Chitu Constantin

Am ascultat si eu dialogul dintre amfitrionul de la postul de televiziune “Nasul” si dl Cojocaru, in calitate sa de invitat. Dincolo de orice indoiala, proiectul dlui Cojocaru este o solutie de asanare economica a tarii, mai ales in contextul politic si economic actual, al integrarilor de tot soiul, europene si globale; integrari ce reprezinta tot atatea buline terapeutice ce fac mai mult rau decat bine Romaniei. De fapt miezul intregii gandiri de modificare a constitutiei tari, dorita de grupul de initiativa, ce-l care ca reprezentat de frunte chiar pe dl Cojocaru, isi are ca scop tocmai statornicirea proiectului dlui Cojocaru, al carei scop urmareste recapitalizarea economiei prin redistribuirea lui (asa-zisul capital distributiv), si, in masura in care va fi posibila, fixarea mai temeinica a doctrinei economice a dlui Cojocaru in legea fundamentala a tarii.

Problema care se pune acum este una ce tine de insasi actuala constitutie. Actuala constitutie e gandita de asa natura incat vointa poporului sa nu mai conteze. Actuala constitutie e un fel de zabala pusa poporului in cazul in care acesta ar incerca sa schimbe raportul de forte dintre o minoritate oligarhica si o majoritatea, covarsitoare, cunoscuta sub termenul generic de populatie (sau de popor in cazul in care mai ramas un rest de spirit al poporului). Dovada ca “opinia” (sau vointa) poporului nu conteaza este aceea ca, in ciuda faptului ca poporul a dorit (dorinta exprimata prin vot, cu ocazia referendumului) reducerea numarului de parlamentari la maxim 300, s-a dovedit ca orice modificare a actualei constitutii nu e posibila fara “bunoavointa” parlamentarilor. Desi parlamentarii sunt alesi de/prin vointa poporului, totusi ei au puterea de decizie exclusiva si totodata se pretind, prin felul in care au gandit legea fundamental a tarii, ca ei au puterea de discernamant, capacitatea intelectuala de a aprecia daca e sau nu e necesara modificarea constitutiei precum si in ce fel anume trebuie ea modificata. Ni se arata fatis, fara perdea, daca mai era cazul, ca in materie de modificare a constitutiei vointa poporului nu conteaza, e nula de fapt si de drept.

Daca 90% din populatia tarii vrea s-o modifice, acest lucru nu e posibi decat daca parlamentul isi da acceptul ca ea sa fie supusa referendumului. Iata, asadar, cat de gaunoasa poate fi democratia, cat de golit de sens si de continut este sistemul in care traim. Astfel ni se demonstreaza ca democratia nu e decat un sofism, o nuca seaca, un concept golit de substanta, o minciuna politica poleita cu staniolul auriu al iluziilor.

Dupa opinia mea, actuala constitutie este o botnita ce se pune poporului pentru ca el sa nu guste din “strugurii” puterii, sa nu se “spurce” la a ravnii puterea politica si (mai ales) economica. Ascultam zilele trecute cum un ipochimen din aceasta categorie oligarhica (e vorba de Tariceanu) se exprima (dispretuitor, desigur) cam in fel urmator: eu nu am vazut nicaieri ca turma (adica populatia, poporul) sa conduca. Deci, ca o concluzie, actuala constitutie prevede ca initiativa modificarii constitutiei sa nu poata fi facuta decat de parlament. Practic, poporul roman se misca in cadrul sistemului democratic ca un paralitic. Poporul, oricat de popor ar fi el, in problema constitutionala e ca musca la arat. Ne putem noi astepta ca aceasta liota de poltroni (clasa politica) sa faca un gest conform cu dorinta sau vointa populatiei ? Nu. Niciodata nu se va intampla asa ceva. Ei nu vad (in contra pretentiilor lor insinuate si insidioase, cum ca traim intr-o democratie) populatia decat ca pe o turma, una buna de tuns si de muls. Ei (adica oligarhia impreuna cu papusile politice) se vad ca niste baci (pastori), in timp ce noi suntem o turma de mioare in folosul lor si in proprietatea lor. Clasa politica nu reprezinta decat o categorie de ciobani, “angajati” de proprietarii turmelor (ai populatiei), adica de oligarhia sau plutocratia imbogatita prin furt si delapidare, ciobani care trebuie sa pastoreasca un popor (o turma) in interesul exclusiv al proprietarilor de turme umane (plutocratia).

Asa cum aratam si cu alte ocazii, adevarat putere a oamenilor consta in puterea lor economica. Nu dreptul de vot confera omului simplu puterea, cu forta lui economica. Cu alte cuvinte, democratia nu e una de natura politica in primul rand, ci ea e una de natura economica. Esti bogat, esti puternic. Asta e adevarata forma de manifestare a puterii, puterea economica. Asta e democratia adevarata, democratia economica. Puterea e mai intai o putere economica, iar acea putere economica se metamorfozeaza si in putere politica sau poate ramane la stadiul de putere economica. Puterea politica in afara puterii economie e o falsa putere, o putere inexistenta. In aceasta logica, puterea de natura politica, adica putere politica fara sa aiba in spate o putere economica, e o inselatorie globala si careia popoare intregi ii cad victime, victime ale ignorantei, ale manipularii si ale superficialitatii in gandire.

Dar sa revin la constitutie - nu intamplator scriu constitutie cu literea mica; o fac asa fiindca acutala constitutie pentru mine e un nume comun, nu unul propriu, asa cum, tot pentru mine, e si notiunea pe parlament de altfel. N-am respect, fiindca nu merita acest respect, nici fata de acest soi de constitutie si nici fata de parlament. Actuala constitutie a deposedat, intr-un mod machiavelic, poporul de putere. Neputand avea initiativa constitutionala, poporul e legat de maini si de picioare. Poporul a devenit prizonierul prins in zbiltul unei constituti care-i anihileaza orice sansa de a-si manifesta propria-i vointa. Poporul si-a votat, practic, asta fara sa stie, propria sa deposedare de putere atunci cand a validat aceasta constitutie. Nu poate modifica absolut nimic in materie de constitutie daca parlamentul nu e de acord. Astfel s-a ajuns ca doar alesi stabilesc ce e bine si ce e rau, doar alesii sunt cei ce se “pricep” ce fel de “hrana” constitutionala e buna pentru noi.

Dovada ca suntem priviti cu dispret de cei ce ne conduc e ca, facand o analogie, acestia ne trateaza pe noi (poporul) ca pe o cireada de vite. Ei se comporta cu noi tot asa cum un crescator de bovine crede ca el stie mai bine cu ce trebuiesc hranite cornutele din ograda lui pentru a fi mai laptoase. Prin asta, alesii neamului nu numai ca ne sfideaza in numele unei constitutii care deposedeaza poporul de ultima farama de putere politica, dar ne mai si demonstreaza, totodata, profundul lor dipret fata de puterea noastra de discernamat. Par sa spuna (dar intr-o forma disimulata) cam asa: voi (adica poporul) sunteti niste ingramaditi si habar n-aveti ce e bine si ce e rau pentru voi. Asa incat lasati orice pretentii democrate si aliniati-va la regulile ce vi le impunem noi, fiindca doar noi stim ca va trebuie voua. Acest lucru reiese chiar din exprimarea cinica si dispretuitoare a lui Ion Iliescu cand aserteaza ceva de genul “opinia publica in materie de constitutie e o chestiune facultativa” (adica parlamentul nu e catusi de putin obligat sa tina seama de aceasta “opinie publica”). Eu nu intrezareasc ca poporul va putea schimba ceva, vreodata, in Romania. Legile sunt facute ca poporul sa nu poate face nimic, asa cum era si in communism de altfel. Asa cum in comunism alegeai ceea ce ti se oferea, tot asa si azi, alegi ceea ce ti se oferea. Daca in comunism alegeai un om al castei comuniste ( o alta forma de oligarhie), azi alegi un reprezentant al castei plutocratice, adica unul de-al lor. Nu esti de-al lor, nu ai ce cauta pe listele electorale. Orice neofit este oprit la intrare.

De aceea eu consider ca o schimbare reala in Romania nu se va putea infaptui decat printr-o revolutie, dar una adevarata, nu o lovitura de stat ca in ’89. Doar pe fondul unei rebeliuni, al unei revolte sociale se pot reaseaza bazele constitutionale ale societatii. Niciodata acest lucru nu se va intampla pe cale pasnica. Trebuie ca poporul sa fie asa de revoltat impotriva sistemului, incat sa-l conteste in temelia lui constitutionala, in asa fel incat sa considere ca un astfel de sistem nu se poate reforma de la sine, pasnic. Sistemul care a pus stapanire pe Romania de azi e unul la fel de rigid, de inchistat si de incapatanat, incat nu poate fi in niciun fel adaptat in sens umanitar; tot asa cum nici comunismul nu era reformabil in inumanitatea lui. Numai o noua si reala revolutie poate schimba temelia constitutionala si intregul sistem legislativ ce-si are radacinile in aceasta constitutie stramba.

Ceea ce incercam noi sa facem acum nu e decat o forma de dizidenta, asa cum se intampla si in comunism, insa in cadrul unui sistem care nu poate fi altfel decat e acum. Singura deosebire intre sistemul actual si vechiul sistem, communist, e ca in timp ce acum poporul e manipulat prin amagire, in vechiul regim erai constrans sa te comporti intr-un anumit fel. In timp ce in comunism era utilizata metoda coercitiva, azi e utilizata metoda momelii cu un iluzoriu trai hedonist. Iar ca sa ne convinga de asta, ni se dau exemple de tari democratice in care se traieste bine. Dar, la fel de bine, daca-i vorba de pilde, se pot da si exemple de tari, tot cu pretentii democratice ca ale noastre, in care se traieste la fel rau. Democratia, asa cum ni se infatiseaza ea azi, nu e o conditie politica suficienta a prosperitatii oamenilor. In incheiere as insera in acest comenatriu o cugetare a lui Tudor Vladimirescu, rostita la Tismana: “nicio pravila nu opreste pe om a intampina raul cu rau”. Tot asa nici acest rau (constitutional) nu poate fii o piedica pentru ca poporul sa-i raspunda cu un alt rau (revolta sau revolutie, fie ea si violenta). Iesirea din actualul sistem oligarhic (si putred de neomenos) nu se va face fara violenta.

Chitu Constantin
*******