Constantin Cojocaru

Noua Constitutie a Romaniei - Un stat de drept, necesita/implica controlul poporului!

Rating: 1 votes, 5.00 average.
1 Comment
by
Constantin Cojocaru
, 04-01-13 at 07:13 PM (1136 Views)
Propuneri/ 1. Forma de guvernământ. / Guvernanţii ne-au anunţat că vor să modifice Constituţia ţării, chiar în cursul acestui an, 2013. Actuala Constituţie a fost adoptată cu exact 10 ani în urmă, în anul 2003. Principalele modificări făcute, atunci, în 2003, în textul Constituţiei României au vizat articolul 136, referitor la PROPRIETATE. Noile prevederi constituţionale au permis guvernanţilor să treacă în proprietatea PRIVATĂ a statului hălci mari din avuţia PUBLICĂ, ca să le poată vinde străinilor, prin aşa-numita privatizare, să accelereze, astfel, procesul de deposedare a poporului român de avuţia productivă acumulată până în 1989 şi de resursele naturale ale ţării. Obiectiv pe care l-au realizat cu vârf şi îndesat. Nu ştim, încă, ce modificări concrete vor să facă în Constituţie, acum, în 2013. Le vom cunoaşte atunci când vor hotărî ei să ni le aducă la cunoştinţă. Cum la guvernare sunt tot cei care au modificat Constituţia în 2003, este de aşteptat că modificările pe care le vor propune acum vor fi o continuare firească a celor făcute în 2003.

Constituţia României trebuie, realmente, modificată, revizuită. Este o Constituţie care nu apără libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, ci privilegiile guvernanţilor, cei care au acaparat statul român prin lovitura de stat din decembrie 1989. Este o Constituţie prin care poporul nu controlează statul, ci statul controlează poporul.

În anul 2013, poporul român are şansa să-şi voteze o nouă Constituţie, care să-l facă stăpân în propria lui ţară, România, să creeze un stat care să-l slujească, cu competenţă şi devotament, să-i apere libertăţile şi drepturile, să-l scoată din sărăcie şi umilinţă. Pentru a fi votată, o astfel de Constituţie trebuie să existe, să fie redactată. În 2013, poporul român nu trebuie să se mai lase înşelat de politicienii care îl vor pune în situaţia să voteze, prin DA, ori NU, o singură variantă de Constituţie, aceea redactată de ei, de guvernanţi, care să le apere privilegiile. Poporul român are dreptul, SUVERAN, să poată ALEGE, între varianta constituţională propusă de guvernanţi şi varianta constituţională propusă de noi, cei care ne-am opus, constant, începând cu anul 1990, celor instalaţi la conducerea statului român, prin lovitura de stat din decembrie 1989.

Invit, deci, pe toţi românii interesaţi de soarta ţării şi a neamului lor, care nu au participat la guvernarea ţării, care nu au ocupat funcţii de conducere în statul român, să ni se alăturte, mai întâi, în efortul de a elabora un PROIECT de Constituţie a României care să apere libertăţile şi drepturile românilor, iar, apoi, să creem condiţiile care să ofere poporului şansa de a-şi alege Constituţia pe care şi-o doreşte. Aşa cum vom vedea, actuala Constituţie a României trebuie schimbată aproape complet.

Prima modificare priveşte chiar forma de guvernământ. Actuala Constituţie, la art. 1, alin. (2), prevede că „Forma de guvernământ a statului român este republica”. Numai că, republica poate fi una prezidenţială, una parlamentară, una semiprezidenţilă. Diferenţele între cele trei forme ale republicii sunt mari. La fel de mari sunt şi consecinţele acestora asupra vieţii sociale. Aceste diferenţe se concretizează în alte prevederi ale Constituţiei, în comptenţele stabilite pentru diferitele puteri ale statului: legislativă, executivă, judecătorească.

În republica prezidenţială, poporul alege atât preşedintele, care numeşte membrii Guvernului, conducând, astfel, întreaga putere executivă, separată, complet, de celelalte puteri ale statului. Cea mai reprezentativă şi mai cunoscută republic prezidenţială a timpurilor noastre este aceea a Statelor Unite ale Americii.

În republica parlamentară, poporul alege numai membrii Parlamentului, senatori şi deputaţi, care numesc atât pe preşedinte, de regulă, cu funcţie reprezentativă, fără putere reală în stat, cât şi Guvernul, adică întreaga putere executivă. Principiul separaţiei puterilor este încălcat. Se deschide drumul tiraniei parlamentare şi al corupţiei publice generalizate.

În republica semiprezidenţială, poporul alege membrii Parlamentului şi pe Preşedinte, dar guvernul, puterea executivă, este numit de Parlament. Parlamentul îl poate suspenda pe Preşedinte, dar Preşedintele nu poate dizolva Parlamentul. Preşedintele are rol de “mediator”. El nu are putere administrativă, dar nici răspundere, în faţa poporului, pentru modul cum este guvernată ţara. Şi aici este încălcat principiul separaţiei puterilor în stat. Şi aici este deschisă calea spre tirania parlamentaro-prezidenţială, care poate îmbrăca şi forma circului politic de-a suspendarea şi referendumul din România anului 2012. Şi aici corupţia este la ea acasă.

Românii au nevoie de un stat puternic. Un Preşedinte puternic. Un Parlament puternic. Magistraţi puternici. Monedă puternică. Informaţie puternică. Ca oricare alt popor. Un stat nu poate fi puternic decât dacă se află sub controlul poporului şi este susţinut de popor.

Forma de guvernământ cea mai potrivită pentru poporul român, în acest moment, este republica prezidenţială. În republica prezidenţială, puterile statului pot şi trebuie să fie complet separate şi să se controleze reciproc, astfel încât nici una să nu devină tiranică, să nu săvârşescă abuzuri. Poporul are dreptul suveran să aleagă, prin vot, direct, pe toţi conducătorii tuturor puterilor statului. Şi să-i poată revoca, în toate situaţiile în care nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin candidatura la funcţii publice. Poporul are dreptul suveran să aleagă, prin vot, direct, Preşedintele României, care va conduce componenta executivă a statului şi va răspunde în faţa poporului pentru modul cum este guvernată ţara.

Poporul are dreptul suveran să aleagă, prin vot, direct, Parlamentul României, care va fi singura autoritate legislativă a ţării şi nimic altceva. Ea nu va putea să intervină în nici o altă componentă a statului, cu excepţia adoptării legilor referitoare la organizarea şi funcţionarea acestora. Nici în cea executivă, nici în cea judecătorească, nici în cea financiară, nici în cea mediatică.

Poporul are dreptul suveran să aleagă, prin vot, direct, magistraţii, judecătorii şi procurorii ţării. Evident, aceştia vor trebui să îndeplinească anumite condiţii de studii, experienţă şi comportament, stabilite prin Constituţie. Magistraţii trebuie scoşi de sub controlul politicienilor, al puterii executive, sau al celei legislative. Ei trebuie să se afle, exclusiv, sub controlul poporului.

Poporul are dreptul suveran, să aleagă, prin vot, direct, Avocatul Poporului, care să-l apere de abuzurile calor care ocupă funcţii publice.

Poporul are dreptul suveran să aleagă, prin vot, direct, Guvernatorul Băncii Naţionale a României. Acesta va fi demis tot de popor, tot prin vot, direct, în toate situaţiile în care inflaţia şi dobânda depăşeşte nivelul stabili prin lege.

Poporul are dreptul suveran să aleagă, prin vot, direct, Preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului, ca şi conducătorii serviciilor naţionale publice de radio şi televiziune. Toţi aceştia trebuie scoşi de sub controlul politicienilor. Ei trebuie să se afle, exclusiv, sub contolul poporului.

Aştept comentarii şi propuneri.
Constantin Cojocaru

Motto_ ''Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU'' Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluarePDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Contact: via E-mail(aici)
Categories
Actualitatea Românească

Comments

  1. Chitu Constantin's Avatar
    Mi-e foarte greu sa ma decid cum trebuie abordat subiectul acesta, al Constitutiei. Deci e clar, ceva trebuie schimbat intr-o lege fundamentala a statului, cum mai e numita Constitutia. Constitutia actuala e, asa cum foarte bine sugereaza dl Cojocaru, un hibrid intre una prezidentiala si una parlamentara. E o vorba romaneasca care zice cam asa: asta nu-i nici cal, nici magar. Constitutia Romaniei nu e nici “calul” prezidential, dar nici “magarul” parlamentar. Constitutia Romaniei e o combinatie nefercita intre doua concepte de republica. A face legi bune e un lucru care nu e la indemana oricui si, ca sa le faci bune, prima conditie e sa fi animat de intenti bune. Solon, legislatorul Atenei, sau Licurg, cel al Spartei, au intrat in istoria universala a omenirii pentru ca au stiut sa gandeasca si sa implementeze o legislatie adecvata, pe masura aspiratiilor si naturii democrate a atenienilor, sau aspiratiilor razboinice in cazul spartanilor.

    Nu stiu carui imperativ sa fi raspuns struto-camila constitutionala romaneasca post-decembrista, dar cu siguranta ca aceasta nu a raspuns nevoilor poporului roman si, in niciun caz, nu s-a pliat pe moravurile si spiritualitatea romanilor. Popoarele nu seamana intre ele, la fel cum nici oamenii nu se aseamana decat din punct de vedere al fizionomiei si fiziologiei. Popoarele sunt rodul unei indelungi experiente istorice, al unor deprinderi si moravuri devenite traditii sau cutume. De aceea, spunea Rousseau, constitutia, si in general legile, incepand cu Codul penal si cu cel civil, si terminand cu legile ordinare, trebuie sa fie adaptat si pus in concordie cu ceea ce e poporul in natura lui spirituala. Deductivismul acesta, dogmatic, occidental, deci de import, nu ne e de folos daca nu e pliat pe spiritul poporului. A forta realitatea spirituala sa se muleze pe vointa arbitrara a omului politic, e ca si cum ai vrea sa faci dintr-un afon un mare compozitor. E ca si cum eu asa avea nr. 46 la imbracaminte, si mi-as cumpara haine de marimea 56. Altfel, daca implementezi o Constitutie care nu se pliaza pe natura spirituala a poporului respectiv, atunci acea lege fundamentala, pe care sta in final toata constructia legislativa, devine ca o grefa pe care organismul social, adica poporul, o respinge, asa cum corpul uman respinge orice element strain in corp, lucru care provoaca alergie.

    Vrei, nu vrei, ca sa abordezi un astfel de subiect, al formelor, ai nevoie sa intri in terenul minat de interese egoiste al filozofiei politice. Constitutia e o lege, si ca orice lege e un lucru cu caracter strict formal si normativ. Ce inseamna forma ? Ca sa fiu mai bine inteles, ma voi folosi de o metafora. Forma constitutionala, si in general orice lege, este o forma asemeni formei in care se pune plamada cozonacului. Nu stiu cat de importanta e forma cozonacului, dar ceea ce stiu e ca calitatile gustative sunt date de continut, de mirodeniile care se pun in el, nicidecum de forma. Forma e o estetica a lucrului, nu lucrul insusi. Poti da legii fundamentale orice forma vrei, dar daca continutul uman, cu care se umple acea forma, e de proasta calitate, tot degeaba. Sa luam un exemplu din istoria moderna a Romaniei.

    Monarhia din vremea lui Carol I a fost un apogeu constitutional, o culme a succesului, la care nu ne e permis sa mai visam vreodata. Daca forma, adica constitutia monarhica, e asa de importanta, atunci trebuie sa ne intrebam de ce in vremea lui Carol al II-lea, cand Romania avea o constitutie asemanatoare, organizarea statala nu mai e la fel de demna de lauda ? O sa spuneti ca beizadeaua princiara, Carol al II-lea, a instaurat o dictatura si de-aia lucrurile difera. Da, dar dictatura cine a schimbat-o, nu omul ? Dar omul este tocmai continutul (plamada umana) pe care-l introducem in forma de care vorbeam, in Constitutie. Omul sfinteste locul, nu Constitutia. Constitutia e un derivat, un produs secundar al vointei omului, si nu invers. Formulele de constitutie servesc unor interese de grup, asa cum bine exemplifica dl Cojocaru de ce actualul hibrid parlamentaro-prezidential a fost preferat unui regim mai pur, ca sa zic asa, cum ar fi unul prezidential. Nu este intamplator ca avem de-a face cu asemenea monstri constitutionali, adevarati mutanti genetici ai formelor constitutionale.

    Actuala forma constitutionala, asemeni unui hibrid modificat genetic, a servit si serveste unor interese. Forma constitutionala actuala a avut scopul de a ascunde puterea de popor, de a o scoate de sub liberul-arbitru si vointa poporului. Ce votam noi azi ? Noi votam un Parlament, a carui treaba e sa faca legi bune; si, e bine sa retinem, iau o gramada de bani pentru treaba asta. C-o fac bine sau c-o fac rau, nu asta vreau sa discut acum, cert e ca asta e datoria lor.

    Dar pe cine reprezinta aceasta liota de indivizi, numiti parlamentari ? Ca sa rapundem acestei intrebari, e bine ca, mai intai, sa ne intrebam cine le creeaza aceasta notorietate publica ? convertita apoi intr-o notorietate politica. Mass-media le creaza notorietatea care-i si propulseaza in ierarhia lumeasca. Apari pe sticla televizorului, existi ca om politic. Nu apari la Antenele lui Voiculescu sau la Realitatea lui Ghita, nu existi. Dar aceste uzine de fabricat oameni politici, de cine sunt administrate ? De proprietari, evident. Dar proprietarii cine sunt ? Proprietarii, deci si administratorii, sunt aceia pe care-i numim noi, cu sensul peiorativ, oligarhii, mogulii.

    Apare astfel o problema legitima a societatii, aceea pe care tot dl Cojocaru o pune in discutie, anume ca presedintele Consiliului National al Audiovizualului sa fie ales direct de popor. Fara un control al poporului asupra acestei institutii, insarcinata cu formarea de opinii si cu promovarea valorilor, nu vom iesii din cercul vicios in care oligarhia, cu nerusinare, manipuleaza opinia publica, pe de o parte, si-si promoveaza oamenii care le slujesc propriul lor interes, meschin, pe de alta parte. Daca interesele oligarhice ar fi in convergenta si armonie cu cele ale majoritatii romanilor, n-ar fi o problema ca ei stapanesc informatia, mass-media. Numai ca, din pacate, interesele lor sunt intr-o contradictie totala si evidenta cu majoritatea covarsitoare a populatiei. Tot ce castiga ei, in sens material desigur, cum ar fi raportul profit/salarii de exemplu, exclusiv in favoarea lor, prin “cota unica de impozitare”, o fac in detrimentul majoritatii, o fac prin spolierea omului de bruma lui de venituri, prin deprecierea muncii salariale, prin stoarcerea oamenilor, de putinele lor venituri, prin procedee speculative sau pagubirea societatii prin externalizarea capitalului aiurea, prin lumea larga.

    Dar sa revin la Constitutie. Spuneam ca Parlamentul e o oaza de indivizi, pripasiti pe acolo ca niste patrupezi maidanezi pe langa macelarii, care dau din coada pentru un ciolan aruncat de miliardarii de carton, care raspund exclusiv interesului oligarhic, si care interes oligarchic, dupa cum vedem si simtim pe pielea noastra, este impotriva interesului general al societatii.

    Dar Presedentia ? Ca institutie fundamentala a statului, Presedentia eu o vad ca pe a cincea roata la caruta statului. Dar fiind prerogativele sale, Presedintele statului eu il vad ca pe un paratrasnet, prin care se scurge energia furiei populare nascuta din frustrarile legitime ale oamenilor. Presedentia e mai degraba un loc de scuipat si un receptor posibil de injuraturi obscene, nu o institutie pe care sa te sprijini si sa-ti pui nadejea intr-un ipotetic ajutor. Noi alegem un Presedinte fantoma, un presedinte care in campania electorala promite totul, desi el stie ca, in realitate, este o papusa prafuita si uitata pe tot mandatul celor cinci ani de presedentie.

    Alegand un Presedinte fara putere executiva, o fantoma a statului, poporul e inselat, escrocat la vedere si, culmea, chiar pe cale democrata. Poporul merge la vot si alege un Presedinte, dar care Presedinte devine o mumie egipteana, o statuie de mucava, un decor de teatru. Ce-a ales poporul, alegand un Presedinte ? Nimic. Asta e ca si cum eu as avea o moneda de aur, deci o valoare autentica, moneda de aur care ar putea fi puterea pe care mi-o da dreptul de vot, si de care ma folosesc, ca s-o “valorific”, la alegeri, si, in schimbul puterii mele, al aurului moneda numit “dreptul la vot”, primesc o tinichea ruginita, o margea colorata, adica un Presedinte de paie. Daca ma adresez Presedintelui, si incerc cat de cat sa-l iau la intrebari pentru problemele mele curente si vitale, el imi raspunde ca problema executiva nu intra in atributiunile lui de serviciu, nu intra adica in “fisa postului”, ca-l depaseste si ca, mai mult decat atat, imixtiunile lui in problemele guvernamentale devin o incalcare a legii fundamentale, deci a Constitutiei. Si asa si e daca judeci in litera Constitutiei. Cand isi forteaza norocul si iese din “patul procustian” al literei Constitutiei, Presedintele e supus inca o daca la supliciul moral al reconfirmarii populare prin suspendare. Asa am ajuns sa fim o tara de “suspendaci”.

    Toate aceste lucruri nu-s facute la voia intamplarii. Toate-si au un miez al lor, au fost premeditate de asa natura, incat sa smulga pur si simplu putere politica, recunoscuta doar teoretic si doar in/ca forma, din bratele poporului. Si inca asta s-a facut si se face pe cale …democrata.

    Vedeti, stimati cititori si prieteni, asadar, cate surprize si mai ales cate capcane ne intinde paradigma asta liberala a individualismului, teoria asta, dogmatizata pana la refuz, a democratiei ? Prin democratie, se vede treaba, se anuleaza, de facto, insasi democratia. Ca sa parafrazez si eu titlul unui film celebru (Kramer contra Kramer), asertez ideea asta in formula “Democratie contra Democratie”. Desfiintez, cu alte cuvinte, democratia pe cale democrata. Desfigurez democratia, la propriu, folosindu-ma de democratie in ceea ce are ea pur formal, Constitutia. Forma constitutionala actuala face democratie inoperanta, o anuleaza de facto, o face inerta. Constitutia de azi a Romaniei e ca o botnita pusa poporului ca sa nu se “spurce” de gustul puterii politice. E o viclenie, reusita ce-i drept, a celor ce-au pritocit aceste legi pentru ca, la umbra si protectia lor, sa poata jefui, in voie si fara oprelisti, averea tarii.

    Daca vream ca poporul sa detina cu adevarat puterea, asa cum sugereaza si conceptul democratie, atunci toate propunerile facute de dl Cojocaru sunt lucruri de bun simt, daca nu chiar obligatorii. Cum monarhia e de mult o idée vetusta, desueta, si cum republica se recomanda de la sine in secolul 21, mai ramane sa ne si vina mintea la cap si sa instituim un regim serios si onest, unul sincer si consecvent cu propriile noastre idei democrate, asadar unul prezidential, unde Presedintele sa aiba rol executiv.

    Presedentia de azi e un caraghioslag constitutional, o pretentie infumurata si prosteasca, o inselatorie prin care poporului i se fura, de fapt, dar nu si de drept, puterea in intelesul de putere politica. Iar parlamentarismul de azi e formula puterii politice in ceea ce are ea suveran, o putere corupta pana-n maduva oaselor, prin care poporul este pagubit de dreptul lui fundamental, adica ii este confiscata, dar fara drept, insasi Suveranitatea. Asa incat, prin actuala Constitutie, sistemul politic, ce se vrea democrat in pretenti, devine unul nelegitim din punct de vedere conceptual, adica cel al democratiei. Aceasta contradictie dintre pretentia teoretica de democratie si realitatea practica, de anulare a ei prin formularea actului fundamental (Constitutia), ne face sa traim intr-o minciuna perpetua.

    Chitu Constantin
    ***