1976. I se interzice să lucreze în presă, în învăţământul superior şi în cercetare;
1976/1984 – Economist şi şef de birou la întreprinderile ROMCONSULT, ROMSIT, ARCOM – toate cu profil de comerţ exterior;
1984/1985 – Refugiat politic, Cairo, Egipt;
1985/1990 – Refugiat politic, Chicago, S.U.A.: Analist şi director financiar la companiile IB DIFFUSION, OMT CORPORATION şi ABACO INTERNATIONAL.

[B]În ianuarie 1990[/B], scrie studiul [COLOR=#2f4f4f][I][B]“Restructurarea economiei româneşti”[/B][/I][/COLOR], publicat în ziarul ADEVĂRUL din 13-14 februarie, 1990, [B]actul de naştere a ceea ce mai târziu se va structura în programul de reformă economică, cunoscut sub numele de[/B] [COLOR=#ff0000][I][B]“VARIANTA COJOCARU”[/B][/I][/COLOR], program care preconiza formarea rapidă a clasei mijlocii în România, prin împroprietărirea cetăţenilor cu capitalul naţional acumulat până în 1989, clasă mijlocie care să constituie, apoi, scheletul unei economii performante şi a unei societăţi democratice;

1990/1992 – Consilier economic al Cartelului Sindical “ALFA”. Publică un număr mare de studii şi articole pe probleme economice şi financiare, precum şi cartea[COLOR=#2f4f4f][I][B] “PRIVATIZAREA. DE CE? CUM? PENTRU CINE?”[/B][/I][/COLOR]. Înfiinţează [I][B]Partidul Solidarităţii Naţional – Democrate[/B][/I], cu care participă la alegerile parlamentare din 1992. Încearcă să candideze la funcţia de Preşedinte al României, dar nu reuşeşte să strângă numărul de semnături necesare.

1992/1996 – Şef al Departamentului Economic al Primăriei Municipiului Bucureşti. Iniţiază şi aplică mai multe hotărâri (legi municipale) menite să asigure utilizarea mai eficientă a patrimoniul Municipiului Bucureşti; 1993/1996 – Membru în Consiliul de Administraţie al R.A.T.B. (Regia Autonomă de Transport Bucureşti);
1994/1996 – Membru în Consiliul de Administraţie al S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L.
1996/1997 – Preşedinte – Director General al S.C. ROMFIN S.A. – societate de valori mobiliare.Societatea şi-a început activitatea în septembrie 1996, cu un capital social de 100.000.000 lei, având doi salariaţi – preşedintele şi un operator PC. În septembrie 1997, societatea efectua 15% din volumul tranzacţiilor la BURSA DE VALORI BUCUREŞTI şi la RASDAQ, dispunea de 40 de sucursale judeţene şi 280 agenţii orăşeneşti şi municipale, de un capital propriu cu o valoare de 6,2 miliarde lei, reuşind să realizeze lunar, în medie, un profit net de peste 100.000 US$ şi asigurând locuri de muncă la peste 1000 de persoane.

Prin Hotărârea nr. 19/1997 a CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) i se interzice să lucreze în piaţa de capital din România. Dă în judecată CNVM-ul şi obţine anularea Hotărârii nr. 19/1997, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie, rămasă definitivă. Procesul a durat 2 ani. Între timp, S.C. ROMFIN S.A., sub o altă conducere, a dat faliment;

1998/1999 – Consilier financiar la S.C. ZAGEROS S.R.L. – societate comercială cu profil agricol. În 1999, publică lucrarea “IEŞIREA DIN PRĂPASTIE”. Cartea analizază procesul de prăbuşire a economiei româneşti după 1990 şi propune soluţii pentru construirea, în România, a unei economii democratice, productive şi performante;

1999/2002 – Preşedinte al Băncii Populare IZVORUL (B.P.I.). B.P.I. a fost înfiinţată în luna iulie 1999, cu un capital social iniţial de 243 milioane lei şi 166 de membri cooperatori. În aprilie 2000, avea 1200 de membri cooperatori, 30 de sucursale şi agenţii teritoriale, un capital social de 1,7 miliarde lei şi active bancare (credite acordate) în valoare de peste 6 miliarde lei. Ca urmare a adoptării şi aplicării O.U.G. nr. 97/2000 şi 272/2000, B.P.I. a intrat în lichidare, prin efectul legii, deşi, la data intrării în lichidare, avea activul net pozitiv şi funcţiona cu profit. Candidează la funcţia de Primar General al Capitalei.

2002/2003 – Economist la I.C.P.S.P. (Institutul de Cercetări şi Proiectări Sisteme de Producţie), din cadrul Companiei Naţionale ROMARM S.A.;
2005/Prez. – Consilier economic la S.C. STUDIOUL CINEMATOGRAFIC SAHIA-FILM S.A.;
2007/Prez. – Administrator la S.C. GRUP FINANCIAR EUROŞANSA S.R.L., firmă de consultanţă tehnică, financiară şi juridică, specializată în managementul proiectelor finanţate din Fonduri UE.

[/FONT][/SIZE][QUOTE][SIZE=4][FONT=georgia][FONT=arial narrow][I]L-am întrebat pe Constantin Cojocaru într-o lungă discuţie avută la telefon (mă sunase din Chicago, la trei zile de la Revoluţie) dacă are de gînd să revină în ţară. S-a arătat uluit de întrebare şi mi-a răspuns după o „ploaie" de întrebări lămuritoare pe care mi le-a pus: Ce s-a întîmplat, de fapt, în ţară? S-a terminat cu garda lui Ceauşescu, sau s-a terminat şi cu comunismul ? Cine face parte din guvernul provizoriu ? Ce îşi propune Frontul Salvării ? Se va trece la privatizare ? Ce se va întîmpla în agricultură, vor fi desfiinţate cooperativele agricole ? Discuţia, care a durat mai bine de un ceas, s-a încheiat cu hotă-rîrea lui: „Am să vin acasă. După şase ani de pribegie dureroasă prin lume voi reveni în ţară. Cred că pot face ceva bun pentru ţara mea, cred că am învăţat aici, în America, ceva care ar putea fi de folos acasă. Da, pînă în primăvară îmi închei socotelile şi sper să ne revedem. Pe curînd". Şi ne-am revăzut, cu emoţiile pe care le stîrneşte momentul reîn-tîlnirii unui prieten, unui coleg de facultate, coleg de grupă, a unui, cîndva, apropiat coleg de breaslă, Constantin Cojocaru lucrînd ani în şir Ic revista „Viaţa economică". Surpriza revederii avea să aibă un inspirat prolog In primele zile ale lunii februarie 1990 am primit de la el o scrisoare, de fapt un lung articol intitulat „Restructurarea de care avem nevoie". Articolul a fost publicat, în două părţi, în ziarul „Adevărul" din 13 şi 14 februarie. Era pentru prima dată cînd în presa noastră liberă post-revoluţionară se prezenta un punct de vedere limpede, de fapt un scenariu privind privatizarea prin împroprietărirea întregii populaţii majore a României.

[COLOR=#2f4f4f][B]Patru idei majore a dezvoltat el în acele articole, rămase, pînă în prezent, de referinţă în literatura noastră economică:

1) trecerea la economia de piaţă trebuie abordată prin prisma unui sistem nou, radical schimbat, al relaţiilor de proprietate, privatizarea fiind „argintul viu" al acestei acţiuni;

2) industria românească poate fi retehnologizată în 1—1,5 ani — şi, ţinînd seama de calitatea buna a personalului muncitoresc şi tehnic, de toate categoriile, în următorii 2—3 ani poate deveni competitivă iar în unele sectoare chiar dătătoare de ton;

3) pentru atragerea stimulativă a populaţiei în sfera rigorilor economiei de piaţa este nevoie ca aceasta să aibă capital, să dispună de el, să simtă că îi aparţine şi să fie convinsă că de modul în care îl investeşte şi gospodăreşte depinde starea ei materială;

4) iar sursa de capital există, o avem în-magazinată în fondurile fixe create de-a lungul anilor, prin sudoarea şi cumplita trudă a întregului popor, fonduri concretizate în fabrici, uzine, căi de comunicaţie, mijloace de transport, laboratoare, instituţii de invăţămint, magazine, etc, care trebuie să se reîntoarcă acum în miinile întregului popor.[/B][/COLOR]

De aici, de pe aceste rampe lămuritoare, lansează doctorul in economie Constantin Cojocaru argumentaţia ştiinţifică a unui întreg concept original privind trecerea spre economia de piaţă şi, mai ales, privind privatizarea. Şi-a expus pe larg concepţia sa in faţa academicianului Tudorel Postolache, in acea vreme, preşedintele Comisiei guvernamentale pentru trecerea României la economia de piaţă, reputat analist de sisteme macro-economice şi deosebit de apreciat profesor în anii studenţiei noastre. Surprins de pregnanţa şi profunzimea argumentaţiilor lui Constantin Cojocaru, domnul Postolache i-a spus, eu fiind prezent la această discuţie : „Abia am încheiat elaborarea programului de trecere la economia de piaţă, program discutat, în mai multe runde, cu primul ministru. Ce propui dumneata este cu totul altceva decît ceea am gîndit şi am finalizat noi. ldeea mi se pare foarte interesantă. O să te pun în contact cu alţi economişti de prestigiu ai noştri, pentru a-ţi confrunta punctul tău de vedere cu al lor, urmînd să elaborezi în detalii „varianta Cojocaru", care mi se pare că ar putea scurta cel puţin la jumătate „chinurile facerii" din perioada de tranziţie. Mă bucur că ai revenit în ţară, aşa cum m-am bucurat cînd am luat cunoştinţa si de interesantele propuneri de reformă ale profesorului american Rugină. Economiştii români, fie că se află în ţară sau peste hotare, au acum, un rol imens în gîndirea şi aplicarea programului de trecere la economia de piaţă. Sper ca acest rol să nu fie diminuat". Nu fără dificultăţi, propunerile doctorului Cojocaru au găsit drum spre împlinire, cu o variantă a programului de trecere la economia de piaţă, variantă pe care el a supus-o atenţiei guvernului. A fost cel mai important cîstig, intrucît ulterior, varianta practică a guvernului avea să aibă o cu totul altă înfăţişare. Crezînd în argumentele ştiinţifice conţinute în peste 30 de articole publicate în „Adevărul" şi înregistrînd încetineala cu care se fac paşi spre economia de piaţă, aceeaşi redacţie a publicat în detaliu, pe două pagini de ziar (14 august Î990) observaţiile critice formulate de către C. Cojocaru cu privire la privatizarea efectuată de Guvern, ca şi propunerile sale pentru un nou scenariu de privatizare, inchizînd şi o propunere de proiect de lege privind împroprietărirea populaţiei României.

Admir sinceritatea gîndului doctorului Constantin Cojocaru, acurateţea şi prounzimea argumentaţiei, perseverenţa sa în ruperea tiparelor imbîcsite ale diletantismului în conducerea economică, sinceritatea demersurilor sale spre binele ţării. Ideile lui. constituite acum într-un sistem coerent, fundamentat pe o bună cunoaştere utît a realităţilor din economia românească, cît şi a celor din economia americajtă, avind meritul de a spulbera graniţele păgubitoare ale tatonărilor diletanţilor dispuşi să conducă economia „după ureche", de a ne „pune pe masă" un sistem de privatizare mai rftâft decît promiţător, intr-o ţară, pînă mai ieri, comunistă, de a umple de speranţă sufletele milioanelor de oameni ai României, porniţi în căutarea unui drum spre lumea civilizată. Vor găsi, oare, aceste idei, ecoul cuvenit ? „Heaven is not reached at a single bound" [COLOR=Red]([/COLOR][B][COLOR=#2f4f4f]Cerul nu se atinge dintr-un singur salt[/COLOR][/B][COLOR=Red])[/COLOR]. Ştie bine C. Cojocaru acest proverb american. Eu ştiu că el ştie bine că dacă nu ai reuşit prima dată, trebuie să încerci, să încerci din nou, convins fiind că cel mai bun-învinge.

Bucureşti, 25 august 1990.[B] dr. VIOREL SALAGEAN[/B][/I][/FONT][/FONT][/SIZE][/QUOTE][SIZE=3][FONT=georgia]

[B][COLOR=Blue]
[U]SCRISOARE CĂTRE TARĂ[/U][/COLOR][/B]
În numai cîteva zile poporul român a înfăptuit Revoluţia prin care a scăpat de dictatură, în cîteva săptămâni şi-a creat zeci de partide politice, în cîteva luni şi-a construit o structură statală modernă, şi-a ales preşedintele, senatorii, deputaţii, la rîndul lor aceştia au ales şi confirmat în posturi un nou guvern, o nouă. echipă de miniştri, a căror misiune este de a crea şi pune în aplicare mecanismul transnformării României într-o ţară democratică, cu o economie sănătoasă, o viaţă socială paşnică şi constructivă, o cultură înfloritoare.

[B][I]Elementul central al acestui proces transformator îl constituie realizarea unui nou mecanism economic, cel al economiei de piaţă, singurul capabil să aducă bunăstare şi prosperitate pentru toţi cetăţenii ţării, aşa cum dovedeşte experienţa istorică a milioane şi milioane de oameni. Măsurile legislative şi organizatorice luate pînă în prezent de către noile organisme legislative şi executive ale ţării subliniază, pe de o parte, extraordinara complexitate a procesului dar, pe de altă parte, faptul că măsurile în cauză afectează profund interesele materiale fundamentale ale maselor largi ale populaţiei: muncitori, ţărani, intelectuali.[/I][/B]

[/FONT][B][I][COLOR=#000000]O componentă esenţială a acestui proces priveşte soarta uriaşei avuţii naţionale acumulate în ultimii 50 de ani de către dictatură prin exploatarea nemiloasă a poporului român. Ce se va întîmpla cu această bogăţie ? Care. este cea mai echitabilă şi eficientă modalitate de utilizare a acestei avuţii ? Cine vor fi adevăraţii ei beneficiari ? Cei care au muncit şi s-au chinuit pentru strîngerea ei, milioane de muncitori, ţărani şi intelectuali cinstiţi, care au. trăit în limitele salariilor de mizerie plătite de dictatură ? Sau o mină de privilegiaţi şi bişniţari parazitari ? Cum trebuie înfăptuită privatizarea — fiindcă ea este aceea prin care se va hotărî soarta avuţiei naţionale — în aşa fel încît ea să fie în avantajul celor mulţi şi cinstiţi ?[/COLOR][/I][/B][FONT=georgia]

Răspunsurile la aceste întrebări privesc pe toţi cei ce au lucrat — şi lucrează — în unităţile de stat şi cooperatiste, pe toţi membrii de sindicat, indiferent de unitate, ramură, sector, ligă, federaţie, confederaţie, cartel etc. Conştienţi de importanţa deosebită a acestei probleme, ca şi de responsabilitatea ce le revine în apărarea intereselor materiale ale tuturor membrilor sindicatelor, liderii sindicli ai Cartelului ALFA, audiind cursul „PRIVATIZAREA" — susţinut de dr. Constantin Cojocaru în cadrul programului de perfecţionare recent încheiat la CEMPPIEX — şi însuşindu-ne integral ideile acestuia, cu acordul autorului, supunem atenţiei şi dezbaterii maselor largi de sindicalişti studiul şi proiectul de lege, propuse de autor.

CARTELUL SINDICAL „ALFA*
Din cartelul ALFA, care cuprinde peste 1300 000 membri sindicalişti, în prezent, fac parte :
Federaţia Sindicatelor Libere din Petrol ..PETROM*.
Federaţia Sindicatelor Libere din Electrotehnică, Electronică şi Mecanică
„SOLIDARITATEA '90".
Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie şi Petrochimie. Federaţia „ALIANŢA DEMOCRATICA" din Construcţiile de Maşini. Federaţia Sindicatelor Libere Miniere din România. Federaţia Sindicatelor Libere din Metalurgie şi Siderurgie „METAROM"-Federaţia Sindicatelor Libere a metalurgiştilor din sectoare calde „UNIREA".[/FONT][/SIZE]
[ATTACH=CONFIG]321[/ATTACH][ATTACH=CONFIG]322[/ATTACH]