Aurora Gheorghiulescu

Completez consideraţiile despre ravagiile reeducării, din textul dedicat azi cazului Năstase, cu cîteva note despre omniprezenţa falsificărilor, în România de azi dar şi aiurea, într-o epocă de decadenţă "postmodernistă", compromisă de un "progres" regresiv, (despre care am scris mai multe texte regrupate la http://www.ioanrosca.com/ )

Adevărul dur e că omul , singur sau înhăitat, silit să vîneze prin societate, în situaţii tot mai complexe, şi-a dezvoltat şiretenia, capacitatea de a simula, de a organiza explotarea şi înşelarea altora- mult mai mult decît calităţile morale propovăduite ipocrit şi care cam stînjenesc- la nivel "pragmatic". Aspiraţiile nobile au rămas ferment pentru literatură, continuă să motiveze cîţiva visători şi să fie invocate de toţi prefăcuţii. Dar s-au dovedit prea fragile pentru a deveni natură intimă celor siliţi să găsescă soluţii de suspravieţuire şi asmuţiţi comercial către bunăstare cu orice preţ. Nu se mai crede în masă în valorile oficiale: cinste, solidaritate, sacrificiu etc. E plină lumea de farse şi aparenţe, de la perfidiile politice la scamatoriile universitare.

Dar nu cunosc un loc şi un moment în care renunţarea la orice dram de nobleţe, adoptarea filosofiei neruşinării fără limite, să atinga cotele din România de azi. Acesta e rezultatul reeducării, într-o societate care îşi croieşte sensurile urîte din mers. În ţara în care s-au comis atîtea porcării nepedepsite, infractorii fac şi aplică legea, victimele au fost împotmolite în complicităţi iar cinstea duce la mizerie- nu se putea înteţi cultul pentru adevăr, dreptate, corectitudine. Majoritatea românilor fiind implicaţi în "inginerii", gigantice sau pitice, nu simt, faţă de "băieţii deştepţi", care "se descurcă" de minune, decît ciudă invidioasă- nu oprobiu moral. Hoţia altora îi irită pe spectatori numai pînă la punctul… de la care încep rezonanţele.

Cel care a trecut prin liceu -cumparănd notele de la profesori degeneraţi- şi apoi prin facultate- fără a pierde timp să studieze ce copie- nu are cum fi revoltat că primul ministru îi seamăna. Nu cred că îşi doresc diplomaţii tranziţiei să se facă o cercetare retroactivă a lucrărilor de doctorat (şi nu numai ) plagiate în aceşti 22 de ani de distrugere metodică (premeditată) a învăţâmîntului românesc. Pentru că ştiu care e realitatea, profitorii nu o vor scurmată. Că doar nu crede cineva că România a devenit marele laborator de excelenţă a lumii- aşa cum s-ar putea deduce, dacă ai lua în serios numărul uriaş de doctori, masteri, etc - fabricaţi de sistemul ticăloşit. Cine are interesul ca devalorizarea studiilor făcute în România sa fie revelată, cine vrea să stîrnească rahatul de sub preşul pe care se joacă de-a profesionalismul actualii locuitori ai unui spaţiu intelectual sinistrat? Părinţii nulităţilor diplomate la kilogram, profesorii ...

Ca şi recentele alegeri locale, turnesolul cazului Năstase scoate in evidenţă degradarea socială şi intelectuală, reeducarea realizată în Tranziţia Criminală, printr-un proces îndelungat de compromitere în lanţ, de tip "Piteşti".

Marii moştenitori ai securicomuniştilor au orchestrat distrugerea economiei, aservirea colonială a ţării şi evoluţia patologică a societăţii, ca să evite pedeapsa şi să-şi poată împărţi prada. Victimele lor intoxicate sînt pseudo-cetăţenii pe care au încercat sau vor încerca aiuriţii să îi provoace la reformă sau revoluţie. Ar fi fost bine dacă realizam, după 1990, că puţinii români însetaţi de emanciparea condiţiei umane au de înfruntat- şi nu de convins- o majoritate complice. Cei care "s-au descurcat" şi în aceşti 22 de ani (aşa cum au făcut-o şi înainte) au recurs, de voie de nevoie, la mijloace necinstite, estompîndu-şi eventualele aspiraţii morale (bine, adevăr, dreptate, cinste, merit, curaj, demnitate etc.)- inadecvate supravieţuirii într-un muşuroi de furtişaguri şi înşelătorii. S-au integrat într-un sistem social secătuit de scrupule, în care animalica luptă pentru interesele individuale se combină patologic cu încadrarea în uriaşa structură mafiotă rămasă la putere. In spatele inflaţiei de vorbe goale se află conştiinţe plămădite de vînătoarea chilipirurilor: de la hoţul de lemne (teren, fier vechi, utilaje, recolte, prundiş, etc) pînă la parazitul din administraţie (justiţie, educaţie, cercetare, etc.)- acoperit cu diplome bidon, bazate pe plagiat (Ponta fiind doar un caz, din milionul de "experţi" produşi în mocirlă).

Credeţi că această masă demoralizată, imoralizată si amoralizantă mai poate simţi o revoltă curată în faţa făcăturilor uzurpatorilor, care au alienat-o sau domesticit-o? Priviţi atunci reacţia publicului in faţa cazului Năstase, atitudinea aparent paradoxală a majorităţii în faţa accidentului prin care unul dintre marii responsabili pentru genocidul postdecembrist a fost- un pic- condamnat. Ar fi trebuit ca victimele, văzînd că se creează un precedent pentru pedepsirea vinovaţilor de distrugerea ţării, să se bucure, să se trezească la viaţă, să ceară pătimaş continuarea procesului purificator, deschiderea largă a uşii- descuiate după 22 de ani. Poate că unii s-au bucurat (din pură răutate) de imaginatele suferinţe ale lui Năstase, dar această satisfacţie nu are legătură cu sentinţa morală, pe care un om (de)căzut nu o mai poate pronunţa. Ba chiar, micul hoţ bine adpatat se poate simţi ameninţat de vestea întemniţării unuia mai mare: cine ştie unde ar ajunge un val de justiţiarism, dacă ar cuprinde România… De aceea el va fi precaut, evitînd poziţiile publice tranşante, arătîndu-se tolerant, împăciuitor, concesiv, uman, inţelegator făţă de "suferinţele" unui detronat. Sau va tace, cufundat în pasivitatea generală.

Inţelegînd şi exploatînd aceste trăiri (pentru că ei le-au cultivat), ...