Aurora Gheorghiulescu

Democratie reala? ...Sarlatania lui Dan Diaconescu, care s-a repezit sa mulga nemultumirea populatiei fata de rotativa fesenista, ne readuce in fata ochilor un fenomen ce se repeta nociv ( a se vedea si precedentele de tip Vadim, Becali etc): capitalizarea urii fata de uzurpatorii vechi de catre un parazit concurent, care incearca sa le ia locul. Pe modelul: "Ati vazut cine sint, cum v-au mintit? Dati-i jos si votati-ma pe mine, care va spun adevarul despre cit de bine va voi face!". Populismul demagogic nu e greu de sesizat de catre oamenii cu discernamint, dar e foarte eficace (mai ales daca are sprijin mediatic) in a rataci turma credulilor, aruncindu-i intr-o spirala de cicluri "sperante/dezamagiri".

Efectul final al acestei repetate scamatorii este neincrederea generalizata: nimeni nu mai da doi bani pe o promisiune electorala, pe o platforma politica, pe o doctrina fatoasa. Avem nevoie de garantii convingatoare ca nu sintem din nou inselati. Ne putem orienta dupa concretetea masurilor propuse, eficacitatea mecanismelor asumate pentru controlul respectarii angajamentelor, credibilitatea persoanelor din spatele unui program (evaluata in functie de ce au facut in trecut pe frontul civic). Dar tot nu putem fi siguri ca noul val, care denunta porcariile facute de cel vechi, nu se va strica pe drum, cufundindu-se in mocirla politicii. Atunci cind indemnam la revolta impotriva uzurpatorilor statului care se acopera prin pseudo-democratie, are vreun rost sa ascundem celor pe care-i instigam la contestare faptul ca bolile politice se produc din cauze profunde, datorita unei fragilitati perene ale organismului social, pentru care omenirea nu a gasit leac? Nu vor banui, pe drept cuvint, cei care ne aud promitind ca vom aduce binele la putere ca sintem cel putin gaunosi, daca nu chiar mincinosi?

Admit ca telectateanul mediu nu poate fi convins sa te urmeze, prin eseuri profunde si sincere despre conditia politica a omului. Dar el are capacitatea de a sesiza ca e momit din nou, prin promisiuni fara acoperire, oricit de mestesugit ar fi organizate in doctrine, platforme si programe. Revalorizarea monedei morale nu se face aruncind pe piata noi valuri de vorbarie civica rapid degradabila. Efectul dezamagirii fata de esecurile ameliorariilor promise in cascada e pervers: ne va inneca pe toti, din activism steril in scepticism/nihilism/cinism iremediabil. Cu toate riscurile, ar trebui sa recunoastem cinstit ca nu stim cum se poate combate patologia sociala actuala, ca sintem in plina cautare de solutii eficace. Sa chemam cetatenii nemultumiti de fiziologia sistemului sa participe la cercetarea si implementarea unor formule noi. Recunoscind ca nu le-am gasit inca.

Tocmai asta nu fac neoprofetii care dau tircoale hoitului politic postmodernist. Procedeaza cum au facut si comunistii , chiar daca nu le impartasesc doctrina: fabuleaza liber despre fenomene a a caror complexitate impiedica o analiza ...

Text preluat(semnatura si link la final): Pentru a-mi explica propunerea , trebuie sa aduc in faţă un anume context. Exista doua macrofenomene a căror interferenţă produce o derută rătăcitoare sau paralizantă. Unii văd bine unul din ele , alţii pe celalalt, rareori fiind precepută otrăvitoarea lor co-manifestare.

A.) Alteritatea persoanelor- sporită de scara tot mai mare de vieţuire colectivă, care conduce firesc şi legitim la poziţii contrare. Chiar dacă am semăna genetic sau cultural (e de dorit asta, vrem omogenizare de dragul consensului?) tot ar apare interse contrare, din cauza "specializarii". Ţăranii şi orăşenii nu au acelaşi interes privind preţul alimentelor şi au nevoie de mecanisme de negociere, nu de uniformizarea forţata a poziţiilor lor. Fiecare ar vrea să ia cît mai mult din buget şi să dea cît mai puţin. Intr-o societate mare si evoluată, unii vor liberalizarea avorturilor- alţii interzicerea. Unii vor dori stat religios, altii stat laic sau ateu. Unii vor dori şcolarizare maximă, alţii- minimă. Vor exista promotori ai libertăţii media dar şi a cenzurării. Activişti pentru interzicerea portului de armă şi pentru cauza contrară. Adepţi ai autonomiei ţării, sau a "integrării" ei- la un imperiu sau la altul. Iubitori de business şi duşmani ai ciştigurilor speculative. Doritori de comunism, anarhism, individualism etc. Regionalişti si centralişti. Progresisti si conservatori. Etc. Etc. Etc. Toate acestea sint INEVITABILE. A doua zi dupa ce un popor capturat de o mafie politica şi-ar cuceri libertatea, ar izbucni conflictele privind calea de urmat, tocmai pentru că lumea nu ar mai fi ţinută în hăţuri. De aceea, programul unei alianţe largi împotriva unui regim putred nu poate conţine proiecte particulare de societate, ci doar cadrul asigurării unui regulament just pentru negocierea dintre diversele proiecte legitime. Deci- reguli corecte de stabilire a compromisului, impus de fenomenul A, sa zicem- noua Constitutie.

B.) Uzurparea puterii- constatabilă din plin în istorie, încît putem consemna uzurpabilitatea instituţiilor menite asigurării corectitudinii jocului social, atacate de cei răi, cu mare succes. Statul şi legile fiind folosite de cei care acaparează puterea pentru a-şi exploata, domina şi domestici victimele prinse în plasa "legalităţii" emanate de sus în jos, cu sau fără aparenţe democratice.

Ironizind teoriile stupide ale "complotului", apăratorii legitimităţii neosclavagiste fac tot ce se poate pentru ca poporul să nu-şi dea seama că este manipulat şi jefuit sistemic, hipnotizat printr-o uriaşă farsă. Activiştii "anti-sistem" realizează ce se întîmplă în spatele decorului de mucava şi denunţă bandele care acapareaza puterea si transformă individul în pion, fără posibilitati de reacţie eficace. Dar, obnubilaţi de revoltă şi isterizaţi de conformismul majorităţii, ei neglijează importanţa ...