Retrospectivă Socio-politică

Cît timp vor mai putea recolta securicomuniştii rămaşi la cîrma României roadele diversiunii din 1990? FSN a deturnat atunci revolta populară, pretinzînd că reprezintă "revoluţia anticomunistă". Luînd toate măsurile pentru a împiedica schimbarea reală, detronarea nomenclaturii comuniste (activiştilor, securiştilor, juriştilor, etc.), deschiderea arhivelor, deconspirarea informatorilor şi dezafectarea securităţii, pedepsirea vinovaţilor, reunificarea ţării, etc. Manipulînd odios masele, astfel încît acestea să legitimeze prin "alegeri" rămînerea la putere a celor care le exploataseră în lagăr şi chiar să zdrobească opoziţia anticomunistă. Pentru ca, după 13-15 iunie, profitînd de intimidarea contestaţiei şi de compromiterea trupelor "oamenilor muncii" (momiţi cu promisiuni de continuitate economică şi cu sloganuri ca "Nu ne vindem ţara!")... să demareze procesul de distrugere a economiei. Totul pentru ca foştii gardieni să se poată îmbogăţi din avuţia acumulată de stat de la foştii prizonieri, prin privatizări, concesionări, suveici bancare, reconstituiri interceptate de "recuperatori", etc. Şi pentru ca astfel, să se facă tranziţia spre o nouă tehnică de uzurpare a puterii, bazată mai mult pe bani şi diversiune, decît pe forţă şi ameninţare. Rezolvînd şi problema legitimităţii externe, prin înhăitare cu speculatori de aiurea şi aservirea colonială faţă de orice forţe s-au arătat interesate să coopereze mercantil cu pegra post-securistă, întru jefuirea resurselor şi fraierilor. Avînd ca efect distrugerea economiei, sărăcirea genocidară a supuşilor, degenerarea societăţii, migrarea în masă, degradarea conştiinţelor.


Pentru ca să nu ajungă la nota de plată, ca şi Ceauşescu, tovarăşii săi convertiţi cîştigător la capitalism trebuiau să evite pierderea puterii. Mineriada din 1991 a scos în evidenţă pericolul ca "poporul" prostit şi sărăcit să se întoarcă împotriva călăuzelor distrugătoare. Venirea la putere a unei forţe anticomuniste autentice, susţinute de populaţia înfuriată, trebuia evitată cu orice preţ. S-a clocit atunci planul acoperirii întregului spectru politic cu ramuri ale aceleiaşi benzi. S-a înscenat ruptura FSN în aripa Iliescu şi aripa Roman, care aveau a captura progresiv micile formaţiuni care se agitau pe contrafăcuta scena politică. Prestaţia CDR dintre 1996 şi 2000 arată în ce măsură planul de ocupare a democraţiei a reuşit - fesniştilor continuatori ai scuricomunismului. Poporul a văzut că nici "ceilalţi" nu sînt mai breji şi nu va şti niciodată că, dacă "anticomuniştii" folosiţi atunci ar fi fost ceea ce pretindeau, istoria ar fi curs altfel. Farsa s-a amplificat ...