Profesor univ. dr. Vasile Gheţău : „România nu are o politică în domeniul populației. Existența unei astfel de politici ar fi adus în atenția societății starea și perspectivele populației țării, prin dezbaterile din perioada elaborării și prin conținutul ei. Cum s-ar putea elabora scenarii, prognoze, programe și strategii realiste de dezvoltare economică și socială pe termen lung fără includerea populației în starea și în parametrii pe care îi va avea în deceniile care vin, potrivit prognozelor detaliate? Redresarea situației demografice a țării și reducerea dimensiunii declinului populației și a gradului de depopulare constituie proiectul național cel mai urgent și cel mai important pe care îl poate avea România, un proiect care reclamă voință politica autentică, competență, responsabilitate, continuitate, viziune pe termen lung și mari resurse economice.” - „Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei României începând cu anul 1860 la teritoriile istorice ale ţării și la teritoriul de după al Doilea Război Mondial permit acum cunoașterea istoriei populaţiei, bogăţia cea mai de seamă a ţării, pe întinderea a 160 de ani din trei secole, perioadă în care s-a făurit România modernă. Istoria populaţiei este parte a istoriei naţionale.”
-*_-***-_*-
[Document PDF] [Volumul I] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani - Coordonator: Academician Ionel-Valentin Vlad [Vol. 1. - 2015. (500 pg)]
[Document PDF] [Volumul II] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani - Coordonator: Academician Ionel-Valentin Vlad [Vol. 2. - 2016. (447 pg)]
[Document PDF] [Volumul III, Partea 1] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani - Coordonator: Academician Ionel-Valentin Vlad [Vol. 3. P.1. - 2016. (552 pg)]
[Document PDF] [Volumul III, Partea a 2-a] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani - Coordonator: Academician Ionel-Valentin Vlad [Vol. 3. P.2. - 2016. (932 pg)]
[Document PDF] [Volumul IV (sinteză)] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani - Coordonator: Academician Ionel-Valentin Vlad[Vol. 4. (sinteză)(624 pg)]
[Document PDF] [Volumul IV (sumar executiv)] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani - Coordonator: Academician Ionel-Valentin Vlad [Vol. 4.(S.E.) 2017. (132 pg)]
[Document PDF] Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030 [Guvernul României - Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (151 pg)]
-*_-***-_*-
[SUMAR] CUVÂNT ÎNAINTE (Academician Ionel-Valentin Vlad, Președintele Academiei Române) ...[ XI]

PROIECTUL 1. ȘCOALA ȘI EDUCAȚIA (coordonator: prof. univ. dr. Ioan Dumitrache, m.c.) ...[1] Viziunea pentru o Românie Educată – 2038 ...[ 1] Obiective generale ale strategiei ...[ 2] Obiective strategice generale ...[ 2] Politici educaţionale ...[ 3] Nivel structural-sistemic...[ 4] Nivel instituţional ...[ 4] Nivel procesual ...[ 4] Programe, scenarii pentru operaţionalizare...[ 5] Concluzii ...[ 8]

PROIECT 2. RESURSELE NATURALE – REZERVE STRATEGICE, CE FOLOSIM ȘI CE LĂSĂM GENERAȚIILOR VIITOARE (coordonator: acad. Bogdan C. Simionescu) ...[ 11] Aer ...[ 11] Apă...[ 12] Sol ...[ 13] Păduri ...[ 13] Arii protejate ...[ 14] Resursele subsolului ...[ 14] Resursele energetice ....[ 15] Deşeuri ...[ 16]

PROIECT 3. SECURITATEA ŞI EFICIENŢA ENERGETICĂ (coordonator: prof. univ. dr. Filip Cârlea) ...[ 17] Introducere ...[ 17] Starea actuală privind convergenţa dintre România şi ţările membre ale UE şi alte ţări ...[ 17] Evidenţierea locului ocupat de România în context internaţional şi european ...[ 17] Tendinţe favorabile-defavorabile ale decalajelor şi indicatorii dezvoltării durabile ...[ 19] Viziunea asupra poziţiei la care ar trebui să ajungă România în anul 2038 ...[ 19] Trasee şi ţinte posibile în funcţie de priorităţile stabilite ...[ 20] Interdependenţa dintre calitatea vieţii şi factorii economici, sociali, ambientali ...[ 21] Scenarii (cu accent pe scenariul realist) ...[ 22] Concluzii ...[ 23]

PROIECT 4. SIGURANȚA INFORMATICĂ – PROTECȚIA CIBERNETICĂ, PROTECȚIA PROPRIETĂȚII INTELECTUALE ÎN PROIECTE ȘI ÎN PUBLICAREA ELECTRONICĂ (coordonator: acad. Ioan Dan Tufiș; responsabil proiect: dr. Angela Ioniță) ...[ 25] Starea actuală a domeniului analizat ...[ 26] Viziunea asupra situaţiei şi poziţiei la care ar trebui să ajungă România ...[ 26] Scenariile de dezvoltare durabilă a României în următorii 20 de ani ...[ 27] Protecţia proprietăţii intelectuale în proiecte şi în publicarea electronică ...[ 28] Protecţia proprietăţii intelectuale în materia produselor de software/IT ...[ 29] Concluzii, măsuri şi recomandări ...[ 29] Resurse umane şi formare profesională ...[ 30]

PROIECT 5. SECURITATE ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ (coordonator: acad. Cristian Hera; responsabil proiect: acad. Păun Ion Otiman) ...[ 33]

PROIECT 6. ECONOMIA ȘI CALITATEA VIEȚII (coordonator: acad. Lucian-Liviu Albu) ...[ 39]

PARTEA I-A. CADRUL MACROECONOMIC AL DEZVOLTĂRII ROMÂNIEI ÎN URMĂTOARELE DOUĂ DECENII ...[ 39] Consideraţii privind convergenţa în UE şi corelaţii macroeconomice în perspectivă ...[ 39] Scenarii de finanţare bugetară ...[ 42] Ipotezele scenariilor privind veniturile bugetare ...[ 42] Scenarii de finanţare ...[ 42] Resurse, mecanisme şi instrumente pentru atingerea obiectivelor strategice ...[ 43]

PARTEA A II-A. DEZVOLTAREA DURABILĂ (DD) ŞI EFICIENŢA MACROECONOMICĂ (coordonator: prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, m.c.) ...[ 45] Viziune ...[ 45] Eficienţa şi dezvoltarea durabilă, principii şi criterii ...[ 45] Evoluţia demografică a României ...[ 47] Scenarii privind atingerea de către România a ţintelor UE 2020 ...[ 48] Scenarii privind ocuparea forţei de muncă în România ...[ 49] Productivitatea muncii – tendinţe şi provocări ale convergenţei ...[ 49] Productivitatea resurselor, scenarii pentru anii 2018, 2020, 2028 şi 2038 ...[50] Coeficienţi de probabilitate a scenariilor eficienţei macroeconomice ...[ 51] Scenarii privind evoluţia domeniului cercetării, dezvoltării şi inovării (CDI) ...[ 52] Stabilitatea financiară – Obiectiv strategic pentru dezvoltarea durabilă a României şi creşterea eficienţei macroeconomice ...[ 53]

PARTEA A III-A. CALITATEA VIEŢII – ROMÂNIA 2016–2038 (coordonator: prof. univ. dr. Cătălin Zamfir, m.c.) ...[ 57] Calitatea vieţii: Starea socială a României în 2015 ...[ 58] Probleme sociale de rezolvat în următorii 20 de ani ...[ 59] Direcţii/Obiective/Ţinte ale calităţii vieţii: România 2038 ...[ 60]

PROIECT 7. SĂNĂTATEA – DE LA BIOLOGIA MOLECULARĂ LA MEDICINA PERSONALIZATĂ DE VÂRF ÎN ROMÂNIA – REPERE PENTRU URMĂTOARELE DOUĂ DECENII (coordonator: acad. Victor Voicu) ...[ 63]

PROIECT 8. PROIECTUL EUROPEAN AL DUNĂRII/ STRATEGIA NAȚIONALĂ A DUNĂRII (coordonator: acad. Cristian Hera, responsabil proiect: acad. Nicolae Panin) ...[ 67] Introducere ...[ 67] Strategia Naţională în Domeniul Cercetării şi Inovării pentru Regiunea Dunărea Românească ...[ 67] A. Interconectarea regiunii Dunării Româneşti cu restul bazinului fluviului ...[ 68] B. Protejarea mediului în regiunea Dunării Româneşti ...[ 68] C. Creşterea prosperităţii în regiunea Dunării ...[ 69] D. Consolidarea regiunii Dunării ...[ 70] Concluzii generale ...[ 72]

PROIECTUL 9. CULTURA ROMÂNEASCĂ ÎNTRE NAȚIONAL, LOCALIZARE ÎN ZONA PROXIMĂ ȘI UNIVERSAL – EUROPA MULTILINGVISTĂ, CULTURA ELECTRONICĂ (coordonatori: acad. Alexandru Surdu, acad. Victor Spinei) ...[ 73] Introducere ...[ 73] Cultura română în anul 2038 – viziune generală ...[ 74] Sinteza cercetărilor anterioare ...[ 77] Scenarii ...[ 78]

PROIECT 10. ROMÂNIA – SOCIETATE A CUNOAȘTERII ȘI A VALORII ADĂUGATE LA CEEA CE ARE (coordonator: acad. Florin Gheorghe Filip; responsabil proiect: dr. ing. Viorel Gaftea) ...[ 81] Teze ...[ 81] Definirea domeniului ...[ 82] Desfăşurare şi metoda folosită ...[ 83] Starea actuală a domeniului în România. Poziţionarea în cadrul UE ...[ 83] Viziunea de dezvoltare ...[ 84] Scenarii de evoluţie pe domeniile strategiei ...[ 85] Constatări şi concluzii ...[ 86]

PROIECT 11. ROMÂNIA ÎN ERA GLOBALIZĂRII – SPAȚIU ȘI TRADIȚIE DE ÎNTÂLNIRE A CIVILIZAȚIILOR, DE ECHILIBRU ȘI MODERAȚIE (AGENDA 2018–2038) (coordonator: prof. univ. dr. Dan Dungaciu) ...[ 87] Viziunea României într-o eră a globalizării ...[ 87] Viziunea pentru următorii 3 ani (2020) ...[ 88] Viziunea pentru următorii 10 ani (2028) ...[ 88] Viziunea pentru următorii 20 de ani (2038) ...[ 89] Concluzii ...[ 89] România – punte Euroatlantică între est şi vest ...[ 89]

PROIECT 12. FINANȚELE PUBLICE ȘI MONEDA (coordonator: prof. univ. dr. Florin Georgescu) ...[ 93] Politica fiscal-bugetară ...[ 93] Situaţia economiei reale româneşti – factor esenţial în construcţia politicii fiscal-bugetare ...[ 94] Situaţia fiscal-bugetară actuală ...[ 94] Datoria publică ...[ 96] Politica monetară ...[ 96] Obiective pentru următoarele două decenii ...[ 98]

PROIECT 13. INSTITUȚII PUBLICE STABILE, RESPECTATE ȘI DURABILE – STABILITATEA STATULUI ROMÂN (coordonator: prof. univ. dr. Vasile Sebastian Dîncu) ...[ 101] Starea actuală ...[ 101] Tinte şi obiective generale ...[ 102] Obiective ale modernizării ...[ 102] Instrumente şi strategii. Viziune strategică şi principii fundamentale de modernizare ...[ 104] A. Stabilitatea statului şi reforma instituţională durabilă ...[ 104] B. Statul digital. E-guvernarea în România. Guvernarea deschisă şi guvernarea digitală ...[ 104] Statul reformat şi durabil ...[ 105] Statul proactiv. Stratgeii transversale – cu rol catalizator pentru stabilitatea statului român ...[ 108] Statul durabil. Serviciul public de mâine. Scenarii 2020–2028–2038 ...[ 109] Un scenariu catastrofic? ...[ 111]

ECHIPELE DE EXPERŢI ...[ 113]
[-***-][Document PDF] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani [Coordonator, Acad. IONEL-VALENTIN VLAD, Preşedintele Academiei Române]

CUVÂNT ÎNAINTE (Academician Ionel-Valentin Vlad, Președintele Academiei Române) ...[ XI] Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani se desfăşoară sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, Klaus Werner Iohannis. Iniţierea şi elaborarea Strategiei de dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani, coordonată de 11 institute de excelenţă ale Academiei Române, a fost generată de programul de management pe care l-am prezentat în faţa Adunării Generale a Academiei, la alegerea ca Preşedinte al Înaltului nostru For de Ştiinţă şi Cultură, la care au aderat Vicepreşedinţii acestui For şi coordonatorii Strategiei. Colaborăm în această lucrare cu Banca Naţională a României, Parlamentul României, Guvernul României şi alte instituţii ale Statului Român. Centru important de coordonare a cercetării științifice din România, Academia Română are în societatea românească şi un rol constructiv, coerent şi stabilizator, de consultant corect în problemele majore. Academia foloseşte argumente ştiinţifice ale cercetătorilor științifici din institutele ei de cercetare, fără implicări politice şi fără influenţa ciclurilor electorale. Academia respectă instituţiile Statului, indiferent de conducerile lor alese democratic. Punctele de vedere şi luările de poziţie în problemele care vizează identitatea naţională, interesul naţional şi solidaritatea noastră, atât în condiţii favorabile, cât şi în condiții grele, confirmă încă o dată rolul fundamental pe care Academia îl are în viaţa Ţării.

În această importantă cercetare prospectivă, am utilizat principalele metode şi instrumente pe care le oferă lucrările moderne din domeniu (SWOT, Delphi şi seminariile de “brain-storming”).
1. SWOT (puncte tari-slabe-oportunităţi-pericole) / Viziunea – Binele Ţării într-un context de pace şi de negociere corectă.
2. Trasee şi ţinte – Ce poţi face mai bine într-un context dat (negociat).
3. Cum trebuie să-ţi împarţi resursele ca să poţi atinge ţintele propuse (cu scenarii optimist/pesimist/realist, ţinând cont că avem parte de „ani graşi şi ani slabi” sau cum sunt numite fenomenele extreme “black swans”) (definite şi în proiectele 12. Politici financiare şi monetare şi 13. Instituţii publice stabile, respectate şi durabile. Stabilitatea Statului Român). Acest volum este sinteza celor patru volume anterioare ale Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani.

Contextul intern în care se finalizează această lucrare:
- Anul 2016: 150 de ani de la fondarea Academiei Române / Alegeri locale şi parlamentare
- Anul 2017: fenomenele tranzitorii turbulente post-electorale. Pregătirea sărbătoririi Centenarului Marei Uniri.
- Anul 2018: 100 de ani de la Marea Unire – Programul Academiei pentru sărbătorirea Centenarului Marei Uniri.

Contextul extern în care ne aflăm este extrem de complex:

1. BREXIT – Premierul Theresa May anunţa sfârşitul liberei circulaţii a cetăţenilor Uniunii Europene în Regatul Unit în jurul datei de 15 martie 2017. (Adam Sambrook la Dezbaterea „BREXIT”)

2. Donald Trump, în primul său discurs în faţa Congresului după instalarea la Casa Albă. „Susţinem cu tărie NATO, o alianţă care are la bază legăturile din timpul celor două războaie mondiale care au detronat fascismul, şi un Război Rece care a înfrânt comunismul... Însă partenerii noştri trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile financiare”. „În acelaşi timp, Administraţia mea a răspuns cererilor poporului american pentru controlul imigraţiei şi securizarea frontierelor. Prin punerea în aplicare a legilor privind imigraţia, vom putea mări salariile, ajuta şomerii, să economisim miliarde de dolari şi să ne facem mai sigure comunităţile noastre”... „Nu este compasiune, ci nesăbuinţă, să permiţi intrarea necontrolată a unor persoane din locuri unde o verificare adecvată (în materie de securitate) nu este posibilă” (...) În acelaşi timp, Preşedintele Trump a anunţat faptul că a cerut Departamentului Apărării să dezvolte un plan pentru distrugerea organizaţiei teroriste Stat Islamic şi noile sancţiuni impuse de Washington la adresa entităţilor şi persoanelor care sprijină programul balistic al Iranului şi a reafirmat susţinerea sa pentru „alianţa de neclintit” a Statelor Unite cu Israelul. „Pentru a lansa reconstrucţia ţării noastre, voi cere Congresului să aprobe o legislaţie care va genera investiţii de o mie de miliarde de dolari în infrastructura Statelor Unite, finanţate cu ajutorul capitalurilor publice şi private şi va crea milioane de locuri de muncă”. ..Preşedintele american a făcut un apel la politicieni, republicani şi democraţi să-şi unească forţele pentru a rezolva problemele cu care se confruntă Statele Unite, spunând că „timpul mentalităţilor meschine a trecut”.

3. Planul preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, de construire a unei Uniuni Europene cu grade diferite de integrare are rolul consolidării unităţii, creând şi modalităţi „alternative” de cooperare, fiind un semnal privind nemulţumirea faţă de ţări estice (Reuters). Prin crearea a patru-cinci „modalităţi” concrete „spre unitate” sau a unor „direcţii alternative de cooperare la nivelul celor 27 de state”, Jean-Claude Juncker oferă Uniunii Europene post-Brexit opţiuni de luat în considerare la summitul de la Roma, din 25 martie 2017, la împlinirea a 60 de ani de la semnarea Tratatului constitutiv al UE. Observând că un obstacol în calea aprofundării integrării în zona euro este reprezentat de modalităţile diferite propuse de Germania şi Franţa, oficialul UE a argumentat că abordarea gradelor diferite de integrare pare a fi o încercare de sancţionare a ţărilor post-comuniste. „Voi face propuneri în acest sens în contextul în care Comisia Europeană trebuie să publice o Carte albă înaintea summitului programat de la Roma”. Reluând o temă abordată deja într-un discurs rostit la Maastricht în decembrie 2016, Jean-Claude Juncker a evocat ideea unor „orbite” diferite pentru ţările membre UE, în funcţie de gradul acestora de integrare. „Cred că trebuie să ne imaginăm un continent în cercuri concentrice. În jurul nucleului Europei vor exista orbite pe care se vor poziţiona cei cărora nu le place să împărtăşească toate ambiţiile altora”.

Juncker a imaginat 5 scenarii posibile pentru viitorul Uniunii Europene post-Brexit.
Scenariul 1: Continuarea actualei direcţii – Cele 27 de state UE se vor concentra pe implementarea agendei de reformă în spiritul Comisiei Europene conduse de Juncker şi a Declaraţiei de la Bratislava.

Scenariul 2: Nimic altceva în afara pieţei unice – Cele 27 de state membre transferă treptat accentul pe piaţa unică, dat fiind că statele membre nu reuşesc să ajungă la poziţii comune într-un număr din ce în ce mai mare de direcţii politice de cooperare.

Scenariul 3: O Europă cu mai multe viteze – Ţările cele mai puternice ar putea decide să prindă un avans în ceea ce priveşte cooperarea pe subiecte mai sensibile, precum apărarea, securitatea internă şi terorismul, armonizarea fiscală sau chestiunile sociale, fără a aştepta ca toate cele 27 de state membre să-şi dea acordul.

Scenariul 4: Să facem mai multe, dar cu mai puţin – Mutarea accentului pe domenii extrem de precise, cum ar fi diplomaţia, sfera informaţională sau gestionarea comună a frontierelor UE, nu legiferarea cu orice preţ, mai ales când vine vorba de subiectele cotidiene. Această nouă abordare ar trebui să răspundă criticilor referitoare la o Uniune mult prea birocratică şi invazivă.

Scenariul 5: Federalism sporit – Cele 27 de ţări ar putea lua decizia de a „gestiona în comun mai multă putere, mai multe resurse şi procese decizionale, în toate domeniile” (zona euro, afaceri externe şi apărare, imigraţie, energie, probleme de mediu etc.). Însă, avertizează Comisia, „există riscul acuzaţiilor potrivit cărora UE este lipsită de legitimitate sau acaparează prea mult puterea, în detrimentul autorităţilor naţionale”.
4. Punctul de vedere al Preşedintelui României, Klaus Werner Iohannis – Reconfigurarea UE ar duce la dezintegrarea proiectului european „Cu privire la dezbaterile referitoare la viitorul Uniunii Europene, Preşedintele României a reconfirmat angajamentul ferm al ţării noastre de a contribui la consolidarea proiectului european. Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune a cercurilor concentrice. Şeful statului a subliniat că România se pronunţă pentru o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă”. (din comunicatul Administraţiei Prezidenţiale).

5. Vladimir Putin /S. Lavrov – o ordine mondială postoccidentală. Ministrul de externe rus Serghei Lavrov, la Conferinţa pentru Securitate de la München, declara că este timpul pentru o ordine mondială postoccidentală. „Liderii responsabili au de făcut o alegere. Sper că vor alege o ordine mondială democratică şi justă. Dacă doriţi, numiţi-o ordinea mondială postoccidentală, în care pe baza suveranităţii şi în cadrul dreptului internaţional, fiecare ţară va încerca să găsească un echilibru între interesele sale naţionale şi cele ale partenerilor săi”. Discursul lui Serghei Lavrov venea la câteva ore după ce vicepreşedintele american Mike Pence a încercat să-şi liniştească aliaţii în privinţa relaţiilor noii administraţii cu Rusia. Mike Pence a reafirmat că Washingtonul va fi la fel de implicat în NATO, dar a subliniat că şi restul membrilor Alianţei trebuie să respecte obligaţia de a aloca 2% din buget pentru apărare.

6. Alegerile cruciale din Olanda, Franţa şi Germania

7. Grupul de la Vişegrad V4. Cartea albă a lui Juncker „Europa cu două viteze” nu redă adevăratul sens al transformărilor politice, sociale şi culturale care se petrec în interiorul Uniunii Europene. Nu este o formulă sinceră. Nici vorbă de convergenţă, solidaritate şi bogăţia identităţilor culturale! Nu de viteze este vorba, ci de protecţionism şi noi delimitări, care să menajeze frustrările vest-europenilor de după marea extindere spre Est (2004–2007, plus Croaţia în 2013), să definească şi să pună în practică o Europă concentrică, fragmentată din nou, în care săracii să nu mai vină peste bogaţi. Începe refluxul Uniunii Europene și al Occidentului, inversul procesului istoric al extinderii. Dar trebuie să fim foarte atenți: pe organizațiile internaționale din care facem parte (UE, NATO) vom putea conta din ce în ce mai puțin în anii următori, fiind instabile și volatile. Esențiale vor redeveni relațiile bilaterale cu marile puteri occidentale, în special cu Statele Unite și Germania. Este şi motivul pentru care Grupul de la Vişegrad respinge „Europa cu două viteze”.

Ce va face România? Ce mai poate face când începe marele reflux european şi occidental? Să ne limităm la a privi cum rămânem „pe uscat”, între Europa apuseană şi Rusia? Să contemplăm analitic contracţia protecţionistă a Vestului şi baricadarea naţionalistă a statelor occidentale? Să ridicăm din umeri neputincioşi şi să constatăm că falia Est-Vest a fost mai puternică decât Proiectul European Liberal, decât idealul unei Uniuni cu aceleaşi standarde şi politici pe tot teritoriul ei? Prea puţin, desigur, pentru interesele noastre. Să ne opunem acestei tendinţe? Prea mult, din păcate, pentru puterile de care dispunem. Ramâne să punem accentul din ce în ce mai mult pe relaţiile bilaterale, căci, în ultimă instanţă, acestea sunt cele care contează, cele care îţi dau susținerea, poziţia şi garanţiile de securitate în sistemul internaţional. Cadrul multilateral este din ce în ce mai volatil, fie că ne referim la UE, fie la NATO. Germania va rămâne însă Germania, orice s-ar întâmpla cu Uniunea Europeană, iar Statele Unite vor rămâne prima mare putere a lumii, orice s-ar întâmpla cu NATO. (din Valentin Naumescu, Contributors.ro, martie 1, 2017).

8. Reorientarea politică a Turciei și modul în care au fost gestionate problematicile fluxurilor migratoare către Europa în anii recenți de către Comisia de la Bruxelles și guvernele UE. Modul în care în cancelariile diferitelor state este concepută ideea de solidaritate în confruntarea cu sfidările majore ale timpului și ale unor noi alianțe. Pornind de la analiza SWOT a situaţiei României în fiecare domeniu strategic, precum şi viziunea asupra situaţiei la care trebuie să ajungă România în anul 2038, am urmărit evidențierea unor ţinte (trasee posibile și borne) ale dezvoltării pe termen lung. Viziunile asupra evoluţiei şi strategiilor fundamentate ştiinţific sunt menite să creeze convergențe şi un program de acţiune care are în vedere: pe termen scurt – stoparea fenomenelor negative care se constată în economia şi societatea noastră; pe termen mediu – situarea României pe o poziţie medie din punct de vedere al nivelului de trai al ţărilor din zona Vișegrad 4 și Slovenia, şi pe termen lung – situarea României pe o poziție medie a țărilor dezvoltate din UE corespunzătoare din punct de vedere al resurselor de care dispune pe plan uman, al resurselor naturale, economic, geo-politic în cadrul UE.

Coordonarea lucrării este asigurată de 11 institute de cercetare de excelență și filiale ale Academiei Române. Structura Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani are 11 (+2) proiecte interdisciplinare. Şi în această fază, cele 11 proiecte care stau la baza Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani au fost coordonate de membri ai Academiei Române, în colaborare cu o serie de specialişti din institutele aflate sub egida ei și au cuprins specialiști reputați din Universități, Institute naționale, Ministere, Consilieri de stat, Parlamentari, Directori ai Colegiilor Naționale Centenare, profesori cu experiență din școli din
întreaga țară.
-*_-***-_*-

Etapele de realizare a strategiei

□ [2014 – realizat] Iniţierea Strategiei în viziunea AR; stabilirea tematicii celor 11 proiecte interdisciplinare şi atribuirea responsabilităţilor de coordonare a acestora
□ [2015 – realizat] 30 iunie: Analiza SWOT şi stabilirea ţintelor pe termen scurt, mediu şi lung; finanţare de la Fundaţia „Patrimoniu” a AR – volumul 1
□ [2015 – realizat] 31 decembrie: “milestones” – volumul 2
□ [2016 – realizat] Iunie: Alocarea resurselor umane şi materiale pentru atingerea ţintelor evidenţiate – realizat (Vol. III, partea 1)
□ [2016 – realizat] Noiembrie : Scenarii privind realizarea Strategiei – (Vol. III, partea 2) realizat
□ [2017 – realizat] Ianuarie-martie: Sinteza „Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”: versiunea care se distribuie instituţiilor de conducere ale statului (Preşedintele României, Prim-Ministru, Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României, Guvernatorul BNR, Preşedinţii partidelor politice parlamentare, Preşedintele Curţii de Conturi ș.a.)
□ [2017 – realizat] Iulie – Colectarea observaţiilor asupra Strategiei de la decidenţii aleşi democratic la conducerea României
□ [2017– realizat] Noiembrie – versiunea care înglobează observaţiile instituţiilor de conducere ale statului (Preşedintele României, Primul-Ministru, Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României, Guvernatorul BNR, Preşedinţii partidelor politice parlamentare, Preşedintele Curţii de Conturi ş.a.). Aceasta versiune ar putea fi documentul de convergenţă într-o reuniune de tip „Snagov” pentru semnarea Strategiei de post-aderare a României la Uniunea Europeană (în luna Decembrie; N.B. Strategia de aderare la UE a fost coordonată de Acad. Tudorel Postolache). Volumul de faţă reprezintă Sinteza condensată (executive summary) a celor 4 volume publicate anterior şi a fost elaborată de Comisia de Experţi a Strategiei prin corelările sintezelor extinse şi integrarea într-o viziune strategică unitară. Realizarea cu succes a obiectivelor Strategiei, conform calendarului stabilit iniţial, reprezintă o garanţie a finalizării acesteia ca instrument motor, de construcţie, de convergență internă și de coerență în dezvoltarea României, instrument absolut necesar pentru integrarea demnă a Țării în UE. Prin această lucrare, sper să arătăm Ţării că Academia Română a avut şi are o noblețe intelectuală, care a respectat multiculturalitatea, ştiinţa şi afirmarea valorilor naţionale în Europa şi în lume cu strălucire în cei 150 de ani de existență ai ei în serviciul Națiunii Române. Volumul de față reunește rezultatele muncii unor echipe de iluștri specialiști – membri ai Academiei Române, cercetători din institutele Academiei, experți din universități și alte instituții și organisme științifice importante din România – cărora le aducem și pe această cale mulțumiri pentru efortul depus în elaborarea Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani.

Acad. IONEL-VALENTIN VLAD, Președintele Academiei Române, Coordonatorul Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani
-*_-***-_*-
[Document PDF] PARLAMENTUL ROMÂNIEI LEGE privind elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale pe termen lung "România 2040"
[Document] Guvernul a adoptat proiectul de lege privind Strategia de dezvoltare economică şi socială pe termen lung „România 2040”
[18 aprilie 2019] Sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru elaborarea și actualizarea Strategiei naționale pe termen lung „România 2040” [Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis Curții Constituționale joi, 18 aprilie a.c., o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru elaborarea și actualizarea Strategiei naționale pe termen lung „România 2040”.]

[Document] DECIZIA nr. 404 din 6 iunie 2019 referitoare la obiecțiile de neconstituționalitate referitoare la Legea privind elaborarea și actualizarea Strategiei naționale pe termen lung "România 2040"
[EMITENT : CURTEA CONSTITUȚIONALĂ (Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 16 iulie 2019] [Valer Dorneanu – președinte ; Marian Enache – judecător ; Petre Lăzăroiu – judecător ; Mircea Ștefan Minea – judecător ; Daniel Marius Morar – judecător ; Mona-Maria Pivniceru – judecător ; Livia Doina Stanciu – judecător ; Simona-Maya Teodoroiu - judecător ; Varga Attila – judecător ; Marieta Safta - prim-magistrat-asistent;] CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii DECIDE: Admite obiecțiile de neconstituționalitate formulate de 80 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, Uniunii Salvați România și Partidului Mișcarea Populară și, respectiv, de Președintele României și constată că Legea privind elaborarea și actualizarea Strategiei naționale pe termen lung „România 2040“ este neconstituțională în ansamblul său. Decizia se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 6 iunie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta [TEXTE INTEGRAL]
Comisia "România 2040" ; Consiliul de Programare Economică "România 2040" ; Comisia Națională de Strategie și Prognoză [elaborează prognoze privind dezvoltarea economico-socială a României pe termen scurt, mediu și lung, în corelare cu politicile publice în domeniul economic decise de Guvernul României]
Prognoze macroeconomice : https://cnp.ro/prognoze-macroeconomice/
Anchete de conjunctură : https://cnp.ro/anchete/
Prognoze ale echilibrului energetic : https://cnp.ro/prognoze-ale-echilibrului-energetic/
Prognoze în profil teritorial : https://cnp.ro/prognoze-in-profil-teritorial/
Economia Regională a României - Profiluri județene și perspective : https://cnp.ro/economia-regionala-a-romaniei/
Comisia Națională de fundamentare a planului național de adoptare a monedei euro : https://cnp.ro/comisia_nationala_euro/
Studii și analize : https://cnp.ro/studii-si-analize/
Rata inflaţiei – fonduri de pensii administrate privat : https://cnp.ro/oug_114_2018/

Consiliul de Programare Economică (Rapoarte) : https://cnp.ro/consiliulprogramareeconomica/
Fondul de Dezvoltare Investiții (FDI) : https://cnp.ro/fonduldezvoltareinvestitii/
Programul guvernamental gROwth – „Investim în copii, investim în viitor” : https://cnp.ro/programulgrowth/
Investiții strategice în parteneriat public-privat : https://cnp.ro/investitii_strategice...public-privat/
Modelare : https://cnp.ro/modelare/
Impactul fondurilor structurale în România - Evaluare cu ajutorul Modelului Herom : https://cnp.ro/wp-content/uploads/20...e71ce023a4.pdf
Modelul economiei românești – versiunea 2005, acad. Emilian Dobrescu : https://cnp.ro/wp-content/uploads/20...4e801847b4.pdf
-*_-***-_*-
[Document PDF] Romania 2040 - A Perspective [NAPOLEON POP, PhD - SORIN-NICOLAE CURCĂ]
[Document PDF] [Secretariatul General al Guvernului] Strategia pe termen lung a româniei pentru … dezvoltate, în vara anului 2022, 8 scenarii preliminare
[Documentar întocmit de Valeriu Ioan-Franc] Din lucrările Comisiei de la Snagov-martie-iunie 1995, Centrul de Informare şi Documentare Economică. [Lucrarea are un pronunţat caracter documentar, autorul ei impunându-şi să se plaseze cât mai departe de orice comentariu asupra documentelor incluse.]
Aria tematică a lucrărilor Comisiei
- Academician Tudorel POSTOLACHE - De la identificarea problemelor, la identificarea soluţiilor ......[1]
1. Ciclul lung în economia mondială şi paradoxul lui în economia românească ...[3]
2. Programul "multilingvism" ...[8]
3. Să stopăm hemoragia de avuţie naţională...[9]
4. Despre aria tematică a lucrărilor Comisiei...[10]
Declaraţia de la Snagov
Cadrul general al Strategiei naţionale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană
[Document PDF] Strategia Națională de Pregătire a Aderării României la Uniunea Europeană (Constantin SOLOMON, Ghieorghe-Aurelian CRISTINEL) [Prezentul articol este o analiză a procesului de negocieri desfășurat de România în vederea aderării la Uniunea Europeană. Autorul subliniază faptul că România a depus cererea de aderare la UE în 22 iunie 1995. După decizia Consiliului European, luată în decembrie 1999 la Summitul de la Helsinki, a fost lansat procesul de negocieri. Începând cu iunie 2003, discuțiile au fost încadrate în cele 31 de capitole de negocieri. Aceste capitole sunt rezultatul acquis-ului comunitar. Rezultatele negocierilor au fost incluse în proiectul tratatului de aderare, după încheierea negocierilor de aderare. Tratatul a fost aprobat și semnat la 1 ianuarie 2007, iar România devine membră a Uniunii Europene.]:

[Document] Strategia naţională de dezvoltare economică a României, - elaborare la care au participat peste 1.300 de specialişti din ţară şi 93 de personalităţi din străinătate [Schiţa privind strategia tranziţiei la economia de piaţă în România - versiunea MAI 1990 - pregătită de către Comisia guvernamentală pentru elaborarea programului economic de tranziţie la economia de piaţă, sub coordonarea domnului academician Tudorel Postolache]

[Document PDF] STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU PERIOADA 2020-2024 „Împreună, pentru o Românie sigură şi prosperă într-o lume marcată de noi provocări”

[Document PDF] RAPORT A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare [În prezent, sunt vacante 428 de posturi de judecător (din care 106 posturi de conducere) dintr-un total de 4 469 de posturi judiciare şi 604 de posturi de procuror (din care 120 de posturi de conducere) dintr-un total de 2 784 de posturi de procuror.]

[Document] Asist. univ. dr. Eugen Gabor - Repere din trecut: Actul Final de la Helsinki (1975) și Declarația de la Snagov (1995)
[Document] Marian Zulean “Consensul de la Snagov” sau “Şantajul de la Snagov”? Ce reprezintă „Consensul de la Snagov”?
[Document] Sabina Fati : Glisarea României între Est și Vest. 10 momente-cheie în politica externă din ultimii 30 de ani
[Document] Marius Ghincea : Doctrina Georgescu vs. Consensul de la Snagov: Pro-Atlantism sau Neoceaușism pentru politica externă românească?
[Document] Marius Ghincea : Revoluție, reformă sau continuitate? O cartografiere a dezbaterii privind politica externă românească
[Document] Cristian Socol : Proiect de țară – România 2040. Ce elemente ar trebui să propună stânga românească (În această analiză prezint nevoia fundamentării unui Proiect de țară România 2040.)

[Document PDF] RESETAREA ORDINII ECONOMICE MONDIALE. PANDEMIA – NOUA FAŢĂ ÎNTUNECATĂ A GLOBALIZĂRII (Faza I – aprilie/mai 2020) - Abordări de geoeconomie: România postpandemie – viziunea 2040 – şi destinul viitoarei Uniuni Europene (Autori : Dr. Napoleon POP ; Dr. Valeriu IOAN-FRANC, m.c. ; Dr. Andrei Marius DIAMESCU)

[Document] [Economistul - 23 iunie 2023] O perspectivă – România 2040. Necesitatea de a învinge limite osificate (Napoleon Pop, dr. Florin Luca, dr. Sorin-Nicolae Curcă) [Ipoteze spre un model al dezvoltării ; - Ipoteze fundamentale ale schimbării ; - Ipotezele de lucru spre normalitatea dezvoltării]

[Document] Vasile Gheţău : Serii istorice de date privind populația României - Institutul Naţional de Statistică [Profesor univ. dr. Vasile Gheţău : Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică asupra populaţiei și mișcării naturale a populaţiei României începând cu anul 1860 la teritoriile istorice ale ţării și la teritoriul de după al Doilea Război Mondial permit acum cunoașterea istoriei populaţiei, bogăţia cea mai de seamă a ţării, pe întinderea a 160 de ani din trei secole, perioadă în care s-a făurit România modernă. Istoria populaţiei este parte a istoriei naţionale.]

[Document] [Vasile Gheţău (21/06/2018)] Locul populației într-o strategie națională de dezvoltare economică și socială a României (Declinul demografic și componentele sale)
Declinul demografic și componentele sale. Guvernul a adoptat la 10 mai a. c. proiectul de lege privind Strategia de dezvoltare economică şi socială a României până în anul 2040 (Guvernul României, 2018). Documentul urma să fie transmis Parlamentului pentru dezbatere și adoptare. Proiectul prevede înființarea Comisiei “România 2040”, misiunea acesteia fiind pregătirea proiectului de strategie, fundamentarea acesteia, realizarea de scenarii de dezvoltare și armonizare și integrarea contribuțiilor instituțiilor care vor contribui la elaborarea strategiei. Comisia urmează să-și desfășoare activitatea pe întinderea unui an, de la 1 iunie 2018 la 1 iunie 2019, la sfârșitul activității urmând să prezinte proiecte de documente asupra strategiei naționale “România 2040”, prognozelor și scenariilor de dezvoltare (detaliate în raport de fundamentare) și propunerilor de actualizare a strategiilor sectoriale și principalelor politici publice reclamate de implementarea strategiei. Cum ne apropiem de sfârșitul primei luni a perioadei de activitate a Comisiei, este de admis că activitățile acesteia au demarat potrivit prevederilor.

O strategie națională de dezvoltare economică și socială pe termen lung are în mod firesc în centrul ei populația țării în dubla ei calitate: de factor al realizării programelor și de beneficiar al rezultatelor strategiilor sectoriale și politicilor publice de aplicare a Strategiei “România 2040”. În prima ei calitate, populația s-ar cuveni să constituie o componentă endogenă a elaborării prognozelor, scenariilor alternative și celor sectoriale de dezvoltare, acolo unde populația este factor indispensabil (ca număr și structură pe sexe și vârste). Acest studiu își propune să ofere un cadru general al dezvoltărilor demografice potențiale până la mijlocul secolului dar având reper central anul 2040, orizontul Strategiei “România 2040. Anul 2018 este al 29-lea an de declin al populației țării. Cu datele publicate de Institutul Național de Statistică asupra mișcării naturale a populației în anul 2017 și în primele patru luni din acest an și admițând că migrația externă netă negativă în anul 2017 și în acest an se va situa la nivelul din anii 2015 și 2016, se poate estima o populație rezidentă în acest an mai mică de 19,5 milioane locuitori. Comparativ cu populația de la sfârșitul anului 1989, declinul ar ajunge la 3,7 milioane locuitori, însemnând o pierdere de 16 la sută.

O privire asupra contribuției migrației externe și a scăderii naturale, evidențiază la nivel întregii perioade 1990-2017 primatul masivei emigrații – 2,5 milioane persoane dar se poate constata după anul 2010 inversarea dimensiunii migrației negative și a scăderii naturale. Migrația externă anuală s-a diminuat iar scăderea naturală s-a majorat. Instalarea unui astfel de raport trebuie privită nu numai din perspectiva mecanismului determinant, ci și din cea a evoluțiilor așteptate în viitor.

Prima componentă are o determinare predominant economică și se poate schimba rapid în funcție de context (cel din țară dar, mai ales, din țările dezvoltate de destinație). Cea de a doua componentă rezultă din evoluții a două fenomene cu determinări extrem de complexe – natalitatea și mortalitatea. La primul fenomen rolul economicului, definit în accepțiune simplificată de venit și standard de viață, a început să fie erodat ca importanță de factorii culturali, și în societăți europene dezvoltate dar și în țara noastră. Sensibilitatea acestor factori la măsuri de susținere/stimulare a natalității este insuficient cercetată și cunoscută pe plan internațional dar direcția de acțiune a fost și este, predominant, de reducere a numărului de copii aduși pe lume de o femeie.

A doua componentă a creșterii naturale a populației este mortalitatea generală. Din majorarea acesteia după anul 1990 și, în măsură mai mare, din reculul natalității s-a instalat începând cu anul 1992 scăderea naturală a populației. Este o realitate demografică nouă și gravă prin consecințe asupra evoluției populației țării iar momentul are și o semnificație istorică particulară: privind în trecutul îndepărtat al României și neluând în considerare anii celor două mari conflagrații mondiale, datele demografice indică o scădere naturală a populației doar în câțiva ani din prima jumătate a anilor 1870 în Transilvania, prin teribila epidemie de holeră. Mortalitatea populației este, în general, un fenomen stabil, chiar rigid, având o determinare nu numai foarte complexă, ci și etalată în timp. Se împletesc factori de natură economică, nivelul de trai îndeosebi, cu nivelul cultural al populației și stilul de viață, cu asistența medicală, cu manifestări ale naturii și starea mediului. Felul cum a evoluat numărul de născuți și de decedați după anul 1989 și, implicit, scăderea naturală a populației, poate fi examinat în figura 1. Alura și fermitatea curbelor celor două componente sunt impresionante. Două observații pot fi adăugate. Evoluțiile din cea mai mare parte a anilor 1990 se înscriu în continuarea celor de după anul 1975. Deteriorarea stării de sănătate în anii 1980 în special și-a transmis efectele în majorarea numărului de decese în anii 1990. După anul 2000 se instalează o anumită stabilitate a acestora în jurul valorii de 250 mii anual și ea provine din compensarea efectelor opuse ale ameliorării stării de sănătate, vizibilă în reculul mortalității pe vârste și ascensiunea speranței viață la naștere, pe de o parte, și din tendința de majorare a numărului deceselor prin accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, pe de altă parte. Continuarea regresului numărului de născuți a îndepărtat însă cele două curbe, amplificând dimensiunea scăderii naturale. Prezentarea acestor detalii asupra celor două fenomene de mișcare naturală este utilă mai bunei înțelegeri a dezvoltărilor viitoare, în contextul în care scăderea naturală a devenit componenta majoră a declinului populației țării.

Privire prospectivă. Construcția și concluziile sale. Elaborarea unei proiectări a populației țării impune folosirea unui model care să plece de la distribuția pe ani de vârstă a populației masculine și a celei feminine și care să aibă drept rezultat populația proiectată în aceeași distribuție detaliată. Populația inițială este populația rezidentă la începutul anului 2017 (datele de la mijlocul anului vor fi disponibile doar în toamna anului). În populația proiectată pentru anul 2040 se vor distinge două subpopulații: cea provenită din populația de la 1 ianuarie 2017, redusă cu numărul de decese din anii 1917-1939 și cea provenită din născuții anilor 1917-1939 (redusă și ea cu mortalitatea din anii respectivi). Rezumând, se impune determinarea ansamblului intrărilor și ieșirilor pe cale naturală în anii 2017-2039. Aici intervine modul și măsura în care dezvoltările viitoare ale celor două fluxuri de evenimente demografice sunt determinant înscrise în evoluțiile demografice de până acum și în caracteristicile actuale ale structurii pe vârste a populației țării. Proiectarea pe care o prezentăm prevede o continuare a reducerii mortalității pe vârste și a progresului speranței de viață la naștere. Probabilitățile de deces pe ani de vârstă, diferențiate la bărbați și femei, corespund deci unor valori mai ridicate ale acestui indicator sintetic. În ceea ce privește ipoteza asupra fertilității feminine, alegerea a înclinat spre păstrarea nivelului din ultimii ani, având echivalent un număr mediu de copii aduși pe lume de o femeie de 1,57 (rata fertilității totale). Exploratoriu, sunt construite și alte două variante cu valori mai ridicate ale fertilității.

Cu rate de fertilitate pe vârste neschimbate, corespunzătoare unei fertilități totale de 1,57 copii la o femeie , numărul de născuți depinde numai de evoluția în viitor a numărului femeilor în vârstă de 15-49 ani (grupare internațională standard). Determinarea acestei populații feminine pe ani de vârstă nu implică dificultăți, ea va fi compusă din femei care se află în viață și doar după anul 2035 vor întra la vârstele de 15-19 ani femeile din generațiile 2018-2024 (deținând însă o proporție minoră în ansamblul femeilor în vârstă de 15-49 ani). Declinul populației feminine urmează a fi unul dramatic, cel ilustrat în figura 2, prin intrarea la vârstele de 15-49 ani a generațiilor mici născute după anul 1989 și din acest declin va rezulta regresul la fel de dramatic al numărului de născuți. Evoluția numărului de decese va avea un model similar ca determinare. Prin creșterea apreciabilă a speranței de viață decesele au loc la vârste din ce în ce mai avansate iar creșterea numărului și proporției populației vârstnice în ansamblul populației amplifică ponderea deceselor de la aceste vârste în ansamblul deceselor. În figura 3 poate fi examinată evoluția ferm ascendentă după mijlocul anilor 1990 a proporției deceselor la populația de 65 ani și peste, pe fondul progresului apreciabil al speranței de viață.

Mai mult de trei sferturi dintre decesele din ultimii ani au avut loc la aceste vârste iar o examinare mai atentă a alurii celor trei curbe evidențiază un ritm mai important de creștere a proporției la vârstele de 70 ani și peste și 75 ani și peste, ceea ce indică o accentuare a plasării deceselor la vârste din ce în ce mai avansate. Revenind la evoluția așteptată a numărului de decese în anii următori, ea va depinde direct de felul în care va evolua populația vârstnică și în figura 4 este prezentată această evoluție atât ca număr al populației în vârstă de 65 ani și peste, cât și ca proporție în întreaga populație. Urmează să crească până în anul 2027, prin aportul generațiilor mari din anii 1948-1956, va cunoaște un regres moderat în anii 2027-2032 odată cu atingerea vârstelor de 65 ani și peste de generațiile mai mici din anii 1957-1966 și își va relua masiv ascensiunea după anul 2032, când la vârstele respective ajung generațiile mari de după anul 1966.

Prin mecanismele descrise, evoluțiile proiectate ale numărului de născuți și de decedați urmează a fi extrem de negative (figura 5), continuând și amplificând de fapt evoluțiile negative de până acum, cele din figura 1. Nu poate surprinde tendința fermă și aproape liniară de recul al numărului de născuți, ea este similară cu cea a dimensiunii populației feminine în vârstă de 15-49 ani, din figura 2. În evoluția numărului de decese, curba nu urmează decât în secundar evoluția ascendentă a dimensiunii și ponderii populației vârstnice din figura 4. Explicația o găsim în efectele pozitive pe care ar urma să le aibă reducerea mortalității pe vârste asociată ipotezei de creștere a speranței de viață la naștere. Evoluțiilor paralele ale numărului de născuți și de decedați le corespunde amplificarea dimensiunii scăderii naturale a populației, de la 70 de mii persoane în ultimii ani la 100 de mii în anul 2035 și aproape 110 mii în anul 2040.

Cele mai importante rezultate ale scenariului prospectiv fundamentat pe menținerea fertilității actuale (1,57 copii la o femeie în anul 2017) (datele asupra distribuției pe vârste a născuților: Institutul Național de Statistică, 2018a) sunt prezentate în tabel [Indicatori ai populației rezidente în perioada 2017-2040; Valori proiectate pentru anii 2020, 2025, 2030, 2035 și 2040]. Am adăugat pentru anul 2040 rezultate din alte două variante, cu fertilitate în creștere considerabilă, pentru a evalua dimensiunea unei redresări a perspectivelor populației țării. De asemenea, pentru același an, sunt incluse în tabel rezultatele variantei Fertilitate constantă din Revizia 2017 a Perspectivelor Populației Mondiale elaborate de Divizia de Populație ONU.

Click image for larger version.  Name: 03-Prof-Univ-VASILE GHETAU-TABEL-img-JPEG-1224-.jpg  Views: 24  Size: 323.8 KB  ID: 324

Consecințele declinului populației din ultimii 29 de ani, deteriorarea alarmantă a structurii pe vârste a populației, regresul și menținerea fertilității la valori inferioare celei care asigură înlocuirea generațiilor în timp (2 copii la o femeie) conturează fără echivoc continuarea degradării populației țării ca dimensiune și parametri majori ai evoluției în deceniile următoare, depopularea urmând să capete proporții dramatice (țara noastră se plasa printre țările cu gradul cel mai ridicat de depopulare în Europa încă de la mijlocul anilor 2000-2010 (Bucher și Mai, 2005)). Relațiile dintre elementele de stare a populației – număr și structuri – și elementele de mișcare – rate (probabilități) de fertilitate și mortalitate pe vârste, sunt imuabile și rezultatele din tabel provin din aceste relații.

Cu menținerea fertilității totale la 1,57 copii la o femeie, populația țării ar fi cu 2,1 milioane mai mică în anul 2040 (11 la sută). Privind dinamica la nivelul populației din cele trei grupe mari de vârstă se poate remarca plasarea scăderii la populația în vârstă de 20-64 ani, populație în vârstă de muncă. Reculului de la grupa de vârstă 0-19 ani, de 840 de mii persoane, îi corespunde un progres apropiat ca mărime al populației vârstnice, aproape 750 de mii. De fapt, populația tânără și adultă ar urma să scadă cu aproape 2,9 milioane persoane dar menționatul progresul considerabil al populației vârstnice determină la nivelul întregii populații declinul de 2,1 milioane. Implicațiile economice ale schimbărilor structurale se reflectă în majorarea raportului de dependență a vârstnicilor: revin astăzi 29 de persoane vârstnice (65 ani și peste), inactive economic în cea mai mare parte, la 100 de adulți, predominant activi economic, și vor fi 42 în anul 2040. Studii foarte recente deschid o nouă arie în cercetarea demo-economică, cea a relației dintre schimbările din structura pe vârste a populației și inflație (Juselius și Takáts, 2018). Studiind relația în 22 de țări dezvoltate în perioada 1870-2016, autorii ajung la concluzia că presiunea inflaționistă crește în contextul ascensiunii procesului de îmbătrânire demografică și a proporției persoanelor dependente economic.

Populația de vârstă școlară (3-23 ani) își va continua declinul, trecând de la 4,4 milioane la 3,6 milioane. Dacă ținem cont că în anul 2000 această populație era de 6,8 milioane, imaginea dimensiunii schimbărilor pe care le-a cunoscut și le va cunoaște întreg sistemul educațional și a implicațiilor care i se asociază se conturează cu multiple semnificații. Din evoluția descendentă a numărului de născuți și stabilitatea numărului anual de decese la 260 mii rezultă majorarea dimensiunii scăderii anuale a populației de la 70 mii de persoane astăzi la 100 mii în anul 2035 și aproape 110 mii în anul 2040.

Datele Institutului Național de Statistică indică o populație activă economic în anul 2017 de 9,1 milioane persoane, cea inactivă fiind de 10,5 milioane (Institutul Național de Statistică, 2018b). Rezultă un raport de dependență economică de 115 persoane inactive la 100 persoane active. Aplicând populației proiectate pe sexe și vârste ratele de activitate pe sexe și vârste din anul 2017 (valori medii ale ratelor din cele patru trimestre), se poate estima populația activă pe sexe și vârste la orizontul anului 2040 cu menținerea participării la activitatea economică din anul 2017. Numărul acesteia ar ajunge la 7,5 milioane, pe fondul scăderii populației în vârstă de muncă. Reducerea dimensiunii populației active corespunde reducerii dimensiunii întregii populații dar sunt trei schimbări care evidențiază o anumită deteriorare a caracteristicilor populației active. Prin schimbările din structura pe vârste a populației, ponderea celei active economic s-ar reduce de la 46 la 43 la sută, raportul de dependență economică ar ajunge la 134 persoane inactive economic la 100 persoane active iar în interiorul populației active proporția celei în vârstă de 50 ani și peste s-ar majora de la 25 la 36 la sută. Creșterea consistentă a ratelor de activitate la populația feminină, unde ratele se află considerabil sub valorile medii din UE28 (Eurostat, 2018a), ar putea compensa într-o anumită măsură declinul populației active provenit din reducerea dimensiunii populației la vârstele tinere și, în anii care vin, la vârstele adulte. Particularitățile participării bărbaților și femeilor la activitatea economică, ansamblul schimbărilor structurale și îndeosebi regresul populației active tinere în favoarea celei vârstnice pot fi examinate în figura 6.


Implicațiile economice ale schimbărilor care vor avea loc în structura pe sexe și vârste a populației la orizontul anului 2040 se regăsesc și în posibila dinamică a numărului de intrări în populația de pensionari, ecou al marilor variații ale natalității din anii 1950-1960 și expresie a impactului pe terne lung și foarte lung al unor mari dezechilibre demografice. Ar putea fi și un avertisment. Au intrat în populația de pensionari în anul 2015 un număr de 121 mii femei și 129 mii bărbați (limită de vârstă, pensie anticipată și de invaliditate). Cu păstrarea probabilităților de intrare la pensie pe sexe și vârste din anul 2015 (și luarea în considerare a schimbării vârstei standard de pensionare) numărul intrărilor va urma, firesc, evoluția populației de la vârstele de 55-65 ani, vârste la care au loc cele mai multe pensionări. Pensionările până la vârsta de 60 ani au reprezentat în anul 2015 44 la sută la bărbați și 54 la sută la femei, vârsta efectivă de pensionare la cele trei categorii de pensionari fiind de 59 ani la bărbați și 57 ani la femei. Valorile estimate ale numărului de intrări în populația de pensionari până în anul 2040 sunt prezentate în figura 7 și iată câteva constatări. Numărul intrărilor va cunoaște un regres apreciabil până în anul 2023, la vârstele de 55-65 ani ajungând generațiile mici din anii 1957-1966. În cea de-a doua jumătate a anilor 2020 urmează însă să ajungă la vârstele respective generațiile 1967-1968, deosebit de mari, dar și cele care le-au urmat, dimensiunea intrărilor în populația de pensionari urmând să crească considerabil în cea de a doua jumătate a anilor 2020 la femei și – cu un decalaj provenind din fizionomia pe vârste a probabilităților de intrare la pensie -, în prima jumătate a anilor 2030 la bărbați.

Șocul valului generațiilor 1967-1968 va fi urmat de un recul al intrărilor, generațiile care vor intra în grupa de vârstă 55-65 ani având efective în regres. Apropierea valorilor din anul 2040 de cele din anul 2015 nu este surprinzătoare, în acest din urmă ani populația în vârstă de 55-65 ani provenind din generații mari, cele din anii 1950-1960. Evaluând, pe de o parte, implicațiile evoluției particulare a natalității în anii politicii pronataliste forțate – implicații din anii respectivi dar și după anul 1989 și chiar în anii viitori, după cum am văzut – și, pe de altă parte, implicațiile economice și de altă natură ale unui declin al populației determinat după anul 2010 în măsură mai ridicată de scăderea naturală a populație decât de migrație, componenta majoră a declinului natural fiind veritabila cădere a natalității, o anumită constatare poate avea semnificație. Numărul de născuți în anii 1967 și 1968 a fost dublu comparativ cu anul 1966. Numărul de născuți în anul 2015 a ajuns la 185 mii, fiind la jumătatea celui din anul 1989. Creșterea din anii 1967-1968 a fost una bruscă, o veritabilă ruptură demografică (de la 1 la 2). Declinul numărului de născuți din anii 1990-2015 este similar ca amplitudine comparativă (de la 1 la 0,5) dar a fost etalat pe 26 de ani. A avut efecte economice benefice la nivelul societății prin reducerea unor mari resurse financiare orientate spre maternitate, asistență medicală adresată mamei și copilului, alocații, cheltuieli în domeniul educației și altele. Chiar și la nivelul familiei s-au redus aceste cheltuieli prin reducerea numărului de copii. Toate aceste avantaje încep să aibă și vor avea în măsură mult mai mare în viitor costuri imense dar etalate în timp și de natură diferită de cele din anii politicii pronataliste brutale și forțate.

În toate dezbaterile asupra redresării situației demografice a țării, atâtea câte sunt, nu este luată în considerare contribuția pe care ar putea-o avea reducerea mortalității populației, ca și cum fenomenul este determinat exclusiv de biologic și intangibil la programe de reducere a nivelului. Mortalitatea este foarte ridicată în România comparând-o cu cea din celelalte State Membre ale UE28. Mă refer la mortalitatea pe vârste, cea care este expresia stării de sănătate a populației și o sintetizează în nivelul speranței de viață la naștere. Cu valori de 71,5 ani la bărbați și 78,5 ani la femei ne aflăm în partea cea mai de jos a clasamentului, la 8 ani față de valorile din țările dezvoltate. Mai mult, ascensiunea speranței de viață la naștere după anul 1996 a intrat într-o fază de stagnare și ușor regres al nivelului după anul 2013, datele pe anul 2017 confirmând tendința. O stagnare a creșterii etalată doar pe unul sau doi ani poate proveni din manifestări conjuncturale ale mortalității dar o stagnare și ușor regres etalate pe -4 ani ar putea constitui preludiu la degradarea stării de sănătate prin epuizarea resurselor interne ale societății în lupta cu maladiile, ceea ce ar fi grav. Stagnarea progresului speranței de viață adâncește decalajul față de celelalte țări ale Uniunii Europene Dacă privim la nenumăratele probleme ale sistemului public de sănătate, la instabilitatea managerială, risipa de resurse, corupția, revoltătoarea funcționare a sistemelor informatice ale Casei Naționale de Sănătate, infecțiile intra-spitalicești, ascunse ori necunoscute, permanentele crize de vaccinuri și medicamente, la incredibila (prin dimensiune și cazuri mortale) epidemie de rujeolă, la moartea de pe șosele, gravitatea stării de sănătate își găsește cauzalitatea. În mod explicabil i se adaugă deformarea cunoașterii mortalității pe cauze de deces prin diverse practici (Ghețău, 2016). Pentru a conchide, diminuarea dimensiunii scăderii naturale a populației prin aportul unei mortalități în regres nu are de unde proveni.

Proiectul național cel mai important pe care îl poate avea România în deceniile celui de Al Doilea Centenar. Orizontul prospectiv al acestui studiu este anul 2040. O comparație a rezultatelor din varianta centrală a demersului prospectiv, cea fundamentată pe un număr mediu de copii la o femeie de 1,57, cu rezultatele din varianta Fertilitate Constantă a proiectărilor Diviziei de Populație ONU, incluse în tabel, indică o bună convergență a ansamblului indicatorilor. Populația din anul 2040 – 17,5 milioane și, respectiv, 17,1 milioane, nu diferă consistent, originea diferenței provenind din includerea în proiectările DP-ONU a unei ipoteze exploratorii asupra migrației externe nete, pentru anii 2015-2040 aceasta fiind de -350 mii persoane. Și nivelul fertilității este moderat mai mic în proiectările DP-ONU, 1,48 copii la o femeie (nivel propriu anului 2016) [1].

Gradul de deteriorare a stării populației țării până în anul 2040, în ipotezele proiectării, poate fi examinat în figura 8. Sunt indicate și originile variațiilor din structura pe vârste. Forma și caracteristicile structurii din jumătatea inferioară a piramidei definesc o populație în fază de epuizare a resurselor interne de redresare. Ritmul deteriorării situației demografice a țării ar urma să se amplifice după anul 2040, populația proiectată pentru anul 2050 fiind de 16,2 milioane locuitori iar indicatorii de structură și mișcare descriind un grad mai ridicat de deteriorare. Și pentru anul 2050 rezultatele Seriei 2017 a proiectărilor Diviziei de Populație a Națiunilor Unite confirmă tabloul sumbru al populației țării la mijlocul secolului rezultat din propriile proiectări. Confirmare şi mai apropiată găsim în rezultatele proiectărilor elaborate de Eurostat (2017), având drept an de plecare anul 2015. Populaţia României în anul 2050, în Scenariul de bază, prevăzând o fertilitate în progres dar și o migrație negativă considerabilă, ar urma să ajungă la 16,3 milioane locuitori. Cu menținerea unei fertilități de 1,5 copii la o femeie, populația ar atinge 14,9 milioane.

În proiectările elaborate de Institutul Național de Statistică, populația ar ajunge în anul 2050 la 16,6 milioane locuitori, în “… varianta cea mai plauzibilă asupra evoluţiei populaţiei…” (Varianta Medie) (INS, 2017). În tabel sunt incluse și rezultatele pentru anul 2040 a două scenarii construite cu valori considerabil mai mari ale numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții: 1,8 și 2. În primul dintre ele semnele redresării sunt vizibile la numărul de născuți, la natalitate, la structura pe vârste a populației. Nu pot fi schimbări spectaculoase pentru că o natalitate în creștere după 27 de ani de nivel scăzut ar urma să diminueze mai întâi gradul de deteriorare a structurii pe vârste, sursa unor evoluții pozitive mai consistente în deceniile următoare. Varianta cu 2 copii la o femeie este pur exploratorie. În lumea științifică se aprecia încă în anul 2000, când fertilitatea ajunsese în mai multe țări europene la valori apropiate de 1,5 copii la o femeie, că revenirea fertilității la nivelul de înlocuire în timp a generațiilor nu mai este posibilă (United Nations Population Division, 2000). Rezultatele variantei pentru anul 2040 sugerează o redresare spectaculoasă la nivelul ansamblului indicatorilor de stare și mișcare a populației. Declinul nu poate fi însă stopat iar mesajul cel mai important al acestei variante se referă la duritatea și întinderea efectelor negative ale unei natalități scăzute etalate pe aproape trei decenii: stoparea declinului natural s-ar instala în jurul anului 2075 (moment identic în proiectările DP-ONU și în propriile proiectări).

Migrația externă nu a fost inclusă în scenariile prospective. Datele Institutului Național de Statistică arată a diminuare a numărului de emigranți cu schimbare de reședință obișnuită, după imensele valuri din a doua jumătate a anilor 1990 și îndeosebi din anii 2000-2010. Propensiunea spre emigrare este încă ridicată, la tineri, atât timp cât un mare decalaj de standard de viață (de venit) există între țara noastră și țările dezvoltate și migrația românilor va continua dar la un alt nivel. Resorturile emigrației românilor se află în țările europene dezvoltate și nu în țară. O creștere economică mai ridicată în aceste țări va reclama o forță de muncă mai numeroasă iar acoperirea necesarului nu va putea fi asigurată din resurse naționale decât în măsură limitată, generațiile foarte mari din anii de după război atingând vârstele de pensionare și fiind înlocuite cu generațiile mai mici din anii de regres al natalității de după mijlocul anilor 1960. Neincluderea migrație în proiectări are însă un mesaj lipsit de echivoc: datele prezentate vor fi erodate de migrație iar perspectivele vor deveni și mai sumbre. Nu poate fi eliminată din analiză problema imigrației. Accentuarea penuriei de forță de muncă în unele sectoare economice este de așteptat să ducă la creșterea importului de forță de muncă dar imigrația cu motivare demografică are cu totul alte fațete, dimensiuni și implicații. Imigrația nu poate vindeca grava maladie demografică a țării – scăderea naturală a populației. Din altă perspectivă, Institutul Național de Statistică a avut și are dificultăți enorme în stabilirea populației rezidente în țară, prin lipsa unor informații fiabile asupra fluxurilor anuale și caracteristicilor emigranților români cu schimbare de reședință. De aceea nu avem date asupra populației rezidente la nivelul localităților. Starea lucrurilor nu se va putea schimba fără construirea Registrului Românilor Rezidenți în Străinătate. Ar însemna recurgerea la soluția adoptată de Italia și Spania în contextul imensei migrații pentru muncă din aceste țări în anii 1950-1970, când au realizat că instituțiile naționale de statistică erau în imposibilitatea de a determina numărul populației rezidente în țară. Elaborarea unui astfel de registru ar avea multiple utilizări și avantaje.

România nu are o politică în domeniul populației. Existența unei astfel de politici ar fi adus în atenția societății starea și perspectivele populației țării, prin dezbaterile din perioada elaborării și prin conținutul ei. Cum s-ar putea elabora scenarii, prognoze, programe și strategii realiste de dezvoltare economică și socială pe termen lung fără includerea populației în starea și în parametrii pe care îi va avea în deceniile care vin, potrivit prognozelor detaliate?

Scăderea numărului de născuți este rezultatul deciziilor a sute de mii de tinere cupluri de a nu avea copii (și de a-și organiza viața fără copii) și a altor sute de mii de tinere cupluri, mai multe, care au luat decizia fermă de a avea un singur copil. Nu știm ce se află în spatele acestor decizii. Este factorul economic cel decisiv? Unde se află factorii culturali ca importanță în aceste decizii, știut fiind că au cunoscut schimbări radicale în noul context economic și social național dar și internațional? Măsura concediului și indemnizației de creștere a copilului, introdusă în primăvara anului 2003, a fost și a rămas singura măsură generoasă de susținere a natalității în context de acces neîngrădit la contracepție și întreruperea sarcinii. Ea a contribuit la redresarea moderată a natalității în mediul urban, unde se află preponderent femeile salariate, acoperind continuarea regresului născuților din mediul rural. Concediul și indemnizația își arată însă limitele și pericolele. La sfârșitul anului 2017 erau 166,6 mii de beneficiari ai indemnizației (148,2 mii erau mame iar celălalt părinte (tatăl) era beneficiar în 18,4 mii de cazuri). Nu știm la câți din cei 188 de mii de născuți din anul 2016 mama (sau tatăl) a avut concediu și indemnizație de creștere a copilului. Afirmam că măsura concediului și indemnizației este o măsură generoasă la nivelul resurselor societății. Date ale Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială relevă însă fațete îngrijorătoare asupra situației economice a femeilor beneficiare. Din cei aproape 167 mii de beneficiari 63% aveau indemnizația minimă. Cu alte cuvinte, veniturile acestora erau egale sau mai mici decât salariul minim brut pe țară garantat în plată (1400 lei în luna decembrie 2017). Pe de altă parte, datele Eurostat indică o proporție a femeilor în vârstă de 20-29 ani aflate în risc de sărăcie de 33% la cele trăind fără părinți și 24% la cele trăind cu părinți (Eurostat, 2018b). Este o realitate dură a natalității actuale în România. Nu există date asupra unor caracteristici importante ale mamelor beneficiare de concediu și indemnizație: nivel de educație, categorie socio-profesională, stare civilă, rangul copilului. Mamele care au avut și au indemnizație, ca și cele care o vor avea în viitor, fac parte din populația feminină tânără aflată predominant în mediul urban. La mijlocul anului 2016 populația feminină în vârstă de 15-49 ani era de 2,6 milioane în mediul urban și de aproape 2 milioane în mediu rural.

Cercetări selective efectuate pe eșantioane reprezentative de populație ar putea oferi răspunsuri la multe dintre întrebările pe care ni le putem pune asupra situației demografice a țării și perspectivelor sumbre care se conturează cu mare claritate în toate proiectările naționale și internaționale, asupra determinării atitudinilor și comportamentelor tinerelor cupluri în ceea ce privește familia și copiii. Redresarea situației demografice a țării și reducerea dimensiunii declinului populației și a gradului de depopulare constituie proiectul național cel mai urgent și cel mai important pe care îl poate avea România, un proiect care reclamă voință politica autentică, competență, responsabilitate, continuitate, viziune pe termen lung și mari resurse economice.

NOTE_______
[1] Pot fi formulate rezerve asupra valorii de 1,57 copii la o femeie din propriile proiectări ca și asupra acestei valori. Strania majorare a ratei fertilității totale din ultimii 2-3 ani are loc în context de stabilitate a numărului de născuți și nu de creștere. Cu un număr anual relativ constant de născuți, creșterea ratei fertilității provine exclusiv din reducerea populației rezidente feminine de la vârstele de 15-49 ani prin migrație externă negativă. Este foarte probabil ca această constanță a numărului de născuți să aibă originea în erori de clasare a născuților aduși pe lume în țară de mame care au reședința obișnuită în alte țări (chiar dacă au reședința permanentă (domiciliul) în România). Trecerea de la o rată a fertilității totale de 1,3 copii la o femeie în toată perioada 1995-2011 la o rată de 1,4-1,6 în ultimii ani ridică semne de întrebare, cu implicații în cunoașterea manifestărilor reale ale fenomenului într-un context demografic extrem de complex și, deopotrivă, în rezultatele proiectării populației.
R e f e r i n ț e____________________
Bucher, Hansjoerg şi Ralf Mai. 2005. Depopulation and its consequences for the regions of Europe, Council of Europe Publishing, Strasbourg (DG3/CAHP10(2005) 7).
Eurostat. 2017. Population projections 2015 at national level (base year 2015)
(http://ec.europa.eu/eurostat/web/pop...ojections-data).
Eurostat. 2018a. Activity rates by sex, age and citizenship (%)[lfsq_argan] (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTable).
Eurostat. 2018b. Young people’s at-risk-of-poverty rate by sex, age and living/not living with
parents[yth_incl_060] (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui).
Ghețău, Vasile. 2016. Revenind la Sănătatea românilor Sunt corecte datele asupra mortalității pe
cauze de deces?, Contributors, 20 septembrie 2016 (https://www.contributors.ro/administratie/ revenind-la-sanatatea-romanilor-sunt-corecte-datele-asupramortalita%c8%9bii-pe-cauze-de-deces).
Guvernul României. 2018. Lege privind elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale pe termen
lung „România 2040” – Proiect (http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-gu...g-romania-2040).
Juselius, Mikael și Előd Takáts. 2018. The enduring link between demography and inflation,
Bank for International Settlements, Working Papers, no. 722.
Institutul Naţional de Statistică. 2017. Proiectări ale populaţiei României în profil teritorial.
Orizont 2060.
Institutul Naţional de Statistică. 2018a. Evenimente demografice în anul 2017.
Institutul Național de Statistică. 2018b. Forța de muncă. Populația activă – Ancheta forței de muncă în
gospodării – AMIGO. Rate de activitate pe grupe de vârstă și sexe (http://statistici.insse.ro/shop/inde...ro&ind=AMG155A).
United Nations Population Division. 2000. Below Replacement Fertility, United Nations, New York.
United Nations Population Division. 2017. World Population Prospects: The 2017 Revision, United Nations, New York (https://esa.un.org/unpd/wpp/Publications/) .
Distribuie acest articol []
-*_-***-_*-