Constantin Cojocaru

Condiţiile impuse la înfiinţarea unui partid în România îngreunează deliberat apariţia unei forţe politice noi, care să ajungă în Parlament printr-o iniţiativă civică şi nu remorcată de un personaj “providenţial” intens mediatizat şi împinsă din spate de finanţatori obscuri. Cumulativ, e nevoie de minim 25.000 de membri (care să vina din cel puţin 18 judeţe), un prag electoral de 5% şi de o “garanţie” de 5 salarii minime brute pe economie per candidat (3.750 lei în prezent), bani care se returnează în final numai formaţiunilor cu minim 2% din voturi la nivel naţional.

Într-o excelentă analiză publicată în “Argumente şi Fapte” (“Democratia buzunarelor adanci”), Lucian Sârbu pune lupa pe viciile democraţiei româneşti, cea mai restrictivă din Europa în ceea ce priveşte accesul în Parlament a noilor formaţiuni politice.

Cele mai multe ţări europene permit înfiinţarea unui partid cu câteva zeci sau sute de membri. România este singura cu ştacheta ridicată la 25.000 de membri fondatori (sociologul Barbu Mateescu a deschis primul discuţia pe blogul sau despre caracterul “închis” al democraţiei româneşti, observând că de la 251 de membri după Revoluţie, înfiinţarea unui nou partid a fost apoi condiţionată de existenţa a 10.000 membri în 1996 şi 25.000 în 2003). În comparaţie cu populaţia României, doar Portugalia (minim 7500 de membri) şi Finlanda (minim 5000 de membri) ar ridica obstacole asemănătoare, cu deosebirea că acolo nu există condiţionarea răspândirii relativ uniforme la nivel naţional, remarcă autorul, ceea ce blochează accesul unor formaţiuni care ar reprezenta interese locale sau regionale (de pildă, un partid care să lupte împotriva exploatării gazelor de şist din zona Constanţa ar strânge poate 25.000 de aderenţi locali dar ar trebui să-şi asigure mii de suporteri şi în restul judeţelor pentru a se putea înfiinţa).

A două barieră este pragul electoral de 5%, cel mai ridicat din Europa (doar câteva ţări europene folosesc limita de 5%, mai mult găsim însă în Turcia-10% şi Rusia-7%). În sfârşit, există depozitul electoral pe care fiecare partid trebuie să-l depună înainte de alegeri la CEC-este vorba de 5 salarii minime brute pe economie de candidat (2.260 de salarii minime pentru partidul care vrea să aibă liste complete, adică 1,582 milioane lei pentru 452 candidaţi la alegerile parlamentare din 2012). Suma se returnează doar partidelor care au luat minim 2% din voturi la alegeri, în caz contrar se opreşte la bugetul de stat.

Analiza lui Lucian Sârbu radiografiază sistemele electorale din cele 27 de state ...

Propuneri/ 1. Forma de guvernământ. / Guvernanţii ne-au anunţat că vor să modifice Constituţia ţării, chiar în cursul acestui an, 2013. Actuala Constituţie a fost adoptată cu exact 10 ani în urmă, în anul 2003. Principalele modificări făcute, atunci, în 2003, în textul Constituţiei României au vizat articolul 136, referitor la PROPRIETATE. Noile prevederi constituţionale au permis guvernanţilor să treacă în proprietatea PRIVATĂ a statului hălci mari din avuţia PUBLICĂ, ca să le poată vinde străinilor, prin aşa-numita privatizare, să accelereze, astfel, procesul de deposedare a poporului român de avuţia productivă acumulată până în 1989 şi de resursele naturale ale ţării. Obiectiv pe care l-au realizat cu vârf şi îndesat. Nu ştim, încă, ce modificări concrete vor să facă în Constituţie, acum, în 2013. Le vom cunoaşte atunci când vor hotărî ei să ni le aducă la cunoştinţă. Cum la guvernare sunt tot cei care au modificat Constituţia în 2003, este de aşteptat că modificările pe care le vor propune acum vor fi o continuare firească a celor făcute în 2003.

Constituţia României trebuie, realmente, modificată, revizuită. Este o Constituţie care nu apără libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, ci privilegiile guvernanţilor, cei care au acaparat statul român prin lovitura de stat din decembrie 1989. Este o Constituţie prin care poporul nu controlează statul, ci statul controlează poporul.

În anul 2013, poporul român are şansa să-şi voteze o nouă Constituţie, care să-l facă stăpân în propria lui ţară, România, să creeze un stat care să-l slujească, cu competenţă şi devotament, să-i apere libertăţile şi drepturile, să-l scoată din sărăcie şi umilinţă. Pentru a fi votată, o astfel de Constituţie trebuie să existe, să fie redactată. În 2013, poporul român nu trebuie să se mai lase înşelat de politicienii care îl vor pune în situaţia să voteze, prin DA, ori NU, o singură variantă de Constituţie, aceea redactată de ei, de guvernanţi, care să le apere privilegiile. Poporul român are dreptul, SUVERAN, să poată ALEGE, între varianta constituţională propusă de guvernanţi şi varianta constituţională propusă de noi, cei care ne-am opus, constant, începând cu anul 1990, celor instalaţi la conducerea statului român, prin lovitura de stat din decembrie 1989.

Invit, deci, pe toţi românii interesaţi de soarta ţării şi a neamului lor, care nu au participat la guvernarea ţării, care nu au ocupat funcţii de conducere în statul român, să ni se alăturte, mai întâi, în efortul de a elabora un PROIECT de Constituţie a României care să apere libertăţile şi drepturile românilor, iar, apoi, să creem condiţiile care să ofere poporului şansa de a-şi alege Constituţia pe care şi-o doreşte. Aşa cum vom vedea, actuala Constituţie a României trebuie schimbată aproape complet.

Prima modificare priveşte chiar forma de guvernământ. Actuala Constituţie, la art. 1, alin. (2), prevede că „Forma de guvernământ a statului ...

Cu ceva timp în urmă, atrăgeam atenţia asupra faptului că Mugur Isărescu a ieşit la vânat, respectiv, la vânarea funcţiei de Preşedinte al României (AICI). La mai puţin de o lună de la acea manifestare, în care ne transmitea mesajul că România nu are altă soluţie decât să apeleze la capitalul străin, sugerând că el este „trimisul” care ne poate aduce această nouă „infuzie” de lapte şi miere, de data aceasta, Guvernatorul BNR lansează un atac direct şi total împotriva scandalului politic din România, de care se „delimitează”, scandal care, în opinia sa, se face vinovat de deteriorarea situaţiei economice a ţării, exprimată, direct, de deprecierea monedei naţionale.

Iată, câteva extrase publicate de Hotnews.ro, pe data de 6.08.2012, din această rafală de focuri trase asupra clasei politice de vânătorul funcţiei prezidenţiale.

"Insist", “subliniez”, "avertizez”. Rareori Mugur Isarescu foloseste asemenea cuvinte in discursurile sale, insa luni expresiile respective au abundat. Fara menajamente prea multe, Isarescu a avertizat ca a venit momentul ca politicieniii sa puna capat scandalurilor care deja au afectat si vor mai afecta si lunile urmatoare evolutia leului in fata euro”.

“1.) Politicienii sa se aseze la masa discutiilor si sa gaseasca solutii. Politica este arta dialogului, nu? Cine nu ştie să dialogheze poate să meargă acasă nu să ne scoată pe noi din casă”.

Deci, politicienii, adică cei care conduc, astăzi, România, sunt invitaţi să meargă acasă, să nu ne scoată pe “noi” din casă. Altfel spus, Mugur Isărescu, nu face parte dintre politicienii, care “nu ştiu să dialogheze”. El face parte dintre “noi”. El nu a fost prim-ministru, în perioada în care s-au pus bazele vânzării, către străini, a capitalului românesc, inclusiv ale celui bancar, el nu conduce, de peste două decenii, BNR, componentă a statului român, care a generat şi întreţinut inflaţia, prin care capitalul românesc a fost pus pe butuci, gata să fie cumpărat, pe nimic, de străini şi de guvernanţii autohtoni, în mijlocul cărora s-a aflat tot timpul. El face parte dintre “noi”, noi cei pe care politicienii, colegi ai domnului Guvernator, ne-au “scos” din fabricile, uzinele, hotelurile şi băncile noastre, pe care le-am construit cu sudoare şi cu multe privaţiuni.

“2.) Scandalul politic depreciaza leul. Tensiunile interne s-au vazut in mod cert asupra evolutiei leului”.

Nu, domnule Guvernator. Nu scandalul politic depreciază leul. Pe termen lung, leul este depreciat din cauza deficitelor balanţei comerţului exterior al ţării, deficite determinate, la rândul lor, în principal, de trecerea capitalului naţional în proprietatea străinilor, Pe termen scurt, leul este depreciat, sau apreciat, ca urmare a intervenţiilor BNR pe piaţa valutară, prin care aceasta cumpără şi vinde lei, sau valute, prin care influenţează cursul de schimb, cu dublu scop:

a), financiar, să umfle ...

COMUNICAT PP-LC, Duminică, 29.07.2012, are loc referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României. Traian Băsescu a făcut parte din nomenclatura PCR, din nomenclatura FSN, a fost preşedinte al PD si al PDL, a fost ministru în mai multe guverne postdecembriste, este Preşedintele României din anul 2004. Traian Băsecsu a ocupat funcţii importante în conducerea statului român, inclusiv funcţia de preşedinte al ţării.


Traian Băsescu şi partidele politice din care a făcut parte şi pe care le-a condus au folosit funcţiile ocupate în conducerea statului român pentru a se îmbogăţi ei, prin deposedarea cetăţenilor ţării..

Statul român postdecembrist, din conducerea căruia a făct parte şi Traian Băsescu, a deposedat cetăţenii României de capitalul productiv acumulat în timpul regimului comunist, în valoare de peste 300 miliarde de euro, actuali, ca şi de profiturile create de acest capital în ultimii 23 de ani, în valoare de peste 1500 miliarde de euro.

Acest stat a distrus 4 milioane de locuri de muncă, a obligat peste 3 milioane de români să-şi părăsească ţara, în căutarea unui loc de muncă, a făcut, astfel, ca 5 milioane de copii români să trăiască fără mamă, sau fără tată, sau fără ambii părinţi, să devină pradă uşoară pentru traficanţii de carne vie, de droguri, să îngroaşe rândurile infractorilor şi criminalilor.

Statul român postdecembrist, din conducerea căruia a făct parte şi Traian Băsescu, a „privatizat”, adică a vândut, pe nimic, cea mai mare parte a capitalului pe care l-a furat de la cetăţeni, care a ajuns, astfel, în proprietatea privată a guvernanţilor şi străinilor. Aşa se face că, în fiecare an, mai mult de o treime din PIB-ul creat în România pleacă în afara ţării, ca profituri încasate de străinii care au devenit proprietari ai capitalului românesc, prin aşa-zisa privatizare. Aceasta, în timp ce mai puţin de o treime din PIB ajunge la cei 4 milioane de salariaţi şi la cei 5 milioane de pensionari, sub formă de salarii şi pensii de mizerie.

Statul român postdecembrist, din conducerea căruia a făct parte şi Traian Băsescu, a pus pe butuci toate serviciile publice ale ţării. A distrus învăţământul, a distrus spitalele, a distrus cultura, a distrus armata, tot.

În iunie 2010, Traian Băsescu a folosit autoritatea funcţiei de Preşedinte al României pentru a-i înşela pe români şi a-i deposeda de ...

…Mugur Isărescu a simţit că se tulbură serios apele în politica românească şi a ieşit, încă o dată, la vânat. La vânarea funcţiei de Preşedinte al României. Văzând el că cele două tabere ale “clasei poltice” se fac tot mai mult de râs în faţa electoratului că, practic, nici una dintre ele nu este în stare să prezinte candidaţi credidibili pentru Palatul Cotroceni, că se mănâcă între ele, în timp ce traiul românului devine tot mai insuportabil, a hotărât să iasă la bătaie şi să le arate românilor că există cineva care ŞTIE, care cunoaşte problemele reale ale ţării, problemele economice, care este preocupat de creşterea economică, a numărului locurilor de muncă, de investiţii, de productivitate, de stabilitatea leului, nu de lupte politice păguboase pentru ţară. Aşa că a organizat o dezbatere, evident, ultraştiinţifică, intitulată „Mugur Isărescu şi invitaţii săi”, la care a invitat toate massmedia din România, care să aducă la cunoştinţa poporului ideile salvatoare ale guvernatorui Băncii Naţionale a României.

Redau, cu ghilimele, enunturi din textul declaraţiei făcute, cu acest prilej, de guvernator(VEZI LINK de redirectionare spre textul, integral in finalul analizei).
***
1.) Deci, domnul guvernator începe prin a ne spune nişte abc-uri ale ştiinţei economice, anume că România are nevoie de creştere economică, că nu putem avea creştere economică decât dacă avem creşterea locurilor de muncă şi a productivităţii muncii, iar acestea două nu pot fi obţinute fără investiţii. Până aici, este în regulă.


2.) Mai departe, domnul guvernator ocoleşte adevărul, şi pe cel al ştiinţei economice şi pe cel al economiei româneşti actuale. Domnul guvernator spune că “E clar ca Romania are o lipsa a economisirii si ne trebuie capital strain”.

Prima parte a frazei este corectă. Întradevăr, “România are o lipsă a economisirii”. Aceasta nu înseamnă, automat, că “ne trebuie capital străin”. Aici, domnul academician încurcă lucrurile, conceptele. El vrea să ne spună că neavând economii interne, făcute de cetăţenii români, trebuie să facem apel le economii făcute de străini, pe care aceştia să le investească, adică să le transforme în capital, în România.

Ştiindu-se cu musca pe căciulă, guvernatorul ne spune că “Bineinteles ca am vrea sa fie capital romanesc, dar acest capital romanesc din pacate a disparut.” Ştiu că nu îi face plăcere, dar îi reamintesc domnului academician că acest capital românesc nu adispărut, pur şi simplu. O parte din el a fost transformat în bunuri de lux, vile, jeepuri, iahturi etc, o altă parte în depozite bancare şi cea mai mare parte a fost transferată în proprietatea străinilor, prin aşa-zisa privatizare. Nu îi face plăcere să-i reamintesc aceste lucruri, fiindcă „dispariţia” capitalului românesc ar fi fost imposibilă fără inflaţia din perioada 1990-2000, declanşată şi întreţinută de BNR, cu ajutorul tiparniţei de bani.

3.) Domnul academician ...