Pârcălăbescu Ion

Domnilor intelectuali care aţi tolerat sau chiar propovăduit "tranziţia de catifea", coabitarea cu securicomuniştii rămaşi la putere, "reforma paşnică" prin care nomenclatura s-a împroprietărit, formele fără fond care acoperă murdăria generală, pseudo-democraţia şi pseudo-justiţia, alegerea perpetuă a "răului mai mic", "consensul social" convenabil paraziţilor, "compromisul constructiv" care compromite conştiinţele, evitarea "violenţei" (luptei bărbăteşti pentru eliberarea ţării), prelungirea indecentă a "rezistenţei prin cultură", respingerea epurării instituţiilor- ca pe o "vînătoare de vrăjitoare", apolitismul steril şi civismul găunos, egoismul elitist şi monopolizarea scenei mediatice, comutarea aservirii ţării dinspre est spre vest, trecerea de la comunism totalitar la imperialism ucigaş, înlocuirea intimidării şi represiunii cu domesticirea şi manipularea, amplificarea "învăţămîntului politic" prin media aservită, marginalizarea contestatarilor care au cerut schimbare radicală …. vă place ce a ieşit?


Priviţi cum se zbuciumă românii ca nişte şoareci prinşi într-o capcană, cum nu găsesc nici o ieşire pentru a-şi apara demnitatea, bunăstarea sau sănatatea, a-şi înobila condiţia- emancipîndu-se civic, pentru a se elibera din plasa făcăturilor, a da jos năpîrca care a uzurpat instituţiile şi le suge viaţa din vine, a-şi scoate ţara din condiţia nemeritată de colonie, a denunţa toată clasa politică - responsabilă de dezastru, a reanima adevărul şi dreptatea, a se scutura de impostori-căpuşe, a se putea întoarce acasă. Uitaţi-vă apoi în oglindă, ca să vedeţi una dintre cauzele majore ale tragediei. Cu cît dispreţuiţi mai mult această populaţie- victimă, pentru decăderea care a atins-o, cu atît să vă simţiţi mai vinovaţi. Ce-aţi făcut din Piaţa Universităţii, din Alianţa Civica, din CDR, din PNT, din PNL? Aţi ajuns să îndemnaţi electoratul să-l susţină pe Iliescu- ca să nu iasă Vadim , pe Băsescu- să nu iasă Năstase, pe Ponta să nu iasa Băsescu etc. De mai mult, nu aţi fost în stare.

Vă scriu ca să vă stric automulţumirea în care vă complaceţi ipocrit. Să vă stea în gît giubuşlucurile culturale cu care vă umflaţi reciproc respectul pe piaţa autoproclamatelor "elite". Bursuliţele, postuleţurile şi fondişoarele cu care vi s-a cumpărat cuminţirea. Editurile şi redacţiile pe care le-aţi acaparat meschin. Cărţuliile în care aţi "demascat" post-factum fenomene patologice pe care doar v-aţi făcut că le combateţi. Articolele pentru care aţi primit pomană. Somnul din "universităţi" şi doctoratele mănoase în "crimele comunismului". Vilişoarele cumpărate pe nimic alături de "ciocoii" pe care îi serviţi chiar şi cînd îi criticaţi fără ...

In loc ca protestatarii anti-sistem să scoată dintre ei suţinătorii diverselor ramuri ale mafiei care-şi disputa puterea, încît mitingurile lor să devină coerent contestatare… se întîmplă pe dos. Sint ţistuiţi şi intimidaţi, de către agenţii trimişi în stradă si chibiţii manipulaţi, tocmai adevăraţii revoltaţi, cei care susţin sloganuri ca PDL+USL=FSN=Mizerie. E ca in 1990, "oamenii de bine", începînd cu provocatorii şi sfîrşind cu telecetăţenii teleghidaţi prin media, încearcă să stingă revolta în faşă, cu apeluri pentru Băsescu, Năstase, Ungureanu sau Ponta (care ne amintesc de cele vechi, pentru Iliescu şi Roman- tătucii din spatele lor). Dacă nu vor reuşi, vor trece la bîte… Are cine să coacă neomineriade, pentru ca parveniţii să-şi păstreze prada şi să scape de pedepsa pentru distrugerea României, pe care deocamdată o împiedică rotativa fesenistă şi justiţia complice.

Neputinţa adepţilor revoluţiei politice durează din 1990. Printre factorii care o determină este şi absenţa unui nume-steag pentru mişcarea de contestaţie a întregului sistem, care să permită coagularea unui curent de revoltă justiţiară.

Apărătorii cancerului socio-politic se definesc şi regrupează ca "uselişti" sau "pedelişti", sau ca "antibăsişti" şi "antipontişti". Sau îşi pun etichete pseudo-contestatare, ca "PPDD" şi "Noua republică". Sau ocupă poziţii din falsificatoarea axă dreapta-stînga. Dar cei care vor cu adevărat eliberarea statului român de pegra internă împletită cu aservirea externă, deparazitarea instituţiilor uzurpate , judecarea justiţiei complice, recuperarea a ce se mai poate din ce s-a jefuit în tranziţie- rămîn veşnic fără nume, ceea ce îi împiedică să se recunoască şi coalizeze.

Nu e o întîmplare. Intelectualii au fost cumpăraţi să nu reuşească definirea unei mişcări de revoltă socială, ci să emane făcături civice care nu pot da foc conştiinţelor. Politicienii au fost folosiţi întru neapariţia unui partid care să transforme nemulţumirea în adevărat program alternativ. Televiziunile au vegheat minut cu minut ca să nu scpae pe ecran vreo scînteie periculoasă, să se adîncească în minţi lanţurile. Iar publicului îi este smulsă din mînă şi arma sloganurilor supărătoare. Se face totul ca să nu se ridice în arena confruntărilor un mesaj capabil de a trezi victimele la rezistenţă.

Nu voi face propuneri pentru numele- far. Nu am ambiţii de botezător. Am incercat cu "AER"- care nu a avut succes şi pot imagina multe altele. Vreau doar să atrag atenţia celor care nu pun de un partid, nici de o mişcare solid structurată, pentru că speră o revoluţie emergentă- că nu se poate amplifica un curent popular fără un nume catalizator. Cum să se recunoască între ei cei care doresc curăţirea radicală, recuperarea ţării din ghearele paraziţilor, democraţie reală, conştiinţe emancipate? ...

Cît timp vor mai putea recolta securicomuniştii rămaşi la cîrma României roadele diversiunii din 1990? FSN a deturnat atunci revolta populară, pretinzînd că reprezintă "revoluţia anticomunistă". Luînd toate măsurile pentru a împiedica schimbarea reală, detronarea nomenclaturii comuniste (activiştilor, securiştilor, juriştilor, etc.), deschiderea arhivelor, deconspirarea informatorilor şi dezafectarea securităţii, pedepsirea vinovaţilor, reunificarea ţării, etc. Manipulînd odios masele, astfel încît acestea să legitimeze prin "alegeri" rămînerea la putere a celor care le exploataseră în lagăr şi chiar să zdrobească opoziţia anticomunistă. Pentru ca, după 13-15 iunie, profitînd de intimidarea contestaţiei şi de compromiterea trupelor "oamenilor muncii" (momiţi cu promisiuni de continuitate economică şi cu sloganuri ca "Nu ne vindem ţara!")... să demareze procesul de distrugere a economiei. Totul pentru ca foştii gardieni să se poată îmbogăţi din avuţia acumulată de stat de la foştii prizonieri, prin privatizări, concesionări, suveici bancare, reconstituiri interceptate de "recuperatori", etc. Şi pentru ca astfel, să se facă tranziţia spre o nouă tehnică de uzurpare a puterii, bazată mai mult pe bani şi diversiune, decît pe forţă şi ameninţare. Rezolvînd şi problema legitimităţii externe, prin înhăitare cu speculatori de aiurea şi aservirea colonială faţă de orice forţe s-au arătat interesate să coopereze mercantil cu pegra post-securistă, întru jefuirea resurselor şi fraierilor. Avînd ca efect distrugerea economiei, sărăcirea genocidară a supuşilor, degenerarea societăţii, migrarea în masă, degradarea conştiinţelor.


Pentru ca să nu ajungă la nota de plată, ca şi Ceauşescu, tovarăşii săi convertiţi cîştigător la capitalism trebuiau să evite pierderea puterii. Mineriada din 1991 a scos în evidenţă pericolul ca "poporul" prostit şi sărăcit să se întoarcă împotriva călăuzelor distrugătoare. Venirea la putere a unei forţe anticomuniste autentice, susţinute de populaţia înfuriată, trebuia evitată cu orice preţ. S-a clocit atunci planul acoperirii întregului spectru politic cu ramuri ale aceleiaşi benzi. S-a înscenat ruptura FSN în aripa Iliescu şi aripa Roman, care aveau a captura progresiv micile formaţiuni care se agitau pe contrafăcuta scena politică. Prestaţia CDR dintre 1996 şi 2000 arată în ce măsură planul de ocupare a democraţiei a reuşit - fesniştilor continuatori ai scuricomunismului. Poporul a văzut că nici "ceilalţi" nu sînt mai breji şi nu va şti niciodată că, dacă "anticomuniştii" folosiţi atunci ar fi fost ceea ce pretindeau, istoria ar fi curs altfel. Farsa s-a amplificat ...