Chitu Constantin

Romania de dupa anii ’89 e una a tradarilor fara precedent in toata istoria ei milenara. Nici hoardele de barbari sangerosi (tatari, mongoli etc), cei care maturau pamantul romanesc si lasau in urma lor lesuri umane, n-a pustiit-o asa cum a reusit s-o faca azi Occidentul. Nu cred ca vreodata tara asta sa fi fost condusa de o astfel de sleahta, de insi ce si-a facut o profesie de credinta din tradare, minciuna, inselatorie, demagogie, neomenie. De la un cap la altul, de la inceput si pana acum, economia de piata, cu pretinsele ei “mecanisme”, a fost si e o minciuna politica. Raul Romaniei nu este insa cauzat numai de clica autohtona, cea ce si-a infipt ventuzele in trupul tarii pentru a-i suge seva sangvina, ci mai ales de ipocrizia, viclenia si lacomia Apusului. Fara aceasta combinatie, letala, dintre cozile de topor autohtone si lacomele puteri occidentale, nu ar fi fost posibil sa ajungem in situatia rusinoasa de a fi purtatoarea “lanternei rosii” a plutonului european de state.

Citeam, de curand, o carte despre binefacerile economiei de piata (scrisa de un anume Stefan Gheorghe) si aproape ca ma apuca o greata profunda vazand cum e elogiat un sistem capitalist care, pentru noi cel putin, s-a dovedit fatal in ceea ce priveste nivelul nostru de viata materiala. Cartea a fost scrisa prin anii ’92, o perioada cand inca romanul nu simtise pe pielea lui ce-i aia o economie “libera” si (mai ales) “concurentiala”. Mi-am zis atunci ca trebuie neaparat sa traiesti intr-un anume sistem politico-economic ca sa poti pretinde ca-l intelegi asa cum se cuvine sa-l intelegi. Altfel, din buchisirea teoriei, asemeni unui “soarece de biblioteca”, nu vei intelege nimic. Ma numar printre “fericitii” care au trecut prin de toate. Am prins si ceva din comunism, dar am avut ocazia sa si traiesc realitatea asa-zisei “economie de piata”. Si n-am cunoscut-o doar din exterior, doar in calitate de salariat sau ca simplu spectator, ci din interior, ca “jucator”, in calitate de mic intreprinzator; deci am trait-o pe viu, cum se zice. E una sa cunosti un sistem din afara lui, si alta e sa fi parte dintr-un sistem si sa-i surprinzi mecanismele lui cele mai intime din interior.

Economiei romanesti i s-a dat prima lovitura (de gratie) atunci cand statul - instaurat la putere dupa ‘89, devenit automat continuator al statului comunist prin lovitura de stat din decembrie ’89, care ar fi avut si obligatia de a-si asuma raspunderea pentru administrarea capitalului acumulat in perioada comunista, al fabricilor, uzinelor, combinatelor - a luat mana de pe acest capital (in special prin legea 15/1990), lasandu-l prada haitelor flamande de indivizi pusi pe capatuiala si chivernisire personala fara munca si fara merit. Asta a fost primul pas care anunta ceea ce avea sa vina.

Lasate in voia domnului, ale nimanui, prada corbilor si vulturilor, prada hotilor si talharilor, hoti si talhari ce azi se autointituleaza cu emfaza “elita burgheaza” romaneasca, ...