Aurora Gheorghiulescu

…Am urmărit dialogurile lui Diaconescu cu Băsescu si Antonescu- integral. Nu voi comenta aici nimic despre prestaţia căpetenilor PDL şi PNL, pentru că presupun că are cine să o facă. Dar nu mulţi vor sesiza aspectele la care mă voi referi eu, pentru că, pe de o parte, nu au interesul, şi pe de altă parte, nu au avut ocazia să surprindă lansarea "operaţiei PPDD".

Am mai scris despre asta, reiau aici pe scurt, în trepte , explicaţia:

1.) În vara anului 2006, am participat la o confruntare dintre Miron Cozma (adus de la penitenciar) şi Voican Voiculescu, împreună cu alţi reclamanţi din dosarul "genocidul comunist" (Ioniţoiu, Caraza, Jijie), la procuratura militară de pe lîngă ICCJ. Dialogul a fost furtunos, Cozma pretinzînd ca este anticomunist, eu cerîndu-i să o dovedească, nemaiacoperindu-l pe Iliescu şi nelăsîndu-l pe Voican să-şi debiteze mizeriile despre cum a apărat FSN democraţia în iunie 1990. În jurul orei 15, discuţia s-a terminat şi Cozma a rămas să facă declaraţii, care pesupuneam că îl vor inculpa pe Iliescu. Am mers circa 20 de minute pînă acasă. Dînd drumul la televizor, am constatat stupefiat ca pe OTV se transmitea un interviu cu Clită, ucigaşul securităţii, închis pentru cazul Ursu. Din mijlocul penitenciarului unde ispăşea pedeapsa, acesta a transmis o oră ameninţări la adresa lui Voinea şi Cozma. Că îi va omori cînd iese, dacă nu se astîmpără, dacă nu tac. Asta la maxim 30 de minute după ce Cozma se decisese să vorbească. Este absolut imposibil ca aşa ceva să fie reglat altfel decit de Securitea cea mai de sus. Nu ştiu cine i-a informat şi activat fulgerator despre evoluţia discuţiei (poate Voican) dar era înspăimîntător de clar că OTV este un instrument de prima linie.

2.) Cu ocazia unei comemorari de 13 iunie, am aranjat telefonic cu Robert Turcescu, să discutăm despre semnificaţia zilei, la Realitatea. Mă aflam în vizită la Bucureşti, fără ca să ştie cineva unde sînt şi la ce telefon fix aş putea fi găsit. Peste zece minute , telefonul a sunat… O mesageră OTV mi-a spus că domnul Diaconescu (pe care nu-l întîlnisem niciodată) mă invită în acea seara la ora 20, punîndu-mi la dispoziţie oricîte ore, ca să explic feseniada din 1990. La ora 17 am telefonat la OTV, să verific dacă meţin invitaţia, înainte de a contramanda dialogul de la Realitatea. Am primit garanţii că nu voi fi deranjat, fiind singur, încit voi povesti nestingherit. La ora 20 m-am pezentat la OTV, constatînd ca e invitat şi Nica Leon- ...

Ca şi recentele alegeri locale, turnesolul cazului Năstase scoate in evidenţă degradarea socială şi intelectuală, reeducarea realizată în Tranziţia Criminală, printr-un proces îndelungat de compromitere în lanţ, de tip "Piteşti".

Marii moştenitori ai securicomuniştilor au orchestrat distrugerea economiei, aservirea colonială a ţării şi evoluţia patologică a societăţii, ca să evite pedeapsa şi să-şi poată împărţi prada. Victimele lor intoxicate sînt pseudo-cetăţenii pe care au încercat sau vor încerca aiuriţii să îi provoace la reformă sau revoluţie. Ar fi fost bine dacă realizam, după 1990, că puţinii români însetaţi de emanciparea condiţiei umane au de înfruntat- şi nu de convins- o majoritate complice. Cei care "s-au descurcat" şi în aceşti 22 de ani (aşa cum au făcut-o şi înainte) au recurs, de voie de nevoie, la mijloace necinstite, estompîndu-şi eventualele aspiraţii morale (bine, adevăr, dreptate, cinste, merit, curaj, demnitate etc.)- inadecvate supravieţuirii într-un muşuroi de furtişaguri şi înşelătorii. S-au integrat într-un sistem social secătuit de scrupule, în care animalica luptă pentru interesele individuale se combină patologic cu încadrarea în uriaşa structură mafiotă rămasă la putere. In spatele inflaţiei de vorbe goale se află conştiinţe plămădite de vînătoarea chilipirurilor: de la hoţul de lemne (teren, fier vechi, utilaje, recolte, prundiş, etc) pînă la parazitul din administraţie (justiţie, educaţie, cercetare, etc.)- acoperit cu diplome bidon, bazate pe plagiat (Ponta fiind doar un caz, din milionul de "experţi" produşi în mocirlă).

Credeţi că această masă demoralizată, imoralizată si amoralizantă mai poate simţi o revoltă curată în faţa făcăturilor uzurpatorilor, care au alienat-o sau domesticit-o? Priviţi atunci reacţia publicului in faţa cazului Năstase, atitudinea aparent paradoxală a majorităţii în faţa accidentului prin care unul dintre marii responsabili pentru genocidul postdecembrist a fost- un pic- condamnat. Ar fi trebuit ca victimele, văzînd că se creează un precedent pentru pedepsirea vinovaţilor de distrugerea ţării, să se bucure, să se trezească la viaţă, să ceară pătimaş continuarea procesului purificator, deschiderea largă a uşii- descuiate după 22 de ani. Poate că unii s-au bucurat (din pură răutate) de imaginatele suferinţe ale lui Năstase, dar această satisfacţie nu are legătură cu sentinţa morală, pe care un om (de)căzut nu o mai poate pronunţa. Ba chiar, micul hoţ bine adpatat se poate simţi ameninţat de vestea întemniţării unuia mai mare: cine ştie unde ar ajunge un val de justiţiarism, dacă ar cuprinde România… De aceea el va fi precaut, evitînd poziţiile publice tranşante, arătîndu-se tolerant, împăciuitor, concesiv, uman, inţelegator făţă de "suferinţele" unui detronat. Sau va tace, cufundat în pasivitatea generală.

Inţelegînd şi exploatînd aceste trăiri (pentru că ei le-au cultivat), ...