Constantin Cojocaru

Raspuns la dezbaterea: Mugur Isarescu si invitatii sai

Rate this Entry
1 Comment
by
Constantin Cojocaru
, 14-07-12 at 11:49 AM (2444 Views)
…Mugur Isărescu a simţit că se tulbură serios apele în politica românească şi a ieşit, încă o dată, la vânat. La vânarea funcţiei de Preşedinte al României. Văzând el că cele două tabere ale “clasei poltice” se fac tot mai mult de râs în faţa electoratului că, practic, nici una dintre ele nu este în stare să prezinte candidaţi credidibili pentru Palatul Cotroceni, că se mănâcă între ele, în timp ce traiul românului devine tot mai insuportabil, a hotărât să iasă la bătaie şi să le arate românilor că există cineva care ŞTIE, care cunoaşte problemele reale ale ţării, problemele economice, care este preocupat de creşterea economică, a numărului locurilor de muncă, de investiţii, de productivitate, de stabilitatea leului, nu de lupte politice păguboase pentru ţară. Aşa că a organizat o dezbatere, evident, ultraştiinţifică, intitulată „Mugur Isărescu şi invitaţii săi”, la care a invitat toate massmedia din România, care să aducă la cunoştinţa poporului ideile salvatoare ale guvernatorui Băncii Naţionale a României.

Redau, cu ghilimele, enunturi din textul declaraţiei făcute, cu acest prilej, de guvernator(VEZI LINK de redirectionare spre textul, integral in finalul analizei).
***
1.) Deci, domnul guvernator începe prin a ne spune nişte abc-uri ale ştiinţei economice, anume că România are nevoie de creştere economică, că nu putem avea creştere economică decât dacă avem creşterea locurilor de muncă şi a productivităţii muncii, iar acestea două nu pot fi obţinute fără investiţii. Până aici, este în regulă.


2.) Mai departe, domnul guvernator ocoleşte adevărul, şi pe cel al ştiinţei economice şi pe cel al economiei româneşti actuale. Domnul guvernator spune că “E clar ca Romania are o lipsa a economisirii si ne trebuie capital strain”.

Prima parte a frazei este corectă. Întradevăr, “România are o lipsă a economisirii”. Aceasta nu înseamnă, automat, că “ne trebuie capital străin”. Aici, domnul academician încurcă lucrurile, conceptele. El vrea să ne spună că neavând economii interne, făcute de cetăţenii români, trebuie să facem apel le economii făcute de străini, pe care aceştia să le investească, adică să le transforme în capital, în România.

Ştiindu-se cu musca pe căciulă, guvernatorul ne spune că “Bineinteles ca am vrea sa fie capital romanesc, dar acest capital romanesc din pacate a disparut.” Ştiu că nu îi face plăcere, dar îi reamintesc domnului academician că acest capital românesc nu adispărut, pur şi simplu. O parte din el a fost transformat în bunuri de lux, vile, jeepuri, iahturi etc, o altă parte în depozite bancare şi cea mai mare parte a fost transferată în proprietatea străinilor, prin aşa-zisa privatizare. Nu îi face plăcere să-i reamintesc aceste lucruri, fiindcă „dispariţia” capitalului românesc ar fi fost imposibilă fără inflaţia din perioada 1990-2000, declanşată şi întreţinută de BNR, cu ajutorul tiparniţei de bani.

3.) Domnul academician doreşte să-i convingă pe români că aceştia nu au altă soluţie decât …capitalul străin, mai pe şleau, trebuie să accepte starea de sclavi ai străinilor. El spune că “Investitiile interne sunt limitate si nu avem mecanisme de a stimula prea mult economisirea sau acumularea.” Iar, mai jos, un pic, concluzia, implacabilă: “Tara depinde in continuare de investitii externe”.

Acesta este, de fapt, mesajul pe care domnul Isărescu doreşte să-l transmită poporului român, în aceste momente deosebit de grele pentru el: “Nu aveţi altă soluţie decât investiţiile străine, iar eu sunt omul care vi le poate aduce.”

Trebuie să-l liniştim şi pe domnul guvernator şi pe cei dispuşi să se lase păcăliţi de domnia sa. Aşa cum, din păcate, au făcut-o, de multe ori, în ultimii 23 de ani. Avem “macanismul” prin care putem stimula economisirea, sau acumularea. Avem “mecanismul” prin care ţara să nu mai depindă, în continuare, de investiţiile străine. Acest “mechanism” se numeşte LEGEA COJOCARU.


Prin Legea Cojocaru, în următorii 10 ani, vom economisi 400 de miliarde de euro, adică, în medie, 40 miliarde de euro pe an, de 10 ori mai mult decât am putea primi de la UE, cu 100% procent de absorbţie. Aceşti bani există. Ei sunt realizaţi de români, dar sunt însuşiţi de cei care au devenit proprietari pe capitalul românesc, “dispărut”, prin privatizare. Sunt însuţiţi şi CONSUMAŢI, sau transferaţi în afara ţării. Nu sunt ECONOMISIŢI, nu sunt INVESTIŢI, în România. Aceşti bani vor fi economisiţi printr-un impozit progresiv pe marile averi şi vor fi investiţi de cetăţenii României, vor fi transformaţi în CAPITAL PRIVAT ROMÂNESC.

Mă opresc aici, deocamdată.
Constantin Cojocaru

Mugur Isarescu: E clar ca Romania are o lipsa a economisirii si ne trebuie capital strain. Bineinteles ca am vrea sa fie capital romanesc, dar acest capital romanesc din pacate a disparut. : http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-12777185-live-text-mugur-isarescu-mod-cert-crestere-economica-trebuie-creezi-locuri-munca-iti-creasca-productivitatea.htm

 Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

Updated 14-07-12 at 12:33 PM by Constantin Cojocaru

Categories
Actualitatea Românească

Comments

  1. Chitu Constantin's Avatar
    As vrea sa inserez si eu un comentariu, ca o completare fata de cele spuse de dl Cojocaru.

    ...Mi s-ar parea o lipsa de modestia impardonabila, din partea dlui Isarescu, daca, cumva, vrea sa insinueze, prin conferinta de presa sau ce-a tinut domnia-sa pe-acolo, ca doar persoana Isarecsu confera garantia atragerii de … capital. Capitalul strain nu penetreaza, asa, de amorul lui Isarescu sau pentru ca el prezinta mai multa incredere decat plavanul Ponta. Investitorul (strain) e atras de castigurile nete, de profituri mari la unitatea de capital investit, adica de rate mari ale profiturilor. Acest lucru nu e nici stimulat si nici garantat de persoana Isarescu. Economia isi are legile ei obiective si e imuna la sensibilitatile umane.

    Parghiile pe care le-ar fi putut avea economia romaneasca au fost anulate de natura parazita a actiunilor “baietilor destepti”, de dorinta lor de castig facil si fara niciun merit, prin simpla facturare a energiei, luata ieftin de la furnizorul real (Hidroelectrica, un exemplu), si vanduta scump consumatorilor. La treaba asta a mai contribuit si integrarea in UE, a carei conditie de aliniere a preturilor ne-a anulat un posibil atuu ce ne-ar fi facut, probabil, atractivi din punct de vedere economic.

    Ca sa ma fac mai bine inteles, am sa dau un exemplu aleator. Sa zicem ca un american vrea sa investeasca in Romania. Ne intrebam: ce l-ar putea atrage pe el pe plaiuri mioritice ? Costul. Daca pretul de vanzare unitar (pe produs) ar fi de 10 dolari, iar costul (tot pe unitatea de produs) ar fi in tara lui de 8 dolari, el isi face urmatoarea socoteala: cat m-ar costa sa-l produc in Romania, de exemplu. Costul total include in el elemente de cost cu energie, materii prime si materiale, salarii si tot felul de achizitii cumparate de pe piata libera. Dar ce constata el ? El constata ca pretul la energie si la materii prime si materiale este identic cu cel din SUA. Din acest punct de vedere e clar ca n-are ce sa-l atraga. Mai raman salariile. Asta da, e singurul motiv care l-ar face sa se mai gandeasca pe americanul pus pe fapte mari in Romania. Cu alte cuvinte, pretul platit de Romania pentru a atrage investitorii aia de care vorbeste dl Isarescu, este costul scazut cu salariile, cu forta de munca vie. Altfel spus, saracia din Romania (salariul mic) a devenit motiv de atractie pentru american. De unde stiam pana acum ca saracia e un rau, iata, descoperim fateta fericita a saraciei: atrage investitorul. Alternativele Romaniei sunt doua:
    1. accepta sa munceasca pe salarii mici sau
    2. ramane fara munca.

    Cam asta ar fi orizontul de asteptari al Romaniei. Dar cat poate reprezenta diferenta de cost unitar al fortei de munca ? Sa zicem ca ea reprezinta cam 0,5 dolari/unitate de produs. Asta insemna ca, in termini reali, americanul produce in Romania produsul respectiv cu 7,5 dolari/unitate (fata de 8 dolari/unitate in SUA).     Credeti c-o sa dea americanul navala in Romania pentru atata lucru. Nici o speranta. O sa asteptam ca mortul colacul. Dar daca “baietii destepti” nu si-ar fi infipt ventuzele in sistemul energetic al tarii, parazitandu-l ? Ei, atunci era alta treaba, altfel stateam de vorba acum.

    Atunci, pe langa cei 0,5 dolari avantaj la costul fortei de munca/produs unitar, rezultati din diferenta de cost a fortei de munca in tara noastra, ar mai fi putut obtine inca 1 dolar/ unitate de produs de pe urma pretului mic al energiei. Asa e si cu materia prima, si cu carburantul si cu materialele de tot felul utilizate in productie.

    Chestia asta simpla ne facem noi, inclusiv dl Isarescu, ca n-o pricepem. Nici n-ar putea cineva sa slomneasca un cuvant despre astfel de lucruri, dat fiind interesul “baietilor destepti” in acest punct sensibil. Am curaj sa fac pariu ca aceste ventuze (baietii destepti) vor arunca sume mari in campania electorala; o campanie unde nu castiga ideile, ci nr. de benere, dimensiunea si amplasera lor in zonele cele mai circulate ale oaraselor. Asadar, “sug” din valoarea adaugata a tarii intr-un mod absolut parazitar, iar valoare extrasa o arunca in valtoarea campaniilor electorale pentru ca, dupa aia, sa continue aceeasi politica de extractie a valorii adaugate, din societate, pe seama populatie si firmelor care abia de-si mai trag sufletul pe povarnisul crizei.

    Am sa spun cateva cuvinte si despre filosofia asta a cursului valutar, practicata de magistrul bancher Isarescu Mugur. Pe mine cel putin, faima asta de cunoscator in daravelile bancare a lui Isarescu nu ma impresioneaza deloc. Mentinerea cursului valutar, in mod artificial si ridicat al leului, de supraapreciere fata de potenta economiei, este mai curand o logica politica decat o logica economica. Fenomenul este interesant. Am sa explic numai o latura a acestei controversate probleme.

    Bancile au oferit si ofera credite in valuta. Ce insemna asta ? Asta inseamna ca in functie de vointa magistrului (dl Isarescu), debitorul, al carui venit personal e calculat in lei, va scoate mai multi sau mai putini bani din buzunar pentru a-si achita rata la credit (in valuta). Dar debitorul, “accesatorul de credite” in valuta, este si votant, alegator; deci, pe langa calitatea de debitor (la banca) are si calitatea de cetatean ce are dreptul de a pune stampila pe buletinul de vot. De-aia nu se cade ca, cel putin inainte de alegeri, sa fie slobozit cursul si lasat sa ajunga acolo unde i-ar fi locul, adica pe la vreo 6 lei/euro. Si mai face inca o pocinoaga cursul asta, lasat asa de capul lui, duce la inflatie, mareste pretul produselor venite pe filiera importului; deci, iata, inca o categorie, cea a consumatorilor, si tot oameni cu drept de vot, afectata de cursul leu/euro.

    Pana acum am stabilit cine castiga de pe urma cursului ridicat (si artificial) al leului. Intrebarea e: cine pierde ? Pai, cine sa piarada, “animalele” astea de povara care trag la jug, de le numim firme private, mici sau mijlocii, cele care trag samarul (povara) unei economii prost (si premeditat) gestionata. Asa incat n-avem motive de bucurie, tot ce castigam in calitate de consumator (sau debitor la banca) de pe urama cursului artificial al leului (supraapreciat), pierdem inzecit in calitate de producator (dispar ca prin farmec locurile de munca). N-are nimeni interesul sa puna lumina pe aceste aspecte, devenite subiecte tabuu de ceva vreme.

    Dl Isarescu bate campii cu afirmatii déjŕ devenite sabloane de gandire, scheme de logica standardizata, limbaj de lemn fara rezonanta in planul adevarului. Efectul cursului valutar e ca efectul unei arme in momentul tragerii: ca sa arunce in fata glontul, arma suporta un recul. Miscare inspre inainte a glontului (economiei) , este urmarea recului ( adica micsorarea veniturilor salariale). E un adevar trist, demoralizator, dar e adevar.

    Chitu Constantin

    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU: Varianta COJOCARU