L’histoire des paysans a été écrite par les citadins. L’histoire des nomades a été écrite par les sédentaires. L’histoire des chasseurs-cueilleurs a été écrite par les agriculteurs. L’histoire des peuples sans État a été écrite par les scribes du palais. Elles sont toutes répertoriées dans les archives sous le nom de « Chroniques barbares ». (Auteur anonyme cité par J. C. Scott dans le livre « Homo domesticus ») CODEX GINTA, le « cercle de réflexion » des Bergers Libres (infoarchiveginta[AT]codexcybernetique.com), changez [AT] par @
Opinii-Comentarii
De acord cu dl Ilie Serbanescu, proiectul e exact ce trebuie poporului roman in acest moment pentru a scapa de saracie, numai ca nu vom fi lasati sa-l implementam, sa-i dam viata. Societatea romaneasca, societatea civila mai précis, nu e asa de omogena pe cat ar vrea unii (filosofii si politologii) sa ne convinga. Asa cum am mai spus si cu alta ocazie, democratia de tip occidental presupune, pe langa alte separatii, o separatie fundamentala: separatia dintre stat si societatea civila. Aceasta teorie, a separatiei statului de societatea civila, a distinctiei dintre stat si societatea civila, este efectul devastator al lipsei de distinctie dintre stat si societatea civila, ce l-a avut vointa populara in momentul istoric al Revolutiei Franceze de la 1789. In absenta unei astfel de separatii, intotdeuna se vor gasii cativa insi care cred ei reprezinta poporul sau interesul national si, in numele lui, comit tot felul de atrocitati sau pur si simplu desfiinteaza democratia ca principiu de guvernare si de cernere a veleitatilor si vanitatilor politice ale ambitiosilor, ale insetatilor de putere. Acum, in acest moment, in acest secol 21, suntem in situatia sa luam la cunostinta de inca o diferentiere si sa purcedem la o alta separatie: bogatii si saracii; oligarhia, caracterizata de numarul mic dar cu potential economic si cu putere mare, si adevarata socieatate civila, a celor cu venituri mici dar in numar mare. Acest lucru l-a facut comunismul, dar l-a facut intr-un fel ce a compromis ideea acestui gen de separatie; o separatie in chiar inima a ceea ce consideram azi a fi societatea civila. Am facut aceasta introducere in filosofia politica nu dintr-o intamplare, ci pentru ca are legatura cu afirmatia (sau temerea) dlui Serbanescu de la inceputul acestui dialog. Dl Serbanescu spune concis si ritos: “nu vom fi lasati” Si, cu regret o spun, chiar asa si e. Dar ne intrebam atunci de ce, si mai ales de cine, nu vom fi lasati ? Ca sa raspunzi la “de ce?” si la “de cine?” e cat se poate de simplu: din cauza ca cineva trebuie sa suporte costul acestei reforme a capitalului: oligarhia. Deci e vorba de bani (ce raspunde la intrebarea “de ce?”), iar banii trebuie sa-i luam de la oligarhie (ce raspunde la intrebarea “de cine?”). Proiectul nu numai ca e unul de interes national, dar el este in primul rand de folos celor afectati de sindromul “exclusivismului social”. Daca proiectul e de interes national si daca oligarhia se opune, atunci e clar ca interesul meschin al oligarhiei este mai presus de interesul national. In acest caz oligarhia poate fi catalogata ca reactionara si antinationala. Legea Cojocaru in primul rand pe acestia ii avantajeaza, pe cei amenintati cu excluziunea sociala, si, pe langa asta, este de interes national pentru ca prin el se capitalizeaza segmentul productiv al economiei (in dauna celui speculativ si toxic), sau pentru ca opreste hemoragia capitalului in afara granitelor tarii, sector productiv care creeaza ...
Voi mai posta inca un comentariu, scris tot de mine, de data asta in Curierul National (la un articol la dlui Panaite Adrian), care comentariu, cred eu, este de folos acestui site. Iata-l: Dle Panaite, de data asta va dau nota maxima si cu maxima tragere de inima. E cat se poate de adevarat ceea ce scrieti. In mare, categoria asta socio-economica, de-i zicem noi “patroni”, este de proasta calitate. Patronii din Romania, rasariti ca ciulinii si ca maracini pe pamantul lasat de izbesliste, asa cum a fost si cu economia romaneasca ramasa orfana si de mama si de tata dupa ‘90, cu o industrie parasita de stat in numele unor idei occidentale neadecvate tarii noastre in acel moment (de “liberalizare”), ei bine astia sunt mai curand niste poltroni decat patroni. Industria, prada hotilor si-a talharilor cu gulere albe, ce predicau lozinci reformatoare pe la televizor, abandonata, asa cum ai abandona o cocota imbatranita si cu tenul brazdat de trecerea nemilosului timp, a devenit dupa anii ’90 izlazul comunal al celor ce troneaza azi in clasamentele celor mai priceputi “intreprinzatori”. Patronatul din Romania e un patronat de carton. El arata tot asa cum arata si balonul imobiliar, cu volum mare dar gol pe dianuntru. Tot ce-au acumulat prin furt (un furt cu staif, un furt practicat sistematic de la cel mai inalt nivel), noua categorie socio-economica (patronii), cu pretentia de specialisti ai noului sistem economic ce urma sa vina, a fost convertit in vile construite (in zonele rezidentiale ale oraselor), in masini de lux sau au fost externalizate in banci straine, conservate in moneda in bancile straine. Patronii ce-au demolat industria si-au devalizat bancile din Romania, nu stiu sa construiasca altceva la loc. Patronii au stiut doar sa fure, nu sa ofere ceva societatii. Politicienii anilor ’90 au fost ca niste lupi pusi sa apere stana (industria) pana cand, intr-o buna zi, ne-am trezit ca toate “mioarele” (fabrici, uzine si combinate) a fost mancate de lacomele haite puse, de obstea poporului, sa le pastoresca. Asa am ajuns aici unde suntem. Romania a fost ca o turma de mioare ce s-a dat pe mana lupilor, iar lupi au facut ceea ce le sta in fire sa faca: au decimat turma. Asta insa in ceea ce priveste calitatile manageriale ale acestei clase sociala de… patroni (era sa zic poltroni). Dar ceea ce ni se intampla noua azi, ramasi cu mai putin de trei milioane de muncitori productivi, nu este cauzat exclusiv de nepriceperea sau reau-credinta a acestor insi, de acesti poltroni ai patronatelor. Economia de piata (sau de schimb), stimate domn, inseamna competitie, iar competitia functioneaza ca un motor cu doua categorii de “combustibil”: cu tehnologie si costuri mici. Tehnologia inseamna capital, iar capitalul s-a scurs pe-o Apa a Sambetei Occidentului (lucru care se face si azi de altfel) sau in buzunarele unor insi ce-au devalizat cu buna stiinta bancile romanesti (Bancorex ...
...De acord cu dl Serbanescu, proiectul e exact ce trebuie poporului roman in acest moment pentru a scapa de saracie, numai ca nu vom fi lasati sa-l implementam, sa-i dam viata. Societatea romaneasca, societatea civila mai précis, nu e asa de omogena pe cat ar vrea unii (filosofii si politologii) sa ne convinga. Asa cum am mai spus si cu alta ocazie, democratia de tip occidental presupune, pe langa alte separatii, o separatie fundamentala: separatia dintre stat si societatea civila. Aceasta teorie, a separatiei statului de societatea civila, a distinctiei dintre stat si societatea civila, este efectul devastator al lipsei de distinctie dintre stat si societatea civila, ce l-a avut vointa populara in momentul istoric al Revolutiei Franceze de la 1789. In absenta unei astfel de separatii, intotdeuna se vor gasii cativa insi care cred ei reprezinta poporul sau interesul national si, in numele lui, comit tot felul de atrocitati sau pur si simplu desfiinteaza democratia ca principiu de guvernare si de cernere a veleitatilor si vanitatilor politice ale ambitiosilor, ale insetatilor de putere. Acum, in acest moment, in acest secol 21, suntem in situatia sa luam la cunostinta de inca o diferentiere si sa purcedem la o alta separatie: bogatii si saracii; oligarhia, caracterizata de numarul mic dar cu potential economic si cu putere mare, si adevarata socieatate civila, a celor cu venituri mici dar in numar mare. Acest lucru l-a facut comunismul, dar l-a facut intr-un fel ce a compromis ideea acestui gen de separatie; o separatie in chiar inima a ceea ce consideram azi a fi societatea civila. Am facut aceasta introducere in filosofia politica nu dintr-o intamplare, ci pentru ca are legatura cu afirmatia (sau temerea) dlui Serbanescu de la inceputul acestui dialog. Dl Serbanescu spune concis si ritos: “nu vom fi lasati” Si, cu regret o spun, chiar asa si e. Dar ne intrebam atunci de ce, si mai ales de cine, nu vom fi lasati ? Ca sa raspunzi la “de ce?” si la “de cine?” e cat se poate de simplu: din cauza ca cineva trebuie sa suporte costul acestei reforme a capitalului: oligarhia. Deci e vorba de bani (ce raspunde la intrebarea “de ce?”), iar banii trebuie sa-i luam de la oligarhie (ce raspunde la intrebarea “de cine?”). Proiectul nu numai ca e unul de interes national, dar el este in primul rand de folos celor afectati de sindromul “exclusivismului social”. Daca proiectul e de interes national si daca oligarhia se opune, atunci e clar ca interesul meschin al oligarhiei este mai presus de interesul national. In acest caz oligarhia poate fi catalogata ca reactionara si antinationala. Legea Cojocaru in primul rand pe acestia ii avantajeaza, pe cei amenintati cu excluziunea sociala, si, pe langa asta, este de interes national pentru ca prin el se capitalizeaza segmentul productiv al economiei (in dauna celui speculativ si toxic), sau pentru ca opreste hemoragia capitalului in afara granitelor tarii, sector productiv care creeaza ...
Am inserat azi, 01 septembrie 2012, un comentariu (purtand un titlu modest de “opinii”) la articolul dlui Cristian Campeanu, jurnalist la Romanai libera, articol ce se intituleaza “Basescu s-a vandut strainilor. Pe cand suspendarea din UE si NATO?”. ...Iata-l: Dincolo de aparenta unei analize seriose a situatiei politicii romanesti, in acest articol regasim, de fapt,o incercare de persiflare si aruncare in derizoriu a problemelor romanesti. Cand identifici pe Basescu cu interesele Occidentului (care, fie vorba intre noi, chiar e o coada de topor occidentala si asta indiferent cat ati incerca dvs sa bagatelizati acest lucru), ceea ce-ar insemna ca daca nu-i Basescu la “pupitrul” de la Cotroceni, gata, ne-am si “lins pe bot” de fericirea “societatii de consum”, de paradisul “empireului” occidental, de itinerariul istoric si idilic al Romaniei in NATO sau Uniunea Europeana, de accesul la “lumea buna” (adica lumea de snobi; lumea care, vorba lui Nietzsche, a descoperit fericiera, sensul ei consumatorist), la civilizatie, la umanitatea etc, etc, etc. Astfel de prezumtii, false dupa parerea mea, ale conditionarii ramanerii lui Basescu la Cotroceni, conditie ca sa fim in gratiile Occidentului, sa fim pe placul Occidentului, sunt inventii teoretice ale celor ce-au sustinut si sustin “banda politica” numita PDL. Mentionez, ca o paranteza, ca “Marea Finanta Mondiala” (cum ar fi, ca un exemplu de mai mare notorietate, FMI), la care faceti referire, nu e decat “mana” care scoate castanele din foc in interesul marilor popoare occidentale, institutii care nu reprezinta altceva decat intrumentul modern (sau “armata moderna”) al dominarii popoarelor mici de catre cele mari prin “sabia monetara”. Azi, interesele marilor popoare, motivate de vointa lor de putere, care vointa de putere vine din strafundurile naturii instinctuale si animalice ale omului, nu se mai apara prin interventiile armate, prea costisitoare intr-o lume insurubata in valorile eficientei, ci prin instrumental chirurgical numit “finante” (sub forma de imprumuturi). Aceasta noua “armata”, cea a lumii financiare, ce se recomanda, pentru a ne insela vigilenta, ca modesti “reprezentanti”, e o forma de conditionare a mentinerii unui anumit nivel de trai, fals si iluzoriu, intruchipate intr-un consum al generatiilor de azi si platit de generatiile ce vor venii, in special prin instrumentarul “cursului de schimb” valutar, conditionare ce merge chiar pana la santaj economic. Rostogolirea cursului de schimb ca un bolovan pe povarnisul istoriei, un fel de a ti se da sah politic cu piesa “cursului valutar”, reprezinta de fapt bicul aratat celor ce indraznesc sa nu se supuna noilor stapaniri (occidentale). V-as da numai un exemplu din istoria poporului roman, pentru ca istoria ramane singurul martor al trecutului, istoria e momoria care ne ajuta sa intelegem prezentul si mai ales sa anticipam viitorul, si care ma ajute si pe mine sa-mi exemplific (sau argumentez) ...
Updated 04-09-12 at 08:57 AM by Chitu Constantin