Constituţia Cetăţenilor :
Miscarea pentru Constitutia Cetatenilor - NOUA Constitutie a Romaniei 2013
Forum CONSTITUŢIONAL: Revizuirea Constituţiei Romāniei - Noua Constituţie 2013
Ioan Roşca : opinii la Proiectul de LEGE privind Revizuirea Constituţiei Romāniei - promovat de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor 2013
***
### Poziţia Consiliului Legislativ: Analizānd iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei Romāniei, formulată de un comitet de iniţiativă īn baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de īmputernicitul comitetului de iniţiativă, cu Adresa īnregistrată la Consiliul Legislativ sub nr. R475 din 25 martie 2013,
CONSILIUL LEGISLATIV: Īn temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, avizează negativ iniţiativa legislativă, pentru următoarele considerente:###
CONSILIUL LEGISLATIV: Īn temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, avizează negativ iniţiativa legislativă, pentru următoarele considerente:###
### Poziţia Consiliului Legislativ:
1.Prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor are ca obiect de reglementare revizuirea Constituţiei Romāniei, republicată, fiind formulată īn temeiul art. 150 din Legea fundamentală.
Conform Expunerii de motive, intervenţiile legislative propuse vizează, īn principal, următoarele aspecte:
- instituirea unui Parlament unicameral compus din maximum 300 de parlamentari;
- instituirea unui număr de maximum două mandate pentru toate funcţiile elective;
- participarea la vot obligatorie;
- stabilirea zilei naţionale pe data de 9 Mai, precum şi stabilirea ca imn naţional al Romāniei a melodiei "Trăiască Romānia, Trăiască Tricolorul";
- afirmarea faptului că Romānia este continuatoarea de drept a Daciei şi a statului naţional şi unitar constituit īn anul 1918;
- o reală şi completă separaţie şi independenţă a puterilor īn stat, prin alegerea de către popor a conducătorilor autorităţilor fundamentale şi a tuturor magistraţilor.
Prin obiectul său de reglementare, iniţiativa legislativă se īncadrează īn categoria legilor constituţionale, fiind incidente prevederile art. 151 din Legea fundamentală. ###
1.Prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor are ca obiect de reglementare revizuirea Constituţiei Romāniei, republicată, fiind formulată īn temeiul art. 150 din Legea fundamentală.
Conform Expunerii de motive, intervenţiile legislative propuse vizează, īn principal, următoarele aspecte:
- instituirea unui Parlament unicameral compus din maximum 300 de parlamentari;
- instituirea unui număr de maximum două mandate pentru toate funcţiile elective;
- participarea la vot obligatorie;
- stabilirea zilei naţionale pe data de 9 Mai, precum şi stabilirea ca imn naţional al Romāniei a melodiei "Trăiască Romānia, Trăiască Tricolorul";
- afirmarea faptului că Romānia este continuatoarea de drept a Daciei şi a statului naţional şi unitar constituit īn anul 1918;
- o reală şi completă separaţie şi independenţă a puterilor īn stat, prin alegerea de către popor a conducătorilor autorităţilor fundamentale şi a tuturor magistraţilor.
Prin obiectul său de reglementare, iniţiativa legislativă se īncadrează īn categoria legilor constituţionale, fiind incidente prevederile art. 151 din Legea fundamentală. ###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 2.Constituţia reprezintă baza īntregului sistem juridic al unui stat şi trebuie să aibă un caracter vizionar pentru a răspunde cerinţelor şi necesităţilor actuale şi viitoare care apar īn evoluţia unui stat, ea reflectānd stadiul dezvoltării şi modernizării societăţii. Prin Constituţie sunt reflectate interesele tuturor cetăţenilor unui stat, imprimāndu-i, astfel, o valoare supremă ce determină respectul de care trebuie să se bucure Legea fundamentală. Īn Constituţia unui stat democratic sunt consacrate principiile vieţii economice, sociale, politice şi juridice care īşi au corespondent īn valorile fundamentale pe care statul le promovează şi le apără.
Ca atare, Constituţia unei ţări reglementează aspectele cele mai importante şi generale ale ordinii juridice ale societăţii, principiile şi liniile directoare, formulate īntr-un limbaj concis, sobru, accesibil şi previzibil, fără detalierea unor aspecte care să īncarce inutil normele constituţionale, aspecte ce vor fi reglementate īn detaliu īn legislaţia subsecventă. Constituţia reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi īndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, precum şi autorităţile publice fundamentale. Forţa juridică a Constituţiei este supremă, fapt ce o situează īn vārful ierarhiei izvoarelor dreptului şi impune regula conformităţii īntregului sistem legislativ cu dispoziţiile ei.
Īn acest context, semnalăm că prezenta iniţiativă cetăţenească conţine ipoteze juridice care nu se corelează cu reglementările Uniunii Europene şi cu tratatele internaţionale la care Romānia este parte, cuprinde norme contradictorii cu reglementările constituţionale rămase nemodificate şi excede cadrului reglementării fundamentale, īnvestite cu forţă juridică superioară, printr-o serie de norme care nu au caracter de principiu sau de generalitate şi care nu trebuie să se regăsească la nivelul Legii fundamentale, astfel cum se va reliefa īn cele ce urmează.###
Ca atare, Constituţia unei ţări reglementează aspectele cele mai importante şi generale ale ordinii juridice ale societăţii, principiile şi liniile directoare, formulate īntr-un limbaj concis, sobru, accesibil şi previzibil, fără detalierea unor aspecte care să īncarce inutil normele constituţionale, aspecte ce vor fi reglementate īn detaliu īn legislaţia subsecventă. Constituţia reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi īndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, precum şi autorităţile publice fundamentale. Forţa juridică a Constituţiei este supremă, fapt ce o situează īn vārful ierarhiei izvoarelor dreptului şi impune regula conformităţii īntregului sistem legislativ cu dispoziţiile ei.
Īn acest context, semnalăm că prezenta iniţiativă cetăţenească conţine ipoteze juridice care nu se corelează cu reglementările Uniunii Europene şi cu tratatele internaţionale la care Romānia este parte, cuprinde norme contradictorii cu reglementările constituţionale rămase nemodificate şi excede cadrului reglementării fundamentale, īnvestite cu forţă juridică superioară, printr-o serie de norme care nu au caracter de principiu sau de generalitate şi care nu trebuie să se regăsească la nivelul Legii fundamentale, astfel cum se va reliefa īn cele ce urmează.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 3.Referitor la textul propus la pct. 2 pentru art. 2 alin. (1)[N: Constituţia Romāniei - ARTICOLUL 2: Suveranitatea], precizăm că excluderea posibilităţii exercitării suveranităţii naţionale de către popor prin organele sale reprezentative, prevăzută īn prezent de textul Legii fundamentale, are ca efect instituirea unui regim de suveranitate populară. Aşa cum se subliniază īn doctrină[1], una dintre principalele consecinţe ale acestei concepţii asupra suveranităţii este aceea că, "īntrucāt poporul este titularul suveranităţii, iar suveranitatea nu poate fi alienată, democraţia trebuie să se realizeze direct (iniţiativa legislativă populară, veto legislativ popular, referendum etc.)". Fundamentarea exercitării suveranităţii de stat īn aceşti termeni face īnsă imposibilă calificarea Parlamentului drept "organ reprezentativ suprem al poporului romān", aşa cum se prevede īn art. 61 alin. (1) din Constituţie, rămas nemodificat. Īn plus, principiul suveranităţii populare nu este dus la ultimele lui consecinţe prin proiect, īntrucāt, cu excepţia unei legi organice care ar urma să fie adoptată prin referendum [art. 3.2 alin. (3), astfel cum este propus la pct. 5], adoptarea legilor rămāne o atribuţie a Parlamentului.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 4.Norma propusă la pct. 3 pentru art. 3 alin. (1.1)[N: Constituţia Romāniei - ARTICOLUL 3: Teritoriul ] nu poate fi acceptată, īntrucāt acordarea posibilităţii cetăţenilor străini şi apatrizilor ca, īn anumite condiţii, să poată dobāndi dreptul de proprietate asupra terenurilor este necesară ca urmare a faptului că Romānia este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi şi obligaţii depline, motiv pentru care ţara noastră trebuie să respecte reglementările tratatelor Uniunii Europene, inclusiv pe aceea referitoare la asigurarea liberei circulaţii a persoanelor (art. 45 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). Această posibilitate a fost acordată prin Legea de revizuire a Constituţiei din anul 2003.
Precizăm că, analizānd respectiva normă, Curtea Constituţională, īn Decizia nr. 148/2003, a subliniat următoarele: "Integrarea Romāniei īn Uniunea Europeană presupune respectarea dispoziţiilor acquis-ului comunitar privitoare la libera circulaţie a capitalurilor, la drepturile cetăţenilor europeni de a investi şi de a dobāndi bunuri īn condiţii de egalitate cu cetăţenii romāni. Curtea Constituţională observă că posibilitatea realizării acestor obiective este īngrădită de dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza finală din Constituţia Romāniei, prin care se interzice cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobāndească dreptul de proprietate asupra terenurilor. Pentru īnlăturarea acestei interdicţii şi pentru instituirea unor garanţii ale dreptului de proprietate privată se propune modificarea art. 41. Prima modificare vizează denumirea articolului, īn sensul că, īn locul denumirii "Protecţia proprietăţii private", se propune sintagma "Dreptul de proprietate privată" Cea de-a doua modificare vizează chiar alin. (2) al art. 41. Īn noua redactare proprietatea privată este garantată şi ocrotită īn mod egal de lege, indiferent de titular, iar cetăţenii străini şi apatrizii pot dobāndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai īn condiţiile rezultate din aderarea la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care Romānia este parte, pe bază de reciprocitate, īn condiţiile prevăzute prin legea organică, precum şi prin moştenire legală. Curtea Constituţională constată că sunt īnscrise īn această nouă redactare suficiente garanţii constituţionale pentru exercitarea acestui drept īn conformitate cu interesul general şi cu respectarea prevederilor acquis-ului comunitar."Pe cale de consecinţă, este evident că nu poate fi acceptată modificarea art. 3 alin. (1.1), īntrucāt se exclude posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor ca, īn anumite condiţii, să poată dobāndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor. Īn plus, īn textul propus pentru art. 3 alin. (1.1), precizăm că persoanele juridice sunt entităţi cu personalitate juridică proprie, ale căror drepturi şi obligaţii sunt distincte de cele ale persoanelor fizice, astfel īncāt nu se poate afirma că un drept ar putea aparţine cetăţenilor romāni "constituiţi īn persoane juridice romāne". ###
Precizăm că, analizānd respectiva normă, Curtea Constituţională, īn Decizia nr. 148/2003, a subliniat următoarele: "Integrarea Romāniei īn Uniunea Europeană presupune respectarea dispoziţiilor acquis-ului comunitar privitoare la libera circulaţie a capitalurilor, la drepturile cetăţenilor europeni de a investi şi de a dobāndi bunuri īn condiţii de egalitate cu cetăţenii romāni. Curtea Constituţională observă că posibilitatea realizării acestor obiective este īngrădită de dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza finală din Constituţia Romāniei, prin care se interzice cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobāndească dreptul de proprietate asupra terenurilor. Pentru īnlăturarea acestei interdicţii şi pentru instituirea unor garanţii ale dreptului de proprietate privată se propune modificarea art. 41. Prima modificare vizează denumirea articolului, īn sensul că, īn locul denumirii "Protecţia proprietăţii private", se propune sintagma "Dreptul de proprietate privată" Cea de-a doua modificare vizează chiar alin. (2) al art. 41. Īn noua redactare proprietatea privată este garantată şi ocrotită īn mod egal de lege, indiferent de titular, iar cetăţenii străini şi apatrizii pot dobāndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai īn condiţiile rezultate din aderarea la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care Romānia este parte, pe bază de reciprocitate, īn condiţiile prevăzute prin legea organică, precum şi prin moştenire legală. Curtea Constituţională constată că sunt īnscrise īn această nouă redactare suficiente garanţii constituţionale pentru exercitarea acestui drept īn conformitate cu interesul general şi cu respectarea prevederilor acquis-ului comunitar."Pe cale de consecinţă, este evident că nu poate fi acceptată modificarea art. 3 alin. (1.1), īntrucāt se exclude posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor ca, īn anumite condiţii, să poată dobāndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor. Īn plus, īn textul propus pentru art. 3 alin. (1.1), precizăm că persoanele juridice sunt entităţi cu personalitate juridică proprie, ale căror drepturi şi obligaţii sunt distincte de cele ale persoanelor fizice, astfel īncāt nu se poate afirma că un drept ar putea aparţine cetăţenilor romāni "constituiţi īn persoane juridice romāne". ###
Nu ştiu tovarăşii jurişti, care au creat cadrul legislativ propice jafului funciar, la cine a ajuns pămīntul, acaparat de la adevăraţii proprietari - şi că respectivii răufăcători sīnt presaţi să vīndă sub preţul corect, pentru ca prada să "intre īn circuitul civil european"- deci să fie greu de recuperat? Aici e vorba de a acorda hoţilor dreptul să-şi valorifice crimele prin implicarea străinilor, care se vor grăbi se profite de subevaluarea terenului romānesc.
Fiind vorba de complicitate la īnaltă trădare, la nivel legislativ, cei care se cred voci ale poporului nu trebuie să se angreneze īn polemici de salon cu duşmanii, ci să le īntoarcă replici de genul : "Dacă banda voastră cade de la putere, vă vom pedepsi pentru ce aţi făcut, elaborīnd şi cadrul legislativ adecvat pentru asta, īntru reabilitarea dreptăţii şi binelui social". Atīt. Jucīnd tenis argumentativ cu distrugătorii ţării ne compromitem faţă de victimele revoltate şi ne arătăm slăbiciunea.***
### Poziţia Consiliului Legislativ: 5.Cu privire la pct. 4, precizăm că norma din cuprinsul art. 3.1 alin. (2)[Reīntregirea Patriei][N: Constituţia Romāniei - ARTICOLUL 3: Teritoriul] ridică problema succesiunii statelor din punctul de vedere al dreptului internaţional, problemă care apare atunci cānd au loc modificări teritoriale care conduc la apariţia unor noi state. "Mutaţiile pe care un teritoriu este susceptibil să le sufere şi care dau naştere unor situaţii calificate īn dreptul internaţional drept «succesiune»"[2] sunt: reunirea mai multor state īntr-un singur stat; dezmembrarea unui stat; separarea sau secesiunea şi transferul de teritorii. Statul succesor nu este un simplu moştenitor al drepturilor şi obligaţiilor statului predecesor. Īn prezent, īn dreptul internaţional contemporan, succesiunea statelor este reglementată prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor la tratate, adoptată la Viena īn anul 1978, şi prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor īn ceea ce priveşte bunurile, arhivele şi datoriile, adoptată la Viena īn anul 1983. Mai mult, Guvernul Romāniei a īncheiat īnţelegeri internaţionale referitoare la acest aspect, cum ar fi Protocolul dintre Guvernul Romāniei şi Guvernul Republicii Croaţia privind succesiunea la acordurile īncheiate īntre Romānia şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la Bucureşti la 5 martie 2004, aprobat prin Hotărārea Guvernului nr. 951/2004. Prin urmare, statul romān nu poate fi "moştenitorul de drept" al statului naţional şi unitar, aşa cum se propune prin proiect.
Avānd īn vedere că alin. (3) prevede că "statul romān este obligat să militeze, necontenit, şi să facă toate demersurile necesare pentru Reīntregirea Patriei (...) cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional", precizăm că modalităţile de modificare a teritoriului admise de dreptul internaţional contemporan sunt următoarele[3]: modificările intervenite ca urmare a procesului de decolonizare; desprinderea unor teritorii de la un stat şi formarea unui[4] sau unor state independente[5]; alăturarea la teritoriul unui alt stat ori alăturarea unor state, īn īntregul lor, la alte state[6]. Indiferent īnsă de modalitatea de dobāndire sau de modificare a teritoriului, admisă de dreptul internaţional, aceasta trebuie să aibă ca fundament consimţămāntul liber exprimat al populaţiei care locuieşte pe teritoriul īn cauză[7]. Īn caz contrar, s-ar īncălca cel puţin două dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional, şi anume: neamestecul īn treburile interne ale altor state şi dreptul popoarelor la autodeterminare. Prin urmare, referirea, īn cuprinsul normei, la obligaţia statului romān de a face toate demersurile pentru "Reīntregirea Patriei" vine īn contradicţie cu principiile dreptului internaţional.###
Avānd īn vedere că alin. (3) prevede că "statul romān este obligat să militeze, necontenit, şi să facă toate demersurile necesare pentru Reīntregirea Patriei (...) cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional", precizăm că modalităţile de modificare a teritoriului admise de dreptul internaţional contemporan sunt următoarele[3]: modificările intervenite ca urmare a procesului de decolonizare; desprinderea unor teritorii de la un stat şi formarea unui[4] sau unor state independente[5]; alăturarea la teritoriul unui alt stat ori alăturarea unor state, īn īntregul lor, la alte state[6]. Indiferent īnsă de modalitatea de dobāndire sau de modificare a teritoriului, admisă de dreptul internaţional, aceasta trebuie să aibă ca fundament consimţămāntul liber exprimat al populaţiei care locuieşte pe teritoriul īn cauză[7]. Īn caz contrar, s-ar īncălca cel puţin două dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional, şi anume: neamestecul īn treburile interne ale altor state şi dreptul popoarelor la autodeterminare. Prin urmare, referirea, īn cuprinsul normei, la obligaţia statului romān de a face toate demersurile pentru "Reīntregirea Patriei" vine īn contradicţie cu principiile dreptului internaţional.###
Democraţie reală īnseamnă că decizia o iau cetăţenii, conform intereselor lor. Orice impunere exterioară este macro-tiranie, fie şi "geostrategică". De aceea dreptul intern trebuie să prevaleze convenţiilor oculte de cancelarie, īntr-o lume cu adevărat democratică. Dacă romānii de pe cele două părţi ale Prutului se hotărăsc să revină la normal, deblocīnd Reunificarea, nu pot scăpa şi ei de zidul Berlinului, decīt dacă ne permit imperiile să ne refacem ţara sfīrtecată? Trebuie să admitem că sīntem oameni de categorie inferioară, pentru că avem o ţară cu putere mai mică? Constituţia nu poate īntoarce spatele de la faptul că avem o bucată din teritoriu răpită. Fie şi numai pentru faptul că acolo sīnt romāni, la fel de legitimi ca noi, care nu au nici o vină că au fost capturaţi şi că nu sīnt lăsaţi să participe la viaţa colectivităţii noastre. Dacă asta īnseamnă aplicarea "dreptului internaţional", atunci să prevedem īn Constituţie că poporul romān trebuie să valideze, prin referendumuri separate, toate convenţiile făcute pīnă acum īn numele său. Asta ca să devină mai clar că īn Romānia, poporul foloseşte statul, nu invers. ***
### Poziţia Consiliului Legislativ: 6. Norma propusă la pct. 7 pentru art. 6 alin. (3) [N: Constituţia Romāniei - ARTICOLUL 6: Dreptul la identitate]este identică cu norma propusă īntr-un alt proiect de revizuire a Legii fundamentale, proiect care a făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale īn cuprinsul Deciziei nr. 799/2011. īn respectiva decizie, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "Textul introdus, care prevede obligaţia autorităţilor publice de a consulta organizaţiile cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale īn legătură cu deciziile privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase, dă expresie obligaţiei statului de recunoaştere şi garantare pentru această categorie de persoane a dreptului la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor, prevăzută de alin. (1) al aceluiaşi articol, constituind una dintre modalităţile de garantare a dreptului la care textul constituţional face referire.
Această modificare nu pune īn discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Curtea reţine. īnsă, că reglementarea modalităţilor īn care statul garantează dreptul la identitate al minorităţilor naţionale nu este de domeniul Constituţiei, ci al legii, ridicarea la rang de principiu constituţional a uneia dintre aceste garanţii negăsindu-şi justificarea. Īn situaţia īn care se va menţine această reglementare, pentru ca deciziile organizaţiilor cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale privitoare la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase să nu contravină principiilor de egalitate şi nediscriminare faţă de ceilalţi cetăţeni romāni, ar trebui să se prevadă şi obligaţia acestor organizaţii de a consulta īn scris autorităţile publice īn legătură cu deciziile pe care urmează să le adopte".###
Această modificare nu pune īn discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Curtea reţine. īnsă, că reglementarea modalităţilor īn care statul garantează dreptul la identitate al minorităţilor naţionale nu este de domeniul Constituţiei, ci al legii, ridicarea la rang de principiu constituţional a uneia dintre aceste garanţii negăsindu-şi justificarea. Īn situaţia īn care se va menţine această reglementare, pentru ca deciziile organizaţiilor cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale privitoare la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase să nu contravină principiilor de egalitate şi nediscriminare faţă de ceilalţi cetăţeni romāni, ar trebui să se prevadă şi obligaţia acestor organizaţii de a consulta īn scris autorităţile publice īn legătură cu deciziile pe care urmează să le adopte".###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 7. Precizăm că norma preconizată la pct. 10 pentru art. 13 alin. (1) [N: Constituţia Romāniei - ARTICOLUL 13: Limba oficială] este identică cu cea aflată īn vigoare, motiv pentru care propunerea de modificare a acestui text nu se justifică. Totodată, semnalăm că dispoziţia propusă pentru alin. (2) referitoare la dezbaterile publice īn limba romānă la toate nivelurile administraţiei publice nu poate fi acceptată, īntrucāt contravine obligaţiilor asumate de Romānia prin ratificarea, prin Legea nr. 33/1995, a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, īncheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, precum şi prin ratificarea, prin Legea nr. 282/2007, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. Īn conformitate cu prevederile Cartei, la nivel constituţional se regăsesc norme care asigură posibilitatea folosirii limbii minorităţilor naţionale īn īnvăţămānt, justiţie, autorităţile administraţiei publice locale. Amintim, īn acest sens, dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Legea fundamentală, rămase nemodificate, potrivit cărora dreptul persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale de a īnvăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite īn această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. De asemenea, dispoziţiile art. 120 alin. (2), rămase nemodificate, prevăd asigurarea folosirii, īn scris şi oral, a respectivei limbi a minorităţii naţionale īn unităţile administrativ-teritoriale īn care cetăţenii aparţinānd unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă (20% conform prevederilor din Legea administraţiei publice locale). Īn acest context, amintim şi dreptul cetăţenilor romāni aparţinānd minorităţilor naţionale de a se exprima īn limba maternă īn faţa instanţelor de judecată, īn condiţiile legii organice, care este consacrat de art. 128 alin. (2) din Legea fundamentală, normă rămasă, de asemenea, nemodificată. ###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 8. Referitor la textul propus la pct. 12 pentru art. 16 alin. (3), relevăm că acest alineat a cunoscut o modificare esenţială prin revizuirea Constituţiei din anul 2003, īn sensul că, faţă de perspectiva integrării Romāniei īn Uniunea Europeană, s-a considerat că nu mai este justificată interdicţia accesului la aceste funcţii şi demnităţi a cetăţenilor romāni care au şi o altă cetăţenie. Soluţia propusă prin proiect revine la vechea redactare, care permitea accesul la funcţiile şi demnităţile publice a celor care aveau numai cetăţenia romānă[8]. Pentru aceste considerente, norma propusă nu poate fi acceptată.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 9. La art. 32 alin. (2), astfel cum este propus la pct. 16 [vezi punctul 14], semnalăm că eliminarea posibilităţii desfăşurării īnvăţămāntului īntr-o limbă de circulaţie internaţională şi īn cadrul unităţilor de īnvăţămānt de stat constituie o restrāngere a dreptului la īnvăţătură, generatoare de discriminare pentru persoanele care nu dispun de posibilităţile materiale de a urma cursurile unor "şcoli private".###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 10. Cu privire la textul propus la pct. 20 [N: vezi pct.18 ARTICOLUL 36: Dreptul de vot] pentru art. 36 alin. (3), referitor la obligativitatea votului, semnalăm că regimul juridic al dreptului de vot trebuie interpretat sistematic, luānd īn considerare prevederile art. 62, astfel cum sunt propuse la pct. 32, precum şi dispoziţiile art. 81, rămase nemodificate, referitoare la alegerea membrilor Parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei, care prevăd că "membrii Parlamentului (...) sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat". Īn ceea ce priveşte votul liber exprimat, īn doctrină[9] se apreciază că acesta "vizează, pe de o parte, faptul că exprimarea voinţei cetăţenilor īn alegeri nu trebuie viciată īn niciun fel, iar, pe de altă parte, faptul că votul nu este obligatoriu. Īn Romānia participarea la vot nu este obligatorie pentru niciun fel de alegeri, cetăţenii avānd opţiunea liberă de a participa sau nu la scrutin".
Sub acest aspect, relevăm faptul că dreptul la vot este īncadrat īn categoria drepturilor fundamentale (prevăzute la capitolul II al titlului II din Constituţie), şi nu a īndatoririlor fundamentale (prevăzute la capitolul III al titlului II din Constituţie), astfel că titularul hotărăşte modalitatea de exercitare a acestuia. Īn aceeaşi opinie se susţine că unele state, precum Grecia sau Belgia, folosesc votul obligatoriu, īnsă problema cea mai dificilă este stabilirea sancţiunilor īn caz de neexercitare a votului. Īn astfel de state, votul devine nu doar un drept, ci şi o obligaţie pentru care īnsă este greu de aplicat o sancţiune corpului electoral.###
Sub acest aspect, relevăm faptul că dreptul la vot este īncadrat īn categoria drepturilor fundamentale (prevăzute la capitolul II al titlului II din Constituţie), şi nu a īndatoririlor fundamentale (prevăzute la capitolul III al titlului II din Constituţie), astfel că titularul hotărăşte modalitatea de exercitare a acestuia. Īn aceeaşi opinie se susţine că unele state, precum Grecia sau Belgia, folosesc votul obligatoriu, īnsă problema cea mai dificilă este stabilirea sancţiunilor īn caz de neexercitare a votului. Īn astfel de state, votul devine nu doar un drept, ci şi o obligaţie pentru care īnsă este greu de aplicat o sancţiune corpului electoral.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 11. Referitor la textul propus la pct. 23 [vezi punctul 21 MCC] pentru art. 44 alin. (6)[N: Dreptul de proprietate privată], apreciem că prevederea actuală a modalităţii de despăgubire īn caz de expropriere sau de folosire a subsolului proprietăţilor imobiliare reprezintă o garanţie a dreptului de proprietate, a cărei suprimare depăşeşte limitele revizuirii, potrivit art. 152 alin. (2) din Constituţie. Totodată, cu privire la alin. (8), care are ca finalitate eliminarea din Constituţie a prezumţiei caracterului licit al dobāndirii averii, semnalăm că norma s-a regăsit şi īn proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011, reţinānd că această prezumţie constituie o garanţie a dreptului de proprietate al persoanei. Īn absenţa unei astfel de prezumţii, deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue īntrucāt, ori de cāte ori s-ar invoca dobāndirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmaţia, ci deţinătorului bunului. Tocmai de aceea, īn cadrul lucrărilor Adunării Constituante, īn şedinţa din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a dispoziţiei privind prezumţia dobāndirii licite a averii, neīntrunind decāt votul a 14 parlamentari, astfel cum rezultă din Monitorul Oficial al Romāniei, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.
Făcānd aplicarea dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea a constatat că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobāndirii se prezumă", este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, īncălcāndu-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie. Curtea a subliniat īn acest context cele reţinute īn jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996 sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, īn sensul că reglementarea acestei prezumţii nu īmpiedică cercetarea caracterului ilicit al dobāndirii averii, sarcina probei revenind īnsă celui care invocă acest caracter. Īn măsura īn care partea interesată dovedeşte dobāndirea unor bunuri, a unei părţi sau a īntregii averi a unei persoane īn mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobāndite ilegal se poate dispune confiscarea, īn condiţiile legii.###
Făcānd aplicarea dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea a constatat că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobāndirii se prezumă", este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, īncălcāndu-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie. Curtea a subliniat īn acest context cele reţinute īn jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996 sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, īn sensul că reglementarea acestei prezumţii nu īmpiedică cercetarea caracterului ilicit al dobāndirii averii, sarcina probei revenind īnsă celui care invocă acest caracter. Īn măsura īn care partea interesată dovedeşte dobāndirea unor bunuri, a unei părţi sau a īntregii averi a unei persoane īn mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobāndite ilegal se poate dispune confiscarea, īn condiţiile legii.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 12. Referitor la textul propus la pct. 31[vezi pct. 29 MCC] pentru art. 61 alin. (2)[N: ARTICOLUL 61: Parlamentul - Rolul şi structura], potrivit căruia Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră [Camera Reprezentanţilor], semnalăm că o astfel de soluţie legislativă a fost prevăzută şi īn proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011. Cu această ocazie, instanţa de contencios constituţional a arătat că această modificare nu pune īn discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie, ci reprezintă exclusiv o opţiune politică asupra căreia se vor pronunţa participanţii la procedura de revizuire a Constituţiei.
Nu trebuie ignorate totuşi, īn exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului romān şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului īn raport cu cea unicamerală. Curtea a reţinut īn acest sens că, īn mod tradiţional, Parlamentul Romāniei a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată īn anul 1864, prin "Statutul dezvoltator al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind īntreruptă doar īn perioada regimului comunist, cānd reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După Revoluţia din Decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act īn baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente īn materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.
Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii īn Parlament, īntrucāt Camerele acestuia se vor īmpiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ. Adoptarea legilor īn cadrul unui Parlament unicameral se face după mai multe "lecturi"succesive ale unui text....Fiind realizate īnsă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, īntotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o percepţie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune şi colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare formării voinţei statului parlamentar. Īn plus, bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizānd dialogul īntre majorităţile din cele două Camere, precum şi īntre grupurile parlamentare. Cooperarea şi supervizarea legislativă sunt extinse īn acest mod, demonstrāndu-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separaţiei puterilor; care nu funcţionează doar īntre puterile legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi īn interiorul celei legislative. Atāt tradiţia care, fiind legată de fiinţa statului romān, īl defineşte şi īl reprezintă, cāt şi avantajele enunţate constituie puternice motive de reflecţie cu prilejul opţiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism.###
Nu trebuie ignorate totuşi, īn exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului romān şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului īn raport cu cea unicamerală. Curtea a reţinut īn acest sens că, īn mod tradiţional, Parlamentul Romāniei a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată īn anul 1864, prin "Statutul dezvoltator al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind īntreruptă doar īn perioada regimului comunist, cānd reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După Revoluţia din Decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act īn baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente īn materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.
Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii īn Parlament, īntrucāt Camerele acestuia se vor īmpiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ. Adoptarea legilor īn cadrul unui Parlament unicameral se face după mai multe "lecturi"succesive ale unui text....Fiind realizate īnsă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, īntotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o percepţie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune şi colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare formării voinţei statului parlamentar. Īn plus, bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizānd dialogul īntre majorităţile din cele două Camere, precum şi īntre grupurile parlamentare. Cooperarea şi supervizarea legislativă sunt extinse īn acest mod, demonstrāndu-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separaţiei puterilor; care nu funcţionează doar īntre puterile legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi īn interiorul celei legislative. Atāt tradiţia care, fiind legată de fiinţa statului romān, īl defineşte şi īl reprezintă, cāt şi avantajele enunţate constituie puternice motive de reflecţie cu prilejul opţiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 13. La pct. 32[N: vezi pct. 30 ART. 62: Alegerea Camerelor] este de discutat dacă excluderea dreptului la un loc de deputat pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale care nu īntrunesc īn alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate īn Parlament, prevăzut īn prezent de art. 62 alin. (2)[N: ART. 62: Alegerea Camerelor], nu este de natură a crea o discriminare īntre cetăţenii care aparţin unor minorităţi naţionale. Avem īn vedere că, aşa cum s-a subliniat īn doctrină[10], această prevedere constituţională "permite cetăţenilor care aparţin unei minorităţi naţionale să-şi manifeste vocaţia electorală īn cadrul unei organizaţii reprezentative". Totodată, īn literatura de specialitate[11] s-a reţinut că norma "reprezintă una din modalităţile prin care cetăţenii romāni aparţinānd minorităţilor naţionale īşi realizează propriile aspiraţii, la nivelul reprezentanţei naţionale".###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 14. La pct. 43 [N: vezi pct. 41], referitor la textul propus pentru art. 72 alin. (2)[N: Imunitatea parlamentară], avānd īn vedere cele reţinute de Curtea Constituţională īn Decizia nr. 799/2011, norma propusă nu poate fi acceptată, īntrucāt "vizează eliminarea inviolabilităţii parlamentare, ca formă a imunităţii parlamentare". Menţionăm că, īn această decizie, s-a precizat că, īntrucāt "prin proiectul legii de revizuire a Constituţiei este eliminată inviolabilitatea parlamentarului, adică acea imunitate de procedură care protejează parlamentarul īmpotriva urmăririlor penale abuzive sau vexatorii, instituţia imunităţii parlamentare fiind astfel golită de conţinut. Curtea constată că modificarea propusă sub acest aspect este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, īncălcāndu-se astfel limitele revizuirii prevăzute de ari. 152 alin. (2) din Constituţie".###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 15. Īn sistemul constituţional actual este "instituţionalizat modelul executivului bicefal sau dualist", potrivit căruia "puterea executivă este repartizată echilibrat īntre şeful statului şi Guvern"[12]. Prin normele propuse īnsă, concepţia legiuitorului constituant este radical modificată, Preşedintele Romāniei exercitānd puterea executivă īn stat şi răspunzānd īn faţa poporului pentru buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care compun puterea executivă a statului [art. 80 alin. (1) şi (3), propuse la pct. 51(N: vezi pct. 49)]. Īn aceeaşi ordine de idei, proiectul prevede că Preşedintele Romāniei are drept de iniţiativă legislativă [art. 74 alin. (1) propus la pct. 46(vezi pct. 44)], "īl revocă pe prim-ministru" [art. 85 alin. (1) lit. a) propus la pct. 54 (N: vezi pct. 52)], "aprobă hotărārile adoptate de Guvern" [art. 108 alin. (4) propus la pct. 74(vezi pct. 72)], "numeşte un prefect īn fiecare judeţ şi īn municipiul Bucureşti" [art. 123 alin. (1) propus la pct. 85]. Totodată, "Guvernul răspunde politic numai īn faţa Preşedintelui Romāniei pentru īntreaga sa activitate" [art. 109 alin. (1) propus la pct. 75 (vezi pct. 72)], iar "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Preşedintelui pentru a emite ordonanţe de urgenţă īn domenii care nu fac obiectul legilor organice" [art. 115 alin. (1) propus la pct. 81(N: vezi pct. 79)]. Noile soluţii juridice nu pot fi īnsă integrate īn cadrul Legii fundamentale, alături de normele rămase nemodificate, care consacră un regim semiprezidenţial "atenuat", fiind īn contradicţie cu acestea, creānd confuzii şi, īn consecinţă, fiind inaplicabile.
Amintim, īn acest sens, norma prevăzută la pct. 5[!?], care prevede adoptarea unei legi organice prin referendum, deşi, la art. 73 alin. (1), legile organice se adoptă de Camera Reprezentanţilor (Parlament), ori divergenţa dintre norma propusă lapct. 70 pentru art. 102 alin. (1), potrivit căreia Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, şi norma de la art. 80 alin. (1) şi (3), astfel cum este propusă la pct. 51(vezi pct. 49), care prevede că Preşedintele Romāniei exercită puterea executivă şi răspunde īn faţa poporului. Este adevărat că, potrivit acestei din urmă norme, exercitarea puterii executive de către Preşedintele Romāniei se realizează "īn limitele stabilite de Constituţie", īnsă exercitarea conducerii generale a administraţiei publice reprezintă principala modalitate de manifestare a puterii executive īn stat. Din acest punct de vedere, competenţele Preşedintelui Romāniei şi ale Guvernului, ca autorităţi executive, nu sunt suficient de bine delimitate prin proiect.
Şi īn cadrul pct. 81 se constată o necorelare īntre norma propusă pentru alin. (1) al art. 115 şi norma de la alin. (4) al aceluiaşi articol, care rămāne nemodificată. Astfel, potrivit normei propuse pentru alin. (1), Preşedintele va emite ordonanţele de urgenţă īn temeiul unei legi de abilitare adoptate de Parlament, soluţie care nu este corelată cu dispoziţiile art. 115 alin. (4), rămase nemodificate, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă se adoptă de către Guvern. De asemenea, prin terminologia folosită, se creează o confuzie īntre cele două categorii de ordonanţe, ordonanţele simple, respectiv cele de urgenţă. Īn plus, adoptarea ordonanţelor de urgenţă "īn domenii care nu fac obiectul legilor organice" este īn contradicţie cu prevederile alin. (6), rămase nemodificate, care permit adoptarea ordonanţelor de urgenţă īn toate domeniile, cu excepţia celor expres şi limitativ prevăzute de acest text. Totodată, semnalăm că norma propusă la pct. 85 pentru art. 123 alin. (1), potrivit căreia Preşedintele Romāniei numeşte prefecţii, nu este corelată cu dispoziţiile alin. (2), rămase nemodificate, potrivit cărora prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local.###
Amintim, īn acest sens, norma prevăzută la pct. 5[!?], care prevede adoptarea unei legi organice prin referendum, deşi, la art. 73 alin. (1), legile organice se adoptă de Camera Reprezentanţilor (Parlament), ori divergenţa dintre norma propusă lapct. 70 pentru art. 102 alin. (1), potrivit căreia Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, şi norma de la art. 80 alin. (1) şi (3), astfel cum este propusă la pct. 51(vezi pct. 49), care prevede că Preşedintele Romāniei exercită puterea executivă şi răspunde īn faţa poporului. Este adevărat că, potrivit acestei din urmă norme, exercitarea puterii executive de către Preşedintele Romāniei se realizează "īn limitele stabilite de Constituţie", īnsă exercitarea conducerii generale a administraţiei publice reprezintă principala modalitate de manifestare a puterii executive īn stat. Din acest punct de vedere, competenţele Preşedintelui Romāniei şi ale Guvernului, ca autorităţi executive, nu sunt suficient de bine delimitate prin proiect.
Şi īn cadrul pct. 81 se constată o necorelare īntre norma propusă pentru alin. (1) al art. 115 şi norma de la alin. (4) al aceluiaşi articol, care rămāne nemodificată. Astfel, potrivit normei propuse pentru alin. (1), Preşedintele va emite ordonanţele de urgenţă īn temeiul unei legi de abilitare adoptate de Parlament, soluţie care nu este corelată cu dispoziţiile art. 115 alin. (4), rămase nemodificate, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă se adoptă de către Guvern. De asemenea, prin terminologia folosită, se creează o confuzie īntre cele două categorii de ordonanţe, ordonanţele simple, respectiv cele de urgenţă. Īn plus, adoptarea ordonanţelor de urgenţă "īn domenii care nu fac obiectul legilor organice" este īn contradicţie cu prevederile alin. (6), rămase nemodificate, care permit adoptarea ordonanţelor de urgenţă īn toate domeniile, cu excepţia celor expres şi limitativ prevăzute de acest text. Totodată, semnalăm că norma propusă la pct. 85 pentru art. 123 alin. (1), potrivit căreia Preşedintele Romāniei numeşte prefecţii, nu este corelată cu dispoziţiile alin. (2), rămase nemodificate, potrivit cărora prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 16. Referitor la pct. 86: art. 125: Statutul judecătorilor, pct. 87: art.132: Statutul procurorilor, pct. 88: art. 133: Consiliul Superior al Magistraturii - Rolul şi structura, pct. 89: art.134: Consiliul Superior al Magistraturii Atribuţii , care cuprind norme referitoare la alegerea prin vot, de către popor, a judecătorilor şi procurorilor, semnalăm că o asemenea modalitate de accedere īn funcţie nu poate fi acceptată, īntrucāt activitatea desfăşurată de aceştia este una de natură profesională, care urmăreşte īnfăptuirea justiţiei, iar nu una reprezentativă. Astfel, menţionăm că, spre deosebire de parlamentari, care sunt īn serviciul poporului, magistraţii, deşi au ca scop apărarea ordinii de drept şi garantarea respectării drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor, soluţionează cazuri concrete, īn care sunt implicate interesele unor persoane determinate. Īn plus, votul presupune un mandat. Or, dacă parlamentarii au un mandat reprezentativ, activitatea judecătorilor şi procurorilor nu este şi nu are de ce să fie limitată īn timp la unul sau mai multe mandate.
Totodată, la pct. 86, referitor la textul propus pentru art. 125 alin. (1), īntrucāt inamovibilitatea judecătorilor constituie o garanţie a realizării principiului independenţei justiţiei, eliminarea normei cu privire la acest aspect nu poate fi acceptată, īntrucāt depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei consacrate de art. 152 alin. (2) din Legea fundamentală. Observaţia este valabilă şi īn ceea ce priveşte norma propusă pentru alin. (4), privind revocarea din funcţie a judecătorilor prin referendum. Īn vederea garantării independenţei judecătorilor, consacrată de art. 124 Instanţele judecătoreşti - Īnfăptuirea justiţiei, alin. (3), text rămas nemodificat, este necesar ca demiterea din funcţie a acestora să se facă pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege, şi nu ca urmare a manifestării discreţionare a voinţei corpului elector. Precizăm că, prin adoptarea unei soluţii precum cea prevăzută de proiect, s-ar deschide posibilitatea pronunţării unor soluţii prin care să se "mulţumească opinia publică", īn detrimentul aplicării stricte a legii. Observaţia este valabilă, mutatis mutandis, şi īn ceea ce priveşte norma propusă la pct. 87 pentru art. 132 alin. (4), referitoare la revocarea din funcţie, prin referendum, a procurorilor.###
Totodată, la pct. 86, referitor la textul propus pentru art. 125 alin. (1), īntrucāt inamovibilitatea judecătorilor constituie o garanţie a realizării principiului independenţei justiţiei, eliminarea normei cu privire la acest aspect nu poate fi acceptată, īntrucāt depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei consacrate de art. 152 alin. (2) din Legea fundamentală. Observaţia este valabilă şi īn ceea ce priveşte norma propusă pentru alin. (4), privind revocarea din funcţie a judecătorilor prin referendum. Īn vederea garantării independenţei judecătorilor, consacrată de art. 124 Instanţele judecătoreşti - Īnfăptuirea justiţiei, alin. (3), text rămas nemodificat, este necesar ca demiterea din funcţie a acestora să se facă pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege, şi nu ca urmare a manifestării discreţionare a voinţei corpului elector. Precizăm că, prin adoptarea unei soluţii precum cea prevăzută de proiect, s-ar deschide posibilitatea pronunţării unor soluţii prin care să se "mulţumească opinia publică", īn detrimentul aplicării stricte a legii. Observaţia este valabilă, mutatis mutandis, şi īn ceea ce priveşte norma propusă la pct. 87 pentru art. 132 alin. (4), referitoare la revocarea din funcţie, prin referendum, a procurorilor.###
### Poziţia Consiliului Legislativ:17. Īn cuprinsul iniţiativei cetăţeneşti de revizuire a Constituţiei se regăsesc norme care nu sunt fundamentate, nu sunt complete, creează ambiguităţi, incoerenţe şi care nu pot fi acceptate la nivelul Legii fundamentale.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 a) Astfel, referitor la art. 1 alin. (3) propus la pct. 1, precizăm că dragostea pentru semeni, pentru neam şi pentru ţară, omenia, ospitalitatea, meritul, cinstea, munca, hărnicia, spiritul de iniţiativă, cumpătarea şi economisirea reprezintă calităţi morale ale individului, şi nu ale unei colectivităţi. De asemenea, cu privire la textul propus pentru art. 1 alin. (4), referirea la "puterea mediatică" şi la "puterea financiară", alături de enumerarea celor 3 puteri clasice - legislativă, executivă şi judecătorească -, nu poate fi acceptată, īntrucāt cele două "puteri" nu corespund vreuneia dintre funcţiile prin care puterea se exercită īn stat. Aşa cum s-a subliniat īn doctrină[13], cele 3 funcţii principale prin care puterea se exercită īn stat sunt funcţia legislativă, cea executivă şi funcţia judecătorească.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 b) Referitor la textul propus la pct. 5 pentru art. 3.2 "Regiunile de dezvoltare", relevăm că regionalizarea s-a impus īn ultimii ani īn statele europene. Īn literatura de specialitate[14], regionalizarea este definită ca reprezentānd "procesul prin care se realizează instituirea unei capacităţi de acţiune autonome, ce are ca obiectiv promovarea unui teritoriu infranaţional sau supralocal, prin mobilizarea mecanismului său economic şi, dacă este cazul, a raporturilor de solidaritate locală sau regională, precum şi a dezvoltării potenţialului său". Introducerea acestui articol trebuia corelată, īn primul rānd, cu art. 3 alin. (3) din Legea fundamentală, rămas nemodificat, care reglementează modul īn care este organizat din punct de vedere administrativ-teritorial statul romān, dar şi cu capitolul V al titlului III, referitor la administraţia publică locală.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 c) La art. 12 alin. (3), astfel cum este propus la pct. 9, semnalăm că stabilirea drept imn naţional a cāntecului "Trăiască Romānia, Trăiască Tricolorul" este inadecvată, īntrucāt, potrivit īnregistrărilor din perioada respectivă, īn varianta sa completă, interpretată īn cadrul Cenaclului Flacăra īnainte de Decembrie 1989, acesta cuprindea şi versul "Trăiască Ceauşescu, Partidul şi poporul!". ###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 d) La art. 15 alin. (3), astfel cum este propus la pct. 11, precizăm că stabilirea unui moment de la care īncepe să curgă "dreptul de acţiune" īn cazul săvārşirii unor infracţiuni nu este specifică dreptului penal. Este adevărat că, īn sens larg, dreptul statului de a trage la răspundere o persoană care a săvārşit o infracţiune se naşte de la momentul comiterii respectivei infracţiuni, īnsă acest principiu este valabil pentru orice infracţiune, nu numai pentru cele avute īn vedere de textul propus prin proiect.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 e) La art. 34 alin. (1), astfel cum este propus la pct. 18[N: vezi pct. 16], considerăm că statul nu poate garanta "dreptul la sănătate", ci poate avea obligaţia de a lua măsurile necesare pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, aşa cum se prevede īn textul actual al art. 34 alin. (1). Īn ceea ce priveşte referirea expresă la calităţile pe care trebuie să le īndeplinească hrana, precizăm că acestea nu sunt necesare, īntrucāt rezultă din prevederea, īn alin. (2), a obligaţiei statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice. Totodată, menţionăm că obligaţia statului de a lua măsuri pentru a asigura accesul cetăţenilor la alimentaţie naturală, apă curată şi aer curat, prevăzută īn norma propusă pentru art. 34 alin. (1.1), rezultă din dispoziţiile art. 35, potrivit cărora statul trebuie să asigure cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu īnconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. De altfel, precizăm că formularea propusă prin proiect este discriminatorie, īntrucāt textul se referă exclusiv la "cetăţeni", īn vreme ce prin art. 35 alin. (1) dreptul la un mediu sănătos este recunoscut, aşa cum este şi firesc, "oricărei persoane" aflate pe teritoriul Romāniei, nu doar cetăţenilor romāni.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 f) La pct. 19[N: vezi pct 17], referitor la textul propus pentru art. 35 alin. (3), precizăm că includerea statului īntre entităţile care au īndatorirea de a proteja resursele naturale ale ţării şi mediul īnconjurător este superfluă, īntrucāt această obligaţie a statului rezultă, indirect, din obligaţia prevăzută la alin. (2). īn plus, īntrucāt animalele intră īn sfera noţiunii de "mediu īnconjurător", referirea expresă la ocrotirea acestora este, de asemenea, superfluă.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 g) La pct. 24, referitor la art. 45 [Libertatea economică], apreciem că soluţia legislativă privind prevederea competenţei exclusive a instanţelor judecătoreşti de a autoriza desfăşurarea de activităţi economice nu se justifică, īntrucāt excede funcţiei judiciare pe care o īndeplinesc respectivele instanţe. Pe de altă parte, alin. (4) al art. 45, care se referă īn mod exclusiv la exercitarea activităţilor economice de către "cetăţeni", face ca, de principiu, să fie excluse de la control persoanele fizice şi juridice străine care desfăşoară astfel de activităţi pe teritoriul Romāniei.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 h) Norma propusă pentru art. 47 alin. (1) la pct. 25[N: vezi pct. 23] este incompletă, īntrucāt nu precizează cui anume ar urma să ceară cetăţenii dizolvarea Parlamentului şi demisia Preşedintelui Romāniei, şi nici procedura aplicabilă īntr-o astfel de situaţie. Referitor la norma propusă pentru alin. (1.1), considerăm că instituirea obligaţiei stabilirii, prin lege, a unor criterii, fie ele şi "elaborate ştiinţific", care să definească īn mod concret toate elementele care compun noţiunea de "nivel de trai decent", este imposibil de realizat īn practică.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 i) La pct. 44[N: vezi pct. 42], cu referire la textul propus pentru art. 72.1[Demiterea Parlamentarilor ], precizăm că norma este incompletă, īntrucāt nu reglementează numărul de alegători care pot cere demiterea din funcţie a unui parlamentar şi organizarea referendumului şi nici cine anume finanţează cheltuielile aferente acestei operaţiuni. De altfel, se constată că referendumul capătă o altă accepţiune decāt cea cunoscută, īn sensul că tinde să devină singura modalitate de alegere sau de demitere a conducătorilor autorităţilor fundamentale şi a tuturor magistraţilor. Mai mult decāt atāt, īn cuprinsul proiectului nu se reglementează finanţarea referendumurilor, indiferent de obiectul lor. Īn absenţa acestei reglementări, nicio astfel de normă nu poate fi operaţională.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 j) La pct. 46, referitor la norma propusă pentru art. 74, soluţia legislativă privind eliminarea limitărilor referitoare la domeniul de reglementare a iniţiativelor legislative cetăţeneşti prevăzute īn prezent de art. 74 alin. (2) este discutabilă. Menţionăm că, īn doctrină, s-a subliniat că problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea au fost excluse din obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor pentru a se evita propunerile legislative demagogice [15].###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 k) Norma propusă la pct. 54pentru art. 85 alin. (1) lit. k), prin instituirea unei sancţiuni radicale - dizolvarea Parlamentului īn cazul nerespectării unui termen destul de scurt de 45 de zile īn care trebuie să se pronunţe asupra respectivelor proiecte de lege - este de natură a avea efecte negative atāt asupra calităţii actului de legiferare, cāt şi asupra stabilităţii politice a ţării. Īn acelaşi context, amintim şi soluţiile propuse la pct. 118 pentru art. 151 alin. (2) şi (3), īn condiţiile īn care textul art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului romān şi unica autoritate legiuitoare a ţării, rămāne nemodificat. Prin urmare, organizarea unui referendum pentru aprobarea proiectului de revizuire a Constituţiei, respins iniţial de către această autoritate, precum şi dizolvarea acestui for īn situaţia īn care proiectul este aprobat, astfel cum se propune la pct. 118, aduc atingere principiilor statului de drept.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 l) La pct. 76, precizăm că se impune modificarea, şi nu abrogarea art. 110, īntrucāt aspectele legate de īncetarea mandatului Guvernului trebuie reglementate īn mod expres la nivelul Legii fundamentale.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 m) Referitor la norma propusă la pct. 82 pentru art. 118.1 alin. (6), menţionăm că aceasta are caracterul unei dispoziţii de incriminare, care nu este specifică unei Legi fundamentale, ci Codului penal. Mai mult decāt atāt, redactarea propusă este deficitară, īntrucāt prima parte a textului stabileşte o obligaţie (destul de neclar reglementată) īn sarcina unor persoane juridice, īn timp ce teza finală are īn vedere pedeapsa aplicabilă unor persoane fizice. Precizăm, īn plus, că stabilirea sancţiunii "confiscării īntregii averi a făptuitorilor" nu este corectă nici īn raport cu principiul stabilit prin art. 44 alin. (9), astfel cum este propus la pct. 23, şi nici īn raport cu prevederile actuale ale art. 44 alin. (9), potrivit cărora sunt supuse confiscării numai anumite categorii de bunuri, şi nu īntreaga avere a unei persoane. Din acest motiv, stabilirea unei astfel de sancţiuni apare ca o suprimare a unei garanţii a dreptului de proprietate, depăşind, astfel, limitele revizuirii consacrate de art. 152 alin. (2) din Constituţie.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 n) īn legătură cu textul art. 135 alin. (2) lit. c)[Economia şi finanţele publice - Economia], propus la pct. 90, precizăm că norma este contradictorie, īntrucāt veniturile obţinute din muncă aparţin prestatorilor muncii, prin urmare nu pot fi supuse unei "distribuţii echitabile". Īn ceea ce priveşte salariul minim brut şi salariul mediu brut, menţionăm că acestea reprezintă cifre statistice variabile, care nu pot fi reţinute la nivelul Constituţiei. Referitor la Fondul Naţional de Capital Distributiv care urmează "să fie utilizat pentru īmproprietărirea cetăţenilor ţării cu capital productiv", semnalăm că norma propusă la alin. (2) lit. d) tinde să aducă atingere dreptului de proprietate privată al cetăţenilor, garantat de Constituţie, precum şi proprietăţii publice şi private a statului. La alin. (2) lit. l) norma are mai mult caracter declarativ şi nici nu s-ar putea concretiza īn fapt, īntrucāt doar unele dintre domeniile enumerate pot furniza servicii publice gratuite şi numai īn anumite condiţii.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 o) La pct. 101, referitor la textul propus pentru art. 137.2 alin. (1), menţionăm că "administrarea legislaţiei naţionale" nu poate constitui obiectul de activitate al vreunei autorităţi publice, īntrucāt legile nu se administrează, ci se aplică.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 p) Semnalăm că normele propuse la pct. 102, īn corelare cu cele propuse la pct. 92-94, referitoare la Fondul Naţional de Pensii Publice, Fondul Naţional de Şomaj şi Fondul Naţional pentru Asigurări de Sănătate, par să īnlocuiască bugetul asigurărilor sociale de stat prevăzut la art. 138 din Constituţie. Avānd īn vedere că bugetul asigurărilor sociale de stat acoperă īn prezent şi aceste drepturi de asigurări sociale, necuprinse īn prezenta iniţiativă cetăţenească, normele propuse nu pot face obiectul revizuirii, deoarece ar avea ca rezultat suprimarea unor drepturi fundamentale ale cetăţenilor.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 17 r) La pct. 116, referitor la textul propus pentru art. 149[Aderarea Romāniei la tratate militare internaţionale se aprobă de poporul romān, prin referendum.], precizăm că, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Constituţie, hotărārile care au caracter militar nu se publică. Īn plus, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele prevede că "Īn cazuri temeinic justificate, Parlamentul şi, respectiv, Guvernul pot hotărī ca textele anumitor tratate să nu fie publicate īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, acestea urmānd să fie comunicate tuturor instituţiilor interesate". Prin urmare, aprobarea de către popor, prin referendum, a tratatelor internaţionale nu poate avea loc īntotdeauna, deoarece, prin natura lor, unele tratate militare au caracter secret, fiindu-le aplicabile prevederile sus-menţionate. Or, exprimarea consimţămāntului de a deveni parte la un tratat internaţional, fie el şi militar, prin referendum, implică aducerea la cunoştinţa cetăţenilor a conţinutului respectivului tratat, lucru care, uneori, nu este posibil.###
### Poziţia Consiliului Legislativ: 18. Iniţiativa legislativă cetăţenească cuprinde reglementarea unor instituţii care, īn mod normal, nu trebuie prevăzute īn cuprinsul Legii fundamentale, cum ar fi dispoziţiile art. 31.1 şi 31.2, propuse la pct. 14 şi 15, care prevăd organizarea Serviciului Naţional al Informaţiei Publice şi a Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, precum şi dispoziţiile privind Fondurile naţionale de la art. 135.1, 135.2, 135.3, 135.4, astfel cum sunt propuse la pct. 91-94 etc. Şi la pct. 99, a cărui parte dispozitivă are īn vedere, īn fapt, modificarea īn integralitate a art. 137, intitulat, īn forma actuală, "Sistemul financiar", iar īn forma propusă, "Banca Naţională a Romāniei", articolul cuprinde prevederi legate de statutul legal al Băncii Naţionale a Romāniei, obiectivul fundamental şi principalele atribuţii ale acesteia, precum şi unele aspecte referitoare la guvernatorul băncii. Or, aceste dispoziţii trebuie să se regăsească la nivel de lege, şi nu īn cadrul Constituţiei.
Īn acelaşi context, amintim şi pct. 101, 102 şi 103, prin care sunt introduse reglementări referitoare la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia Naţională de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Avānd īn vedere că acestea sunt calificate ca fiind autorităţi administrative, precizăm că intră sub incidenţa prevederilor art. 117 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile administrative autonome se pot īnfiinţa prin lege organică. Eventual, ele se pot regăsi la nivelul Legii fundamentale sub forma unor norme generale, care să stabilească natura juridică şi rolul lor, urmānd ca reglementarea obiectului de activitate, precum şi a competenţei şi modului de numire a membrilor acestora să se facă prin lege. De asemenea, textele propuse la pct. 104 pentru art. 137.4 alin. (3)-(7) cuprind dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni, astfel că acestea trebuie să se regăsească īn cuprinsul actului normativ ce reglementează īnfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestei instituţii de credit, şi nu la nivelul Legii fundamentale. ###
Īn acelaşi context, amintim şi pct. 101, 102 şi 103, prin care sunt introduse reglementări referitoare la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia Naţională de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Avānd īn vedere că acestea sunt calificate ca fiind autorităţi administrative, precizăm că intră sub incidenţa prevederilor art. 117 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile administrative autonome se pot īnfiinţa prin lege organică. Eventual, ele se pot regăsi la nivelul Legii fundamentale sub forma unor norme generale, care să stabilească natura juridică şi rolul lor, urmānd ca reglementarea obiectului de activitate, precum şi a competenţei şi modului de numire a membrilor acestora să se facă prin lege. De asemenea, textele propuse la pct. 104 pentru art. 137.4 alin. (3)-(7) cuprind dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni, astfel că acestea trebuie să se regăsească īn cuprinsul actului normativ ce reglementează īnfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestei instituţii de credit, şi nu la nivelul Legii fundamentale. ###
### Poziţia Consiliului Legislativ: Avānd īn vedere observaţiile formulate īn prezentul aviz, rezultă că, din punctul de vedere al coeziunii normelor propuse cu dispoziţiile constituţionale rămase nemodificate, proiectul este deficitar, īn numeroase cazuri existānd necorelări şi contradicţii ale noilor soluţii īn raport cu cele al căror conţinut nu se schimbă. Īn plus, mare parte din prevederile constituţionale propuse nu sunt suficiente şi eficiente şi, prin urmare, nu pot fi aplicate efectiv īn practică. Prezenta iniţiativă nu corespunde nici exigenţelor de redactare a unui act constituţional, aceasta nefiind sistematizată corespunzător şi nici redactată īntr-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, clar şi precis, care să excludă orice echivoc.
Avānd īn vedere amploarea şi consistenţa intervenţiilor legislative propuse asupra Constituţiei, prezenta iniţiativă cetăţenească, īn loc să aducă un plus de valoare actualei reglementări, nu face decāt să favorizeze interpretările eronate şi confuziile cu privire la normele din cadrul Legii fundamentale. Īn aceste condiţii, īn redactarea actuală, iniţiativa legislativă cetăţenească privind revizuirea Constituţiei nu īntruneşte condiţiile necesare pentru a fi promovată.
-****-
PREŞEDINTELE Consiliului Legislativ dr. Dragoş Iliescu
Bucureşti, 22 aprilie 2013/nr. 308
Consiliului Legislativ
Document integral/MONITORUL OFICIAL : http://www.monitoruloficial.ro/emoni...M5NTMzRSszMA==
###
Avānd īn vedere amploarea şi consistenţa intervenţiilor legislative propuse asupra Constituţiei, prezenta iniţiativă cetăţenească, īn loc să aducă un plus de valoare actualei reglementări, nu face decāt să favorizeze interpretările eronate şi confuziile cu privire la normele din cadrul Legii fundamentale. Īn aceste condiţii, īn redactarea actuală, iniţiativa legislativă cetăţenească privind revizuirea Constituţiei nu īntruneşte condiţiile necesare pentru a fi promovată.
-****-
PREŞEDINTELE Consiliului Legislativ dr. Dragoş Iliescu
Bucureşti, 22 aprilie 2013/nr. 308
Consiliului Legislativ
Document integral/MONITORUL OFICIAL : http://www.monitoruloficial.ro/emoni...M5NTMzRSszMA==
###
Ioan Roşca, 25 mai 2013
DOCUMENT: http://www.piatauniversitatii.com/ne...ial-300-2013-5
***
*****
Dezbateri :
©® Document-[NC-01][] Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 1. Forma de guvernamant
©® Document-[NC-02][] Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 2. Teritoriul national
©® Document-[NC-03][] Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 3. Pensiile
©® Document-[NC-04][] Constitutia si imprumuturile statului - opinie pentru domnul Cojocaru, de Ioan Rosca
©® Document-[NC-05][] Statul poate rastalmaci: pensionarii lui de ''suflet'' si pensionarii de ''pripas''!
©® Document-[NC-06][] Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 4. Economia
©® Document-[NC-07][] Noua Constitutie a Romaniei-Propuneri: 5. Proprietatea
©® Document-[NC-08][] COMUNICAT : Conform articolului 150 din Constitutia Romaniei
©® Document-[NC-09][] Noua constitutie 2013 - manual de utilizare: Legea fundamentala se cere fondata!
©® Document-[NC-10][] Miscarea pentru Constitutia Cetatenilor - NOUA Constitutie a Romaniei 2013
©® Document-[NC-11][] Reactii la Noua Constitutie - Miscarea pentru Constitutia Cetatenilor
©® Document-[NC-12][] Catre Romanii de pretutindeni - Memorandum pentru Reintregirea Romaniei
©® Document-[NC-13][] Forum CONSTITUTIONAL: Opinii pentru legea fundamentala - Noua Constitutie 2013
©® Document-[NC-14][] Ioan Roşca : opinii la Proiectul de LEGE privind Revizuirea Constituţiei Romāniei - promovat de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor 2013
©® Document-[NC-15][] Consiliul Legislativ avizează negativ iniţiativa legislativă promovată de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC)
©® Document-[NC-16][] Poziţia Consiliului Legislativ faţă de iniţiativa legislativă a cetăţenilor promovata de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC), comentată
©® Document-[NC-17][]
©® Document-[NC-18][] Forum: Proiect de NOUA Constitutie a Romāniei 2013, - elaborata de cetateni
************
************
