Blog Comments

Bună ziua,
Stimate domnule Roşca!
Până acum aţi stat de vorbă doar cu intelectuali fini, cu pedigree documentat. Vă invit cu respect să pierdeţi un pic de timp şi cu un om de rând. Mă autodefinesc o struțo-cămilă (http://www.universulromanesc.com/gin...il%26%23259%3B), adică o combinaţie ciudată între ceea ce aş vrea, ceea ce ar trebui, şi ceea ce s-a întâmplat să fiu.

Am citit acest articol al dumneavoastră, ca şi altele de fapt şi am exact aceleaşi nedumeriri, numai ca nefiind atât de rafinat şi de bogat din punct de vedere intelectual precum interlocutorii dumneavoastră obișnuiți, îndrăznesc să-mi dau cu presupusul (n-am galoane de pierdut în caz că o dau în bară şi nici boi la bicicletă - funcţii publice - pe care să le risc).

Spre disperarea “diștepților” din țara asta, nu sunt adeptul ”tăcerii de aur”, care te face să pari filozof şi prefer să arunc cu piatra în baltă, doar-doar ‘oi stropi pe careva care să se simtă totuşi obligat să-ncerce să se pună de acord cu alţii nouă şi să-ncerce să o scoată afară. Adevărul (meu) e că din păcate românul este oportunist - nu se riscă, da-i plac rezultatele - aşa că-i lasă pe “proşti” să sece balta aruncând cu pietre, pentru ca mai apoi să treacă domnia sa “intelectualul” pe poteca astfel formată şi să o facă pe viteazul de după război, fără să se stropească şi fără să transpire… De când m-a păcălit cineva că pot să scriu, îmi tot dau cu presupusul, dar degeaba, nu prea se coboară lumea să stea de vorbă cu mine; să-ncerce să mă pună la punct, da! Dar să contribuie la dezvoltarea unei idei, nu! Şi din nou spun adevărul (meu): singura certitudine e că avem o ţară. Din păcate (şi mă refer strict la zilele noastre), tot ceea ce se găseşte în interior e “pseudo”: un pseudo-popor, condus de pseudo-intelectuali, cu un pseudo-simț civic, care în baza unor pseudo-doctrine, au format nişte pseudo-partide, care au trimis într-un pseudo-parlament, nişte pseudo-reprezentanți şi aş putea continua, că oricum nu cred că se deranjează careva…

Atitudinea marii majorităţi a citiţilor din această ţară este aceea de a se ţine cu nasul (și cu coada) pe sus şi de a nu se coborâ să dea o replică argumentată la un articol de interes general, ca nu cumva să se vadă subţirimea ei… În schimb dacă în articol e vorba de nume şi fapte concrete, cu subiect şi predicat, “te-ai fript!”. De sub coada şi de sub nasul sus ţinute vor scoate în jeturi, toată ţâfna de care sunt capabili, de parcă i-ai fi deranjat de pe ouă!...

În afară de asta şi ca să revin la ”meandrele concretului”, problema de fond constă, pe deoparte în educaţia prea teoretizată şi în prea puţinul simţ practic pe care îl dă școala românească (subiect subliniat în alte două articole personale: http://miscareapentrubunsimt.blogspo...aralel-cu.html şi http://miscareapentrubunsimt.blogspo...omanesc-2.html), iar pe de altă parte în mentalitatea intelectualului român de “a se cocoţa pe soclu” imediat ce a pus mâna pe o diplomă (şi ştiţi bine la ce mă refer): problemele concrete din lumea de jos sunt prea banale pentru a se deranja să le rezolve…

Şi ca să nu mai lungesc vorba, în “calitatea” mea de om cu ceva experienţă de viaţă şi un minim de simț practic, vă prezint câteva proiecte care ar putea îmbunătăţi câte ceva, pe ici - pe colo dacă ar fi supuse unei dezbateri publice:
http://miscareapentrubunsimt.blogspo...ul-simt-o.html
http://miscareapentrubunsimt.blogspo...in-scoala.html
http://miscareapentrubunsimt.blogspo...ea-ideala.html
http://miscareapentrubunsimt.blogspo...1/proiect.html
http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?2016-Romani-nu-vinde%C5%A3i-p%C4%83m%E2ntul-str%C4%83inilor!&p=4118#post4118
http://miscareapentrubunsimt.blogspo...e-afaceri.html
http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...sortiu-agricol

Sunt simple proiecte, puncte de plecare, e clar că pot fi îmbunătăţite şi că dacă s-ar deranja cineva să le studieze şi să le completeze sau să le modifice, ar putea deveni programe concrete bune de pus în practică.

Eu de atât am fost în stare. Criticaţi-le după bunul plac şi după propria conştiinţă, numai să nu uitați că critica de dragul criticii (de care am tot avut parte până acum), dacă nu e urmată şi de contrapropuneri, este nulă în plan practic. Nu ne rezolvă problemele.

Îmi demonstrează cineva că se poate şi mai mult? Că se poate şi mai bine?
Aş fi extraordinar de mulţumit…
Cu stimă și respect,
Remus Constantin Raclău