Chitu Constantin

Citindu-l pe dl Radu Portocala( Regionalizarea si federalizarea Romaniei - in planurile Germaniei: Radu Portocala ), caruia ii impartasesc atat convingerile cat si temerile, imi dau seama ca e cat se poate de probabila strategia viclena a Occidentului european, in special scenariul pe termen lung al unei Germanii cu tendinte hegemoniste. Vointa imperialista germana nu pare niciodata resemnata, gata oricand sa fructifice, in scopul lor, o fisura, o bresa, o oportunitate pentru a-si atinge scopul politic. Poate ca de-aia nici nu e intamplator ca Friedrich Nietszche, ca german, cunoscand natura vointei neamului german, a inteles ca in spatele tuturor actiunilor omului sta instinctul de putere, dorinta si placerea de a-ti domina semenul, de a-l lua in stapanire si de a ti-l aservi ca pe un sclav. Imi dau seama ca, de la greci incoace, omul n-a avansat niciun pas in materie de moralitate, de norma etica. Normele etice, cum ar fi si cele ale drepturilor omului, nu-s decat o fardare a unei realitati hidoase, venita din subconstient, a omului in general.

Ratiunea, de unde zicem noi ca purced normele etice, prin legile ei norative si impuse ca imperative, cum pretindea Descartes, si mai tarziu Kant, ramane doar o anexa servila a instinctului animalic din om. Aceleasi metehne primitive, de stapanire, aceleasi lacune morale pe care omul le poarta dupa el, de-a lungul istoriei, ca pe o tinichea legata de coada. Zanganitul tinichelei animalice de stapanire ale omului este receptat insa de cei cu “auzul” etic mai dezvoltat, cum e dl Radu Portocala.

Descoperirea fortei energetice nucleare distructive, prin fragmentarea nucleului atomului pentru a-i pune energia interioara in libertate, aproape ca a facut imposibil un razboi, unul clasic, cu care omul se obisnuise; de bine, de rau. Sofisticatele arme nuclere sau biologice a facut din razboi, in special in Europa, o absurditate, chiar o imposibilitate. Consecinta acestei descoperiri distructive – anume ca masa este tot energie, o masa posibil a fii convertita in energie si ca valoarea acelei energii este echivalenta cu produsul dintre masa si viteza luminii la puterea a doua – nu putea sa nu aiba efecte si in plan politic.

Conceptul “politic” are, la originea lui, un inteles sinonim cu termenul de asociere a oamenilor. Gruparea si asociarea oamenilor, din punct de vedere laic, se numeste politizarea omului. De aici si afirmatia aristotelica “omul, un animal politic”, in sensul ca omul e tot un animal, dar unul care stie sa se asocieze din interes, din nevoia de aparare mai eficace prin punerea in comun a puterii fiecaruia. Intai, oamenii, pentru a se apara, s-au asociat in clanuri, forma asociativa de punere in comun a puterii care mai e valabila si azi in grupurile nomade de oameni. Cand clanul devenea insuficient pentru a face fata amenintarilor din afara, s-au format cete, apoi triburi, apoi popoare si, in sfarsit, in epoca ce-a urmat Renasterii, s-au format natiuni de sine statatoare. Natiunile insa au inceput si ele sa se bata, ele intre ele, pentru suprematie, pentru putere, pentru a domina deopotriva oameni si popoare. Cand insa la orizontul stiintei a aparut spectrul nuclear, deodata omul s-a trezit ca dintr-un cosmar al propriilor lui vise de marire si glorie efemera. Si-a dat seama, evaluand consecintele posibile ale dezastrului, ca optiunea razboiului, in epoca nucleara, e curata nebunie, o sminteala in toata regula. Razboiul a devenit astfel o sinucidere a specie om, un suicid in grup al speciei, al intregii omenirii. Cum insa instinctul suprematiei, al dominarii, al puterii, a ramas intact in strafundul naturii animalice al unor popoare cotropitoare, atunci singura optiune, ramasa la indemana, e dominarea prin razboiul economic. Castigarea acestui razboi insa, cere o conditie sine-qua-non: politica liberului schimb a marfurilor.

Fluxul acesta aproape univoc de marfuri, dinspre Occident inspre Romania, mai putin invers, fara obstacole vamale, reprezinta, pentru noi, ceva similar cu ravagiile provocate de ploile abundente si care provoaca inundatii. Liberul schimb liberal e, la figurat, un fel de diluviu al lumii de azi. Potopul civilizatiei se revarsa peste noi ca ploaia cu pietre peste vita de vie. Norii negri si amenintatori ai “civilizatiei de consum” vor face sa cada peste poporul roman o ploaie de debusee industriale, debusee ce vor distruge orice sansa de valorificare a muncii romanului, care vor distruge orice farama de potential productiv al tarii noastre. Pentru oricine are ochi sa vada si ratiune sa rationeze, e usor de inteles si de vazut cat rau ne facem acceptand o integrare europeana fara conditii prealabile, conditii care sa ne protejeze, cat de cat, economia, productia romaneasca de bunuri unde sa ne valorificam forta de munca (capitalul omului fara capital) la un prêt rezonabil.

Dar, privit din punct de vedere politic, puterile europene, occidentale, dezvoltate, nu se multumesc doar cu atat, dominand economic pe cei mai slabi prin potopul de debusee cu care ne invadeaza piata. Suprematia lor in plan economic vor s-o pecetluiasca, sa-i dea o forma si in plan politic. Scopul, cum foarte bine demonstreaza dl Radu Portocala, este sa dizolve popoarele, sub masca cosmopolitismului binefacator in aparenta, sa erodeze constiintele colective pe valul expansiunii individualismului burghez. Regionalizarea, prima forma de disolutie a popoarelor, pritocita cu ajutorul cozilor de topor romanesti, face parte dintr-un plan politic mai vast al Europei, in special al Germaniei. Germania manifesta o incalificabila inconsecventa etica, intre ceea ce face ea si ceea ce recomanda altora sa faca. Ea a inteles sa se reuneasca intr-o singura natiune, in interesul ei de putere cu pretenti, dar, pe de alta parte, incearca sa-i divizeze pe ceilalti pentru a-i slabii politic si a-i lua in stapanire mai usor. Divide si stapaneste, asta le e politica; lucru pe care-l stiau, la fel de bine, si romanii in vremea apogeului lor imperial.

Daca regionalizarea Romaniei le va reusi sau nu, asta depinde de cat de ticalosi vor fi cei ce ne tot conduc de vreo 23 de ani, adica de cozile de topor romanesti, si de cat de greu sau usor se va lasa pacalit poporul roman de cantecul de sirena, insidios si ademenitor, al Occidentului, al Germaniei in mod special.

Mi se pare penibila si descalicanta, pentru o Europa cu pretentii de civilizatie intr-ale culturii, mituirea romanilor saraci; mai ales atunci cand li se ofera mita sub titulatura de “ajutoare europene”(zahar, ulei, faina s.a.m.d), sau cand, intr-o forma mai elevata, dar tot ca o mituire, ni se acorda “fonduri europene” (pentru dezvoltare, chipurile). Aceste afirmatii, mincinoase si false pe fondul lor logic, fiindca astea nu-s fonduri europene, ci sunt resurse financiare romanesti bagate intr-un fel de cazan mai mare, unul european, si pe care pun stapanire, ca un fel de ordonatori de credit, niste insi care pretind ca reprezinta himera europeana politica. Pomenile astea, un fel de parastasuri europene, seamana al dracului de bine cu gesturile caraghioase prin care epateaza un Becali (generos nevoie mare) atunci cand arunca cu banii in stanga si-n drepta pe la colindatori. Aceste gesturi, asemeni pomenilor, chiar daca sunt minicinoase pe fondul lor, au darul de a inocula, in constiinta colectiva si individuala, convingerea ca Europa “ne vrea binele”, ca Europa “are grija de noi” (cum avea candva si SAFI pana le-a luat bani la creduli). Numai ca gestul lor este tot o forma insidioasa, ca si campanile electorale, unde cetateanul este corupt prin mituire, un gest menit a pervertii constiinta colectiva, etnica si ortodoxa, pulverizand-o in regiuni sau secte, si de a i-o substitui, in cele din urma, cu o alta constiinta, un surogat de constiinta, una himerica, fantomatica, una europeana.

Asta n-ar fi un lucru chiar asa de grav. Mai grav este ca, prin aceste metode, individul este manipulat si pus in ipostaza sa-si faca rau cu mana lui. E posibil ca aceasta otrava, a regionalizarii, ca un fel de pilula amara, pe care ni-l recomanda “coana mare”, Europa, sa ne-o ofere invelita cu glazura dulce a unor promisiuni amagitoare in plan individual. Uite, vor zice ei (adica europenii astia imbuibati), ce va oferim noi daca acceptati sa va… regionalizati! Veti avea intrare libera pe piata muncii occidentale, va veti bucura de traiul hedonist la care nici n-ati visat vreodata, veti beneficia de cele mai bune oferte in calitatea voastra de consumatori, vi se va garanta, pe o treapta superioara, gradul vostru de libertate in miscare si gandire etc., etc, etc. Fiindca, asta se stie,intotdeauna pilulele amare sunt inghitite doar daca au pe desupra si o glazura dulce si aromata. Daca modificarea Constitutiei isi are ca scop, unul obscur desigur, tocmai regionalizarea Romaniei, atunci sa fiti sigur ca, pentru ca poporul roman sa accepte sa inghita aceasta cianura a regionalizarii, adica sa accepte acest compromis care inseamna distrugerea entitatii spirituale a poporului roman, a unitatii sale entice si religioase, ne-o vor da sub o glazura de promisiuni mincinoase si otravitoare.

Si-o vor face la fel ca altadata, asa cum au facut si cu deschiderea pietei muncii si pentru romani; numai ca aceasta concesie facuta romanilor pe piata muncii occidentale este platita tot de noi, mai ales de cei ramasi acasa; si inca o platim cu varf si indesat. Cand s-a liberalizat piata muncii, s-au liberalizat si preturile la energie, la gaze naturale si la carburanti. Acesta a fost trocul compromisurilor dintre noi, poporul roman, si cei din afara, occidentalii; cei care ne storc ca pe-o lamaie si tot ca pe-o lamaie ne arunca la ghena de gunoi. Vi-i primim pe romani sa munceasca la noi, dar puneti la comun resursele voastre prin liberalizarea preturilor lor, instrainati-va bancile s.a. Nu este exclus sa sa procedeze, si in acest caz, intr-un mod asemanator, adica sa ne conditioneze un favor de acceptarea regionalizarii. Pe greci, se zice, sa nu-i crezi nici cand iti ofera daruri, fiindca darul lor este un dar otravit (cum a fost calul troian). Sunt atat de vicleni si de lipsiti de scrupule, incat vor pretinde ca de-aia nu “absorbim” fonduri (europene, se subintelege), fiindca, vezi Doamne, nu ne-am “regionalizat” (inca).

Eu cred ca niciodata, in indelungata istorie a poporului roman, nici a invaziei hoardelor mongole si nici chiar a asupririi otomane, poporul roman nu a fost mai in pericol de a fi dizolvat, ca entitate etnica si religioasa, decat este acum in plina si pretinsa civilizatie. Cu liderii politici romani de azi, care ridica osanale stupide Europei, cu lideri care joaca tontoroiul dupa muzica comisiei lui Barroso sau a regulilor conditionate ale institutiilor financiare mondiale, nu e de mirare daca nu vor si reusi.

Ultima reduta in cale “navalitorilor”, care vor sa “dizolve” poporul roman intr-o masa politica eterogena si searbada, una europeana si golita de continut spiritual, ramane constiinta colectiva a poporului roman, o constiinta formata si sedimentata in mentalul colectiv de-a lungul mileniilor. Daca si aceasta ultima reduta, constiinta poporului, cade in fata iuresului individualist liberal al Occidentului, atunci si Romania, ca si Troia lui Homer, va disparea. Regionalizarea nu este decat un pas, o etapa intermediara a unui proiect mult mai profund, cel al deznationalizarii natiunilor si al pulverizarii constiintei de neam a popoarelor. Pentru mine, nedejdea nu e in liderii politici, care, cu siguranta, ne vor trada sau ne vor vinde, asa cum Iuda L-a vandut Iisus.

Nadejdea mea e in trezirea constiintei colective a poporului roman, in vigilenta lui. Altfel suntem pierduti pe vecie. Tot ce-au cladit inaintasii nostri in planul constiintei politice si religioase, lasata noua ca mostenire spirituala, se va prabusi intr-un neant al nimicului european, intr-un abis infricosator de a nu mai sti cine esti si de unde vii. Fortele malefice europene vor sa faca din constiintele colective entice si religioase o tabula-rasa, sa te faca sa nu-ti mai cunosti parintii. Comunizarea europeana e o moneda calpa, e un ideal mincinos, un fel de spalare pe creier a constiintelor popoarelor. Comunitatea europeana nu e decat o iluzie optica, iar in spatele ei sta vointa de putere germana. Singura natiune care are un bilant pozitiv de pe urma europenizarii este Germania, iar pentru desavarsirea acestui fapt, mai mult decat evident, pasul urmator trebuie sa fie unul politic.

Chitu Constantin
***